/

Avem prietene care ne dau lejer fum pe circuit, prietene de la care avem ce învăța în off-road și prietene care au mult mai mulți kilometri pe două roți decât „racerii de la Victoriei”. Un astfel de exemplu este și Ioana, care în doar doi ani de când și-a luat permisul pentru motocicletă, a reușit să parcurgă împreună cu Christian unele dintre cele mai frumoase și pitorești drumuri din Europa. Curioși din fire, încercând să aflăm mai multe despre călătoriile lor, le-am pus câteva întrebări.

Am citit blogul vostru , m-am lăsat pierdut în călătoriile voastre,totuși pentru ceilalți care acum vă descoperă pentru prima oară, cine formează Out and About și cum a luat naștere această echipă?
“Out and About” este format din Christian și eu, Ioana. A apărut ca idee prin aprilie 2016, pe vremea când începusem eu școala moto. Ne doream pur și simplu să împărtășim câteva din experiențele noastre cu cei dragi și nu numai. În acelaș timp Christian cochetează și cu fotografia. De ce “Out and about”? Pentru că, simplul fapt, de a “ieși” afară și a face ceva, este important pentru noi.

1. Bănuiesc că pasiunea pentru călătorii era deja prezentă și având în vedere faptul că motocicletele merg mână în mână cu călătoriile, lucrurile au avut o evoluție normală? Sau cum a fost în cazul tău, cum ai ajuns să devii motociclistă ?
Pasiunea călătoriilor a existat pentru amândoi de foarte mult timp.Problema este că suntem genul care nu putem călători singuri sau cu greu ne putem găsi camarazi cu care putem face lucruri fără prea multă bătaie de cap, așa că până ne-am găsit, până în 2014, nu am văzut noi lumea, așa cum ne-am fi dorit. Când l-am cunoscut pe Christian, el făcea școala moto. Neavând o părere anume despre motocicliști nu prea i-am dat importanță. Avea un Varadero de 125cc (pe care îl putea conduce fără carnet în UK), pe urmă și-a luat permisul și a venit la mine cu un V-strom 650. Eh, atunci am înțeles că e treabă serioasă. Inițial am fost intimidată de mărimea V-strom-ului. Să fim serioși, e o motocicletă imensă. Mi-am luat echipament moto bun, în timp ce eu eram din ce în ce mai jenată de toată treaba. Dacă mă urc pe motocicletă și nu-mi place? Dacă ajung să vând a două zi tot echipamentul pe Ebay? Și alte mii de întrebări. Încă nu înțelegeam prea bine de ce oamenii ar fi atrași de așa ceva. Toate astea până am plecat un weekend în Italia, unde Christian a închiriat un scuter și m-a plimbat peste tot. A fost o introducere bună și relaxantă. În concluzie: el e de vină.

2. Din ce am văzut pe site, în 2016, după ce ai luat permisul pentru motocicletă, v-ați mărit ‘flota’, ca să zic așa, și a apărut Ceebee , o honda CB500X din 2015. Povestea cum a ajuns motocicleta în posesia voastră este interesantă în sine și cei ce doresc o pot citi aici. Știm cum e prima oară când mergi cu o motocicletă, cum e prima oară la școală, prima oară când ești pasager, însă când ești singur/ă prima oară pe propria motocicletă este ceva special.Ce voiam eu să te întreb este cum a fost prima plimbare cu motocicletă TA?Prima plimbare cu motocicleta a fost destul de catastrofală, mai ales că el a ales să mă „impresioneze” cu o accelerare bruscă. V-strom-ul e confortabil și are o poziție destul de bună, ceea ce în foarte scurt timp m-a făcut să mă simt bine acolo, în spate. Nu a durat mult și a apărut adevărată problema: cât putem pune pe motocicletă, iar eu cu greu am renunțat la lucrurile alea „esențiale” gen: 3 creme, 2 șampoane și 5 schimburi de haine. Așa că am început să cochetez cu ideea de a face un curs de o zi în UK, care îmi putea da voie să conduc ceva de până la 125cc. A fost traumatizantă experiența. Eu, singura tipă de la curs, pe motocicletă și 3 tipi, toți pe scutere. Bineînțeles că ei făceau opturi și jaloane în 5 minute și eu după juma’ de zi încă mă chinuiam să schimb vitezele, căzusem de 1000 de ori și rupsesem două manete de ambreaj. Toate astea până să mă scoată din poligon, pe stradă, unde, instructorul zicea că va fi cel mai simplu. Aha. A fost penibil, cu oprit traficul… Culmea e că mi-a dat certificatul și bine că n-am condus după. Șase luni mai târziu, m-am apucat intensiv de școală. Toată experiența a fost cu peripeții, dar într-o săptămână am luat poligonul din prima, m-am accidentat urat la un picior în a două săptămâna, dar la oraș am făcut multe prostii și am picat examenul de două ori. Sistemul e diferit în UK, mai întâi dai poligonul și apoi orașul. Dacă pici orașul, nu mai dai și poligonul, ci numai orașul.
Dilema mea cea mare a fost ce motocicletă să-mi iau, fiind destul de scundă (165cm) și dorindu-mi ceva mai „adventure”, să ating pămanul cu picioarele, nu foarte grea, destul de confortabilă, etc. În aceea perioada ascultam un podcast canadian unde au menționat Honda CB500X ca noua motocicletă de aventură, ieftină, mică și cât poate fi ea transormată cu un kit englezesc. Am început să caut detalii, cu greu am găsit una într-un showroom în Germania (pentru că mă mutasem între timp…) Restul, a fost o simplă fixație: vreau o CB500X. Am găsit una în nordul Germaniei, aproape de granița cu Danemarca, folosită vreo 4000km de un instructor. Am plecat cu trenul și autobuzul după ea, cu banii cash în geantă (așa a vrut omu’). Când au scos-o din garaj, s-o testez, am realizat, după ce am de mers vreo 50m prin pietriș mărunt, până în drumul principal, că eu nu condusesem vreodată pe dreapta. Inima mi s-a făcut de purice, am început a înjură în gând, plus chestii: „de ce fac eu asta?! Îmi trebuia mie motocicletă! Ce fac eu acum în pietriș? De ce e nevoie s-o testez?” Christian și nenea de o vindea mă încurajau să o iau la plimbare, dar mie mi se cam tăiase pofta. Am reușit s-o scot în stradă, am claxonat de 2 ori în loc să semnalizez, m-am chinuit s-o întorc și cam în 2 minute, care au durat o eternitate, înapoi prin pietriș: O luăm, dar tu o conduci acasă!”

3. După care a urmat o plimbare în sudul-estul europei pentru care mulți v-ar invidia. 5000 de km prin Cehia – Slovacia – România – Serbia – Croația – Slovenia și Austria . Cum v-ați hotărât să faceți această călătorie? Ați avut un traseu detaliat de la bun început sau traseul l-ați făcut pe parcurs? La momentul plecării câți kilometrii apucasei să faci cu Ceebee, te simțeai pregătită pentru o asemenea călătorie ?
După ce am luat-o pe Ceebee acasă, am făcut două ture cu Cristian de vreo 5-600km în total prin Pădurea Neagră și am început să împachetăm petru o plimbare până la mama acasă, în România. Nu vrei să știi ce discuții am avut cu familiile și câte statistici ni s-au citit de către cunoștințe.
Eu eram destul de ok, singură treaba era că în cele două plimbări inițiale ne cam certasem. Eu fiind timidă și cam înceată pe drum. Curbele erau niște chestii destul de ciudate, iar serpentinele coșmaruri. Christian, fiind mai competitiv din fire, mă cam împingea să merg mai repede, să fac aia, ailaltă și îmi ținea teorii. Ceea ce mă scotea din sărite.Toate astea nu m-au dat înapoi. Am hotărât că dacă e nevoie, pot închide sistemul de comunicare, că să am liniște și voi face ceea ce m-au învățat cel mai bine la școală în UK: când simți că nu poți, când ai probleme, când nu ești sigur, oprește-te, ia o pauză și încearcă din nou. El a plănuit drumul, eu cazarea.

4. Ce senzație ați avut în momentul plecării, știind că va așteaptă o excursie lungă pe două roți ?
Cele mai grele momente mi se par întotdeuna cele în care împachetezi și nu ai unde să le pui, despachetezi, triezi, împachetezi iar și repeți până îți iese mișcarea. Când am plecat la primul drum aveam fluturași în stomac, dar și nervi pe măsură. Nu rezolvasem asigurarea mea la motocicletă. De fapt nu aveam hârtia de la asigurare, „green card”-ul. Așa că trebuia să dăm un tur de oraș, că să luăm hârtia. Am plecat târziu, nu am ratat niciun semafor și toți fluturașii dispăruseră. Când am reușit să ieșim din oraș și îndreptându-ne către Cehia, totul se relaxase și părea o chestiE normală. Dădeam o tură până la mama.

5. De-a lungul traseului ați văzut o groază de chestii interesante, să nu mai zic că „ați bifat” și unele dintre cele mai râvnite drumuri de către motocicliști, și aici mă refer la Grossglockner și la Transfăgărășan. Care au fost locurile care v-au plăcut cel mai mult ? Dacă ar fi să faceți un top 5 să zicem sau ce locuri ați recomandă și altora să viziteze.
Nu avem un preferat anume, dar în top 5 din prima plimbare sunt Ruta 66 din Slovacia, drumurile de prin Apuseni cu Călin de la Carpathian 2 Wheels, Transalpina, Tranfagarasan și Grossglockner (deși am plătit 50 euro să trecem pe acolo).

6. Motocicletele cum s-au comportat în această plimbare? Ați avut ceva probleme sau incidente ?
Nu am avut nici cea mai mică problemă cu ele, participanțîi la trafic au fost destul de decenți, iar barele de protecție au avut grijă să nu le facem praf. Christian e genul care crede în servisul făcut la timp și piese schimbate după instrucțiunile producătorilor, ceea ce ii da o oarecare liniște și satisfacție.

7. În România cum vi s-a părut experiența pe două roți, comparativ cu celelalte locuri pe unde ați mai fost ? M-ar interesa mai ales părerea lui Christian, mai fusese pînă atunci în România ?
Christian nu mai fusese în România până atunci. Foarte interesant este că el, ca neamț, nu vede o așa mare discrepanță între estul și vestul Europei, așa cum o văd alții. Se pare că nemții într-o oarecare măsură se adaptează mult mai ușor la ce se întâmplă în România. Ce-i drept, tranziția a fost una ușoară, trecând prin Cehia, Slovacia, Ungaria. Căruțele apăruseră pe undeva în zona graniței dintre Cehia și Slovacia, ceea ce inițial era ceva boem, până în România, devenise normalitate. La fel și cu modul în care oamenii conduc. Am întâlnit șoferi de la cei care nu ar trebui să se afle pe drumuri, până la cei care îți fac loc, te salută și îți zâmbesc. Nu știu, poate există și posibilitatea ca având multe bagaje, numere de înmatriculare străine, oamenii să se comporte altfel. Dar vreau să menționez, că mulți bătrâni ne făceau cu mâna prin sătucele din Transilvania, lucru pe care eu nu l-am văzut până atunci în România.

8. Și pentru că bănuiesc că v-a plăcut foarte mult în Balcani, în 2017 ați decis să va reintoarceti. De data aceasta traseul a fost Austria-Ungaria -Serbia-Macedonia-Grecia-Albania-Muntenegru-Bosnia și Herțegovina-Croația-Slovenia-Italia. Tot în jur de 5000km, dar care i-ați făcut în câte zile ? Ce a fost diferit anul acesta față de prima călătorie ?
Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o în prima plimbare a fost să nu mai planificăm totul pentru fiecare kilometru și cazarea. Ci să ai o idee cam cât ai de făcut în total pe zi, un oarecare traseu, o lista cu oportunități de cazare (cu adrese și numere de telefon, că poți să nu ai acolo internet), să îți acorzi zile de pauză și ceva flexibilitate. Astfel încât să poți sta mai mult unde îți place sau să deviezi de la drum. Ni s-a întâmplat să ajungem în localități în care nu am vrut să stăm și am continuat drumul. În total am fost pe drum 25 de zile. Am avut zile de 650 km de autostrada în Germania și Austria, ca să avem timp să facem și 20 km pe zi prin Muntenegru. Ca ore petrecute în șa, am avut zile de pauză, dar și zile de 10 ore pe drum. Anul acesta am stat mult mai mult la cort, am gătit mai mult, am fost mai relaxați și am început să cunoaștem alți motocicliști pe drum. În același timp ni s-a deschis serios apetitul de offroad.

9. Cum ați ales acest traseu , ați luat în calcul ce puteți vedea/vizită sau ce drumuri mai pitorești sunt în zona respectivă sau un mix între cele două ?
Prima oară Christian a ales traseul, a două oară m-a lăsat pe mine să caut unde să mergem și ce să facem, asta pentru nu prea a avut timp. Așa că eu am deschis câteva pagini cu trasee moto și am început să mă orientez pt fiecare țară. Am evitat orașele mari, în afară de Skopje. Uneori am ales zone pe unde să trecem pentru că aveau campinguri sau erau mai „verzi” pe harta. Ce am mai învătat noi în anul precedent este că de cele mai multe ori zonele turistice, nu sunt chiar pe placul nostru. Prea multă lume, stres, mâncarea și cazarea sunt mai scumpe, stăm prea mult pe lângă motociclete, având mult bagaj care nu este securizat, vrei să faci o poză și ai 100 de oameni cu selfie-stick-uri în jur, plus mizerie.
În acelsi timp citind diverse publicații moto, așa că Durmitor în Muntenegru, Teth în Albania și Dolomitii în Italia erau pe lista nostra.

10. În această a două excursie, care au fost cele mai frumoase locuri pe care le-ați vizitat și pe care le-ați recomanda și altora să le viziteze?
De când ne-am întors, spunem tuturor cât de frumos a fost în Durmitor și Canionul Piva în Muntenegru, Teth în Albania și Dolomiți în Italia.

11. S-a întâmplat vreodată în aceste două excursii să fiți într-o situație mai tensionată ? Sau ați avut vreun incident în care să va simțiți în pericol în vreun fel ?
Sincer, am fost norocoși și sperăm să rămânem așa. Singurele momente mai nașpa au fost pentru noi să stăm în campinguri gălăgioase, unde nu am putut dormi. Nopțile nedormite pot fi cu adevărat periculoase pentru cei ce călătoresc.

12. Acum mulți probabil o să citească și o să zică ce fain , aș merge și eu dar… n-am timp… nu pot să lipsesc de la serviciu … și cea mai des întâlnită scuză „costă mult” sau „e prea scump”. V-ați făcut un calcul estimativ, cam cât au costat cele două excursii ? Este o întrebare pe care am pus-o tuturor celor intervievați, pentru că cei ce citesc să poată să-și facă o imagine completă, corectă asupra costurilor. De multe ori se întâmplă să exagerăm costurile atunci când le estimăm și să nu mai plecăm nicăieri 🙂
În primul an am cheltuit în jur de 1500 euro, asta pentru că am dat pe la mama, am stat câteva zile pe acolo și ne-a făcut un mic cadou, crezând că plimbarea asta e una în viață. În afară de asta, atunci am cheltuit mai mult pe cazări și restaurante, plus că am trecut pe la un festival, unde am stat vreo 4 zile. Deci pe drum am fost cam 19 zile în total.
În cel de-al doilea an aproximativ 2000 euro în 25 zile, am avut de plata taxe de autostrada prin Macedonia și Italia. De asemenea Grecia, Austria și Italia nu sunt cele mai ieftine locații.
Am întâlnit pe drum un cuplu de belgieni care s-au plimbat prin lume destul de mult. Dar petrecând două zile cu ei, am realizat cât cheltuim noi aiurea. Chiar făceau glume, că ei slăbesc în concediu.
Alt factor este cum vedem fiecare, în felul nostru, aceste plimbări. Unii le văd fără probleme, cazare asigurată, mâncare gătită de altcineva, puțin răsfăț și ceva bere.
Bere și restaurante putem avea oricând, mâncare făcută afară, foc de tabăra, dormit la cort, astea nu le putem avea în fiecare zi.
Aceste costuri nu inclund „uzura” motocicletelor. Ele au fost în prealabil pregătite pentru drum.

13. Și pentru că tot vorbeam de scuze, voi cum reușiți să va faceți timp pentru aceste călătorii sau aveți un program mai flexibil care să vă permită vacanțe mai lungi ?
Legat de timp, eu nu lucrez de când locuim în Germania, iar Christian își ia odată pe an intregal concediu. E foarte greu uneori, dar sperăm ca viitorul job să fie mai flexibil.

14. Noi fiind un site care promovăm turismul moto, în România în special,am vrea să știm, dacă ar fi să recomandăți România ca o destinație de vacanță activă, să zicem pentru un moto-trip, care ar fi motivele pentru care ați recomanda-o?
Categoric, am recomanda România ca destinație turistică moto. De fapt, pe la întâlnirile moto la care mergem, România este pe buzele multora. Majoritatea au dat cel puțin odată pe acolo. Este raiul celor care iubesc offroad-ul și mai ales enduro sau trail. Deasemenea, România este o sursă bună de piei de miel puse pe șeile motocicletelor. Noi am recomanda Apusenii și Făgăraș, atât pentru offroad, dar și pentru drumurile relativ bune prin munți și bineînțeles, peisajele din zonă.

15. Ce planuri aveți pentru 2018? La ce să ne așteptăm să vedem pe outandabout.world în viitor ?
2018 este un an mai complicat, o schimbare de job, o mutare de la un capăt de țară la altul și o nuntă ne-au cam dat planurile peste cap. Încă nu știm pe unde vom ajunge. Cert este că anul acesta vom începe puțin mai mult offroad și vrem să ne apucăm să facem câte puțin din Trans Euro Trail (TEȚ), sunt 34 000 km între Africa și Cercul Polar de drumuri neasfaltate. O altă idee ar fi să ajungem prin Maroc anul acesta. Alte planuri, gen Azerbaijan sau Georgia au fost mutate pentru viitorul an. Lumea e destul de mare și o mică aventură nu e musai să fie până la capătul lumii.

Pentru mai multe informații vă invităm să vizitați site-ul Ioanei si a lui Christian, outandabout.world si pagina lor de facebook.

Facebook
www

Lasă un răspuns

Articole similare

Citește

[CĂLĂTORII][INTERVIU] Mihai Tica – motorcycling.to

Cum ajunge cineva de la coșmaruri legate de mersul pe motocicletă, să descopere Europa și Asia pe două roți și să viziteze locuri ca Nodrkapp, India, Georgia, Mongolia? Și noi am fost curioși, așa că Citește mai mult…

Citește

[CĂLĂTORII][INTERVIU] Jeff si Sally Renwick de la granddayout.net

La adăpostul iernii, în căutare de inspirație pentru sezonul viitor am descoperit doi motocicliști australieni,soț și soție, care în drumul lor prin lume, au trecut și prin România. Călătoria lor începută în 2016 în Argentina, Citește mai mult…

Citește

[CĂLĂTORII][INTERVIU] Constantinos Koushiappis – Ridegaia.com

Nu este niciun secret că nouă la motoroute.ro ne plac motocicletele și călătoriile. Pe perioada iernii am tot umblat pe internet,pe facebook, pe forumuri … căutând inspirație pentru sezonul viitor. Partea cea mai frumoasă a Citește mai mult…