[JURNAL DE CĂLĂTORIE] Mihai Tica – motorcycling.to
Cum ajunge cineva de la coșmaruri legate de mersul pe motocicletă, să descopere Europa și Asia pe două roți și să viziteze locuri ca Nodrkapp, India, Georgia, Mongolia? Și noi am fost curioși, așa că i-am pus câteva întrebări lui Mihai Tică, care împreună cu Adrian Badea au făcut anul trecut o călătorie de 25.000km și 56 de zile pînă în Mongolia și înapoi.
1.În primul rând cine este Mihai Tică? Am aflat de pe site-ul tău că în urmă cu zece ani te-ai urcat pe motocicleta unui prieten și de atunci ai luat acest ‘microb’. A fost atât de simplu sau au mai fost și alte elemente care au dus la obținerea categoriei A și a deveni motociclist în cele din urmă?
Primul contact cu motociclismul în general a fost atunci când am mers cu motocicleta unui prieten la țară. Nu eram deloc atras de acest „fenomen”, în afară de el nu cunoșteam pe nimeni care să aibă motocicletă, nici prin gând nu mi-a trecut că motociclismul va avea un asemenea impact asupra mea, ca și persoană. După prima experiență pur și simplu am ajuns să am coșmaruri legate de motociclete.. se făcea că mergeam pe un drum oarecare, toate bune și frumoase, până când, la un moment dat, mă trăgea pe dreapta Poliția și abia atunci observam că nu am permis. Chestia asta devenise recurentă, visam chestia asta din ce în ce mai des. Asta a fost practic motivul pentru care am făcut școala, mi-a făcut cadou soția un voucher la o școală moto. Sincer să fiu nici când m-am apucat de școală nu aveam mare „tragere de inimă”, am făcut școala că și distracție, fără un scop clar în minte și fără să am încă o motocicletă.
2.După ce ai luat permisul, care a fost prima motocicletă și mai ales care a fost primul drum mai lung prin țară ? Ce sentimente îți trezește acum dacă stai să te gândești la prima ieșire ?
După ce am luat carnetul primii kilometri (cam o mie în total) i-am făcut pe un Bajaj Pulsar de 220 cmc când am fost în India cu serviciul. Asta se întâmpla în decembrie 2012, la câteva săptămâni după ce mi-am luat carnetul. Prima motocicletă mi-am cumpărat-o în primăvară lui 2013, este vorba de un Suzuki V-Strom DL650.
Cel mai lung drum prin țară s-a întâmplat în 2014 când am făcut un tur al României. Fiind primul concediu moto am încărcat motocicleta ca pe-o „măgăreața”. Din fericire pentru mine, am fost cu un prieten mult mai experimentat decât mine, mi-a fost de mare ajutor faptul că am mers împreună. Ca și sentimente – îmi aduc aminte cu mare plăcere de acel concediu, atunci au fost primele ieșiri pe offroad, practic prima dată în care vedeam și ce e pe lângă șosea 🙂
Filmul acelui concediu este aici.
3.Bănuiesc că spiritul de aventură era prezent dinainte să apară prima motocicletă în viața ta. Am văzut pe motorcycling.to că ai făcut mai multe excursii moto prin Europa și Asia și dacă am calculat eu bine ai adunat aproape 45.000km incluzând și ultima tură din Mongolia. A fost ăsta un plan de la bun început de când ți-ai luat motocicleta sau aceste expediții au venit ca o evoluție firească a pasinuii pentru două roți și a pasiunii de a călătorii ?
Călătorii făceam și înainte să am motocicletă – am fost cu mașina la Viena, la Amsterdam și la Barcelona – toate în road-tripuri cu prietenii. Faptul că mi-am luat motocicleta nu a făcut decât să îmi permită să exercit pasiunea într-un mod diferit.
4.Cum a fost prima expediție la Nordkapp ? De ce ai ales să mergi aici ? Te întreb, pentru că este o destinație destul de la modă pentru motocicliștii români, poate nu la fel de populară ca și „Cheia”, dar în ultimii 5 ani am cunoscut destul de mulți motociclistii care au bifat această destinație ?
Plecarea la Nordkapp a venit ca urmare a invitației unui alt prieten. Practic a fost ideea lui 🙂
5.După Nordkapp am văzut că a urmat Georgia ? Cum ai ales această destinație, aveai cumva în minte deja călătoria pentru Mongolia și te-ai gândit că Georgia ar fi un bun „antrenament” ?
Și în Georgia s-a întâmplat tot cam la fel – un alt prieten a fost cu ideea de a merge acolo, să îți zic sincer, la momentul acela, nici nu știam unde este Georgia pe harta. La momentul plecării, mersul în Mongolia nu era decât la stadiul de vis, fără un termen exact. Culmea face că pasul următor de la vis la plan să se întâmple chiar în Georgia, într-un moment în care a avut un schimb de replici de genul “Așa o fi și în Mongolia”. Mergeam pe niște câmpii foarte întinse, asemănătoare cu ce mai văzusem în pozele cu Mongolia ale lui Mihai Barbu. Episodul respectiv este aici.
6.Și derulând pe fast forward, ajungem în 2017 la excursia în Mongolia ? În primul rând de ce ai ales să schimbi motocicleta și să treci la KTM-ul Adventure de 1190 ? Am văzut în interviul acordat celor de la pemotoare.ro , atât tu, cât și Adrian spuneați că v-ar fi plăcut să aveți niște motoare mai ușoare.
Am vrut să schimb V-Stromul cu ceva mai puternic. În Georgia avusesem ceva probleme și cu garda la sol a stromului, îmi doream ceva mai înalt și mai puternic. Bineînțeles că la urma urmei, orice motor ai avea presupune să faci niște compromisuri – greutate\putere\cost\preferințe estetice sunt toți factori pe care i-am luat în calcul. În funcție de acești factori am luat decizia să caut un KTM 1190.
7.Cam cât a durat din momentul în care v-ați hotărât să plecați în Mongolia și plecarea efectivă? Ce pregătiri ați făcut pentru această plecare (mă refer la motocicletă)?
De la momentul în care a avut loc schimbul de replici de care ți-am zis până la momentul efectiv al plecării a durat mai puțin de un an. La capitolul pregătiri au intrat mai multe – accesorizarea motocicletei – eu am luat KTM-ul “chel” deci i-am adăugat niște protecții – de la scut, crash bar-uri, parbriz înalt, etc. Am luat de asemenea și niște piese de care slavă Domnului nu am avut nevoie (pompă de benzină + extra filtre).
8.Ce dificultăți ați întâmpinat pe parcurs? Care au fost momentele cele mai dificile ?
Printre cele mai dificile momente ar fi încercarea de a traversa deșertul Gobi. Combinația de căldură + nisip + motocicletele foarte grele + lipsa de experiență pe nisip ne-a făcut să ne întoarcem la UlaanBaatar și să o luăm pe altă ruta.
Un moment dificil dar de altă natură a fost faptul că am pierdut o săptămâna la granița mongolo-rusă. Anul trecut, în 2017, zilele libere colocate pentru sărbătoarea națională, Nadaam, s-au legat cu turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Asta a însemnat că punctul de frontieră a fost închis mult mai mult decât plănuisem noi, în total am stat pe loc vreo 6-7 zile.
9.Cum v-ați descurcat cu comunicarea cu localnicii,cum ați reușit să treceți peste barierele lingvistice ?
Cumva, în mod suspect, mongolezii nu se descurcă aproape deloc cu limbajul semnelor. Peste tot prin alte țări – Stan-urile sau Rusia ne descurcam de minune cu oamenii cu cele 10 cuvinte rusești pe care le știam + mima. Înțelegeau gesturile, mimica. La un moment dat în Khazakhstan am “vorbit” cu un soldat din port vreo 15 minute, despre diverse, de la clasicele de unde sunteți, pe unde ați venit și unde vă duceți până la câți copii ai, câți copii se fac în medie la voi în țară, am aflat cu ocazia aceea că el făcea stagiul militar obligatoriu, că mai are 2-3 luni și se întoarce acasă, tot felul de chestii.
În Mongolia însă discuțiile erau mult mai limitate tocmai din cauza faptului că există cumva o barieră în plus, nu mi-am dat seama de ce.
10. Sunt sigur că, următoarea întrebare ți-a mai fost adresată. De cele mai multe ori, în scuzele pe care și le crează oamenii singuri pentru a nu pleca într-o astfel de călătorie, pe lângă „lipsa timpului”, imposibilitatea de a se rupe pentru 2-3…10 săptămâni de la viață cotidiană, motivul cel mai des întâlnit este partea financiară. Care a fost bugetul pentru călătoria din Mongolia/celelalte călătorii? Având o suma aproximativ , unora le este mai ușor de evaluat dacă „merită investiția”, comparativ cu ceea ce primești înapoi într-o astfel de experiență (eu personal cred că experiența trăită valorează indubitabil mai mult decât orice suma).
Pentru Georgia, dacă îmi aduc aminte bine, cred că a fost undeva pe la 2000 de euro bugetul pentru 3 săptămâni – 2 persoane (am fost și cu soția atunci). În Mongolia cred că a fost undeva pe la 3-4000 de euro, excluzând vizele și pregătirea motocicletei. Poate varia foarte mult cât cheltuiești într-o excursie, poți să o faci mult mai ieftin decât atât dacă îți gătești mâncarea singur, campezi mai mult, sunt destul de variabile aceste costuri. În fine, fiecare și le știe pe ale lui în sensul că motive să nu pleci găsești oricând. Dacă vrei să pleci undeva, pune pe lista ce ai (timp, disponibilitate, etc) și apoi vezi cum le rezolvi pe cele pe care nu le ai 🙂
11. Dacă ar fi să faci un top 5 al celor mai frumoase momente din călătoriile pe care le-ai făcut pînă acum, care ar fi acestea ?
Drumul Usghuli – Lentekhi din Georgia, anul trecut – găsiți mai multe detalii aici.
Drumul pe marginea graniței cu Afghnistanul în Tadjikistan
Coasta de vest a Norvegiei, insulele Lofoten – absolut spectaculos – găsiți mai multe detalii aici.
Ne-am întors odată de la o întrunire pe Transalpina (de la nord la sud). Era o zi superbă, de vară, a fost absolut genial drumul acela – video aici.
În 2014 când am făcut turul României am ajuns la Comandau (din pură întâmplare, defapt ne-am cam rătăcit înainte să ajungem). Acolo, am ajuns fix în mijlocul petrecerii – anul acela zilele orașului se suprapuneau cu a 20-și-nu-știu-câtă ediție a festivalului de muzică țigănească. Primul gând când am dat ochii de campingul unde să punem corturile a fost să întoarcem cât mai repede putem și să o luăm din loc. Din fericire un tip din București, fotograf, ne-a liniștit și ne-a convins să rămânem acolo. A fost una din cele mai mișto seri pe care le-am petrecut până acum.
12. Și dacă tot vorbim de topuri , noi fiind un site care promovează frumusețea de a descoperi România pe două roți, care ar fi 3 locuri sau drumuri preferate de tine pentru a merge cu motocicleta pe la noi prințară și de ce le-ai recomanda și altora ?
Transalpina pe ruta Nord-Sud – mi se pare fabuloasă coborârea spre sud dinspre pasul Urdele, dacă este senin ai impresia că ești pe acoperișul lumii
Munții Apuseni – tot felul de trasee offroad pe acolo, întotdeauna i-am invidiat pe prietenii din Transilvania, într-o ora maxim sunt fix în munte pe niște trasee excepționale
Moldova – cheile Bicazului, Durau – sunt niște drumuri foarte frumoase în zonă.
13. Care sunt planurile pentru 2018?Ce să ne așteptăm să vedem pe motorcycling.to ?
Încă nu am nimic concretizat, suspans total 🙂
Pentru mai multe informații vă invităm să vizitați și pagina de facebook a lui Mihai, canalul de youtube,contul de instagram, dar mai ales site-ul său.
[aps-social id=”8″]
