mie. Oct 23rd, 2019

[Evenimente moto] Cum a fost la Redbull Romaniacs 2019

Totul a început cu o invitație de a petrece câteva zile alături de “romaniaci”. Nu prea știam noi cu ce se mănâncă evenimentul ăsta, în afară că e considerat cea mai dură competiție de hard-enduro din lume. Întotdeauna am avut impresia că participanții sunt “băieții ăia cărora le place să-și complice singuri viața și ar urca oriunde cu motocicleta indiferent de condiții”. Cum mai fusesem o singură dată la RBR și asta cum mai bine de 7-8 ani, când din pură întâmplare fiind în Sibiu pentru o nuntă am stat în același hotel cu riderii, am zis că e un bun prilej să văd cum a evoluat competiția, anul acesta fiind a 16-a ediție.
Pe scurt, peste 400 de rideri din toate colțurile lumii (peste 60 de țări), vin la Sibiu pentru a-și testa puterile timp de 5 zile. Concurenții sunt împărțiți în 4 clase : Clasa Gold, care presupune cel mai dificil traseu, aici regăsindu-se piloții cei mai experimentați și renumiți în lumea hard-enduro ca Graham Jarvis, Jonny Walker,Manuel Lettenbichler,Wade Young, Billy Bolt, Mario Roman și mulți alții.Printre ei anul acesta, pentru prima oară în istoria RBR participă și o femeie, Sandra Gomez, campioană de Trial si SuperEnduro. Apoi clasa Silver cu un traseu o idee mai ușor, la fel cu piloți experimentați cum este și cazul săt-măreanului Mani Gyenes, prezent la toate edițiile de până acum, apoi mai scădem în dificultate un pic la clasa Bronze care este cea mai numeroasă , fiind înscriși aproape 200 de participanți, și clasa Iron, unde se poate înscrie oricine pentru a lua contact cu spiritul Redbull Romaniacs. Acum, cei care nu participa, zic că Iron este mai mult o clasa turistică, are traseul cel mai ușor dintre cele 4 însă vă asigur că nu este o plimbare în parc.
Competiția începe marți, în centrul Sibiului cu prologul, unde în funcție de rezultatele obținute pe traseul cu obstacole se stabileste ordinea startului în prima zi de off-road. După asta urmează 4 zile prin pădurile și munții din apropierea Sibiului, traseul purtând participanții prin niște locuri senzaționale, deși nu cred că au timp să admire prea mult frumusețea locurilor. Totul se termină sambata cu urcarea de la Gușterița, iar duminică cu o mare petrecere și festivitate de premiere. Anul acesta ocupanții podiumului au fost :
Gold : 1.Manuel Lettenbichler 2.Alfredo Gomez Cantero 3.Graham Jarvis
Silver:1.Josu Artola 2.Sam Winterburn 3.Alberto Aramburu
Bronze: 1.Marcin Weglarz 2.Eric Slominski 3.Jean-Michel Vigand
Iron: 1.Anna Schmölzl 2.Danny Melvin 3. Eduardo Martinez Lopez
Cei mai bine clasați români au fost : Mani Gyenes, locul 4 la clasa Silver, Radu Sardarescu, locul 4 la clasa Bronze, urmat pe 5 de Marius Muntean.
Pe langa premiera participării Sandrei Gomez la categoria Gold, marea surpriză a fost câștigarea clasei Iron de către Anna Schmölzl.

Noi am plecat luni dup-amiază din București , pentru a fi prezenți la briefingul de început a competiției. Pentru drumul până la Sibiu am luat în test un Triumph SpeedTwin de la Motoboom și un Bmw R1250GS de la BMW Motorrad România. Era păcat dacă tot făceam niște kilometri să nu testăm niște motociclete noi și bineînțeles că veți găși în curând pe site părerea noastră despre aceste motociclete. Am ajuns la fix, cu câteva minute înainte de startul briefingului. În momentul în care am intrat în sala de conferință, am fost copleșiți de numărul mare de participanți. Când citești 3-400 nu constinetizezi prea mult amploarea, mai ales că pe lângă participanți mai sunt implicați o groază de oameni în organizare, plus mecanici, plus logistică…

După briefing am fost să vedem traseul prologului, unde mai mulți piloți analizau obstacolele pentru a-și alege o trasă optimă, printre ei și Mani Gyenes.

A două zi la 8:00, deja piloții de la clasa Iron (doar cei care doreau, la această clasa nu era obligatorie participarea la prolog), luau startul în calificări. Vă dați seama că cele mai mari emoții și cele mai urâte căzături le-am văzut la clasele Iron și Bronze. După, a urmat clasa Silver și extratereștii de la Gold, care parcă zburau peste obstacole. Pentru fiecare clasa s-au calificat primi 35 de piloți cu timpii cei mai buni. Ziceam de extratereștrii de la clasa gold, imaginați-vă că diferența între cel mai bun timp de la Gold(1m2secunde) și cel mai bun la Iron a fost de peste un minut jumătate.
La ora 17:00 au început finalele și lucrurile au devenit și mai grele pentru că participanții luau startul pe traseu în valuri de câte 4, ceea ce la un momendat a făcut că traseul să fie foarte aglomerat.
La finalul prologului învingătorii au fost :
Gold : 1. Taddy Blazusiak #16 , 2.Jonny Walker #3, Pol Tarres #19
Silver: 1. Dustin Mccarthy #121, 2.Aleksi Vilkko #130, Stefan Simpson #102
Bronze: 1.Brent Brady #308 , 2.Marco Faria #493, 3.Robin Holtmeulen #502
Iron : 1. Danny Melvin #654, 2.Tony Walch #614 , 3.Sebastian Diemer #607
Mai multe despre prima zi de competiție puteți găsi aici:[Evenimente moto] Redbull Romaniacs 2019 – Ziua 1: Prologul din centrul Sibiului

După ce s-au încălzit la prolog, a două zi la 6:45 a început cursa propriu-zisă, primi care au luat startul fiind cei de la clasele Gold și Silver. Personal mi se pare destul de solicitant doar programul de trezire, dar să te mai și lupți cu motorul prin pădure 🙂 . Startul s-a dat la aproximativ 40km de Sibiu, piloți putând să ridice GPS-urile cu trackul zilei începând cu ora 4:30. Noi mai comozi din fire, ne-am trezit mai târziu și am ajuns la start pe la 9am, când se pregăteau să plece cei de la clasa Iron. Apoi am mai prins câțiva piloți de la Bronze pe traseu la primele puncte pentru spectatori. În goana asta de la un punct la altul, am dat peste mai mulți motocicliști străini dezorientați, și uite așa am ajuns să fim ghizi. În cele din urmă am format un grup format dintr-un neozeelandez, doi francezi și doi canadieni cu care am mers împreună până la Service Point-ul din Robesti, unde piloți aveau la dispoziție între 15 și 20 de minute să-și tragă sufletul cât timp mecanicii mai curatau motocicletele de noroi și mai reparau ce s-a stricat.
I-am recunoscut la zona de Service pe băieții de la TopCross TCS care așteptau să le vină piloții cărora le ofereau suport anul acesta și chiar am avut ocazia să vedem live cum decurge un astfel de pitstop la hard enduro.

După acest pitstop, piloți mai au cam 50-60% de parcurs din traseu, așa că ne-am mutat la linia de sosire, mai ales că după calculele noastre piloții de la Gold și Silver, ar cam fi trebuit să se apropie de final.
Am ajuns acolo și deja principalii favoriți trecuseră linia de sosire, printre ei Graham Jarvis stabilise deja timpul ce avea să fie cel mai bun din prima zi de off-road. Noi am ajuns cam in acelasi timp cu Mani Gyenes , care a terminat prima zi cu al 4-lea timp la clasa Silver.
Zona de la finish este un bun prilej să stai de vorbă cu riderii, să afli cum a fost ziua, cum li s-a părut . Noi am stat de vorba cu câțiva și de la clasele Iron și Bronze și cam toți ne-au spus același lucru, că prima zi nu a fost foarte dificilă, însă a fost foarte rapidă, au fost mult zone unde s-a mers cu accelerația la maxim.
Ca la orice Romaniacs a venit și ploaia ceea ce a făcut ca toată lumea să se strângă sub corturile din zona cu mâncare.Mai multe despre a doua zi de competiție puteți găsi aici:[Evenimente moto] Redbull Romaniacs 2019 – Ziua 2: Off-road Răul Vadului-Câineni-Robești

Din păcate noi nu am putut sta mai multe zile, așa că după prima zi de off-road ne-am întors la Bucureșți.
A fost o experiență foarte interesantă și o recomandăm tuturor impatimitilor, chiar dacă nu sunteți fani neapărat ai genului hard enduro. Dacă sunteți prin zonă în perioada în care se desfășoară competiția este păcat să nu vedeți măcar prologul care are loc în Sibiu sau să mergeți undeva pe traseu într-una din zilele de off-road, să-i vedeți la treabă pe piloți sau chiar să le dați o mâna de ajutor, unele zone fiind de-a dreptul imposibile de trecut fără ajutor. Pe site-ul Redbull Romaniacs pe lângă programul zilelor de concurs, găsiți și informații despre zonele pentru public, cum să ajungeți la ele, așa că puteți să vă faceți un plan de acasă. Totuși vă recomand dacă aveți de gând să vă cățărați pe munte, să vă luați niște ghete de munte de schimb la voi, cu ghetele moto, mai ales de stradă, este dificil. Și mai am un sfat, aveți grijă la fetele drăguțe care împrăștie cutii de Redbull prin mulțime. Sunt greu de refuzat și fără să-ți dai seama ajungi să bei 4-5 cutii de te culci la 5am cum am făcut eu în prima zi 🙂
Pe lângă competiția în sine, ne-a plăcut foarte mult atmosfera și mai ales oamenii pe care i-am întâlnit aici:

Lasă un răspuns