joi. Sep 24th, 2020

[VIDEO]Povestea Dakarului: Anatomia unei motociclete de competiție cu Mani Gyenes

Începând cu anul 2011, toate motocicletele participante la Dakar trebuie să aibă o capacitate maximă de 450cc. Conform regulamentului,motociclete folosite trebuiesc să aibă la bază un model omologat, ce poate fi condus pe stradă, care ulterior a fost modificat pentru competițiile de Rally Raid/Cross-Country. Apoi există două grupe: Grupa 1 a elitelor, unde sunt cei mai buni 25 de rideri de uzină, ce beneficiază de susținerea directă a producătorilor și care au voie să modifice motocicleta/motorul, respectand cerintele FIM.

În grupa 2 avem motociclete care la fel au la bază variantele standard omologate, dar cadrul,motorul și bascula trebuie să fie cele standard , disponibile publicului larg. Există două subgrupe: 2.1 Super Production unde este voie să fie modificate anumite piese, excepție făcând capacele motorului,(*cu condiția de a respectă regulile FIM) și 2.2 Marathon , unde la fel sunt acceptate modificări, însă participanți de la această grupa nu au dreptul de a schimbe pe durata cursei cadrul,motorul,furca,bascula, cilindrul sau capul cilindrului. Mai multe detalii despre regulile de participare la Dakar găsiți aici.

Mani Gyenes, participant de 10 ori la Dakar, motiv pentru care a primit titlul de legendă , ne-a prezentat motocicleta sa KTM 450 Rally Replica, cu care a reușit anul acesta să câștige clasa Malle Moto. Mai multe despre Mani, puteti afla in sectiunea motoInterviuri.

Așadar, putem spune că la bază, motocicletele participante la Dakar sunt motociclete de enduro care au fost modificate, fiind pregătite să fie abuzate sute de kilometri prin pietriș și nisip timp de două săptămâni. Un aspect foarte important care necesită modificări pentru motocicletele foliste la Dakar este autonomia, majoritatea motocicletelor pornind cu aproximativ 30-34L de benzină de obicei repartizați în două rezervoare.

KTM este deținătoarea recordului absolut cu 18 victorii consecutive în Dakar. Modelul actual folosit a fost introdus în 2018, în ultimii ani fiind aduse mici îmbunătățiri. Motorul folosit este un motor mono cilindru de 449.3 cm³, cu alezaj X cursă de 95mm x 63.4 mm, iar greutatea motociclitei (*la gol) este de 139Kg. Există mici diferențe între motocicletele folosite de piloții de uzina și cele Rally Replica vândute către piloții privați, cum ar fi suspensiile care pentru piloții de uzina sunt mai dure, pe față fiind folosite furci de 52mm, comparativ cu furcile 48mm Cone Valve de pe Rally Replica, ambele variante având o cursa de 305mm. Desigur mai sunt unele diferențe ca mapare folosită pentru motor, însă în mare cele două motociclete sunt destul de asemănătoare, putându-vă achiziționa o motocicletă KTM adevărată de rally-raid la prețul de 30,500$

Yamaha participa în Dakar cu modelul WR450F Rally care pentru 2020 a primit câteva îmbunătățiri. Motocicleta folosește tehnologia cilindrului inversat, având un motor monocilindru de 449cc cu alezaj X cursă de 97.0 mm x 60.8 mm, greutatea totală (*la gol) fiind de 142Kg. Spre deosebire de modelul standard WR450F, bascula a fost lungită cu 2cm pentru a crește stabilitatea la viteze mari iar pentru suspensie s-a optat pe un sistem de la KYB ce oferă o cursa pe față de 310mm.

Honda folosește o motocicletă care are la bază are modelul CRF450, varianta pentru Dakar primind suffixul Rally.Prima oară acest prototip a fost folosit în 2013, la revenirea oficială în Dakar, după care an de an a fost îmbunătățit. Motorul folosit este un mono-clindru de 449.4 cc cu alezaj X cursă de 97.0 x 60.8 mm ce produce peste 45kW (spre deosebire de ceilalți producători, Honda sunt singuri care menționează ceva legat de puterea motorului). Suspensia este asigurată de o furcă Showa inversată de 51mm cu o cursă de 310mm și un amortizor Showa Ø50 single tube.

Apoi toate motocicletele trebuie să aibă instalate la bord câteva lucruri obligatorii care țin de navigație și siguranță:

Derulator de road-book. Fiecare motociclist primeşte un road-book. Acesta este sub forma unei role de hîrtie de 12m care se pune pe un aparat numit derulator de road-book, fixat deasupra ghidonului pe un suport special. Apoi riderul citește informațiile de pe el folosindu-l pentru a naviga toată proba specială, asemenea unei hârți. Spre deosebire de anii trecuți, odată cu mutarea raliului în Arabia Saudită, s-a hotărât ca roadbook-ul să nu mai fie înmânat participanților cu o zi înainte, ci cu 15minute înainte de start.
GPS. Monitorizează dacă respectivul concurent respectă traseul indicat de organizatori şi dacă a depăşit limita de viteză. Nu este un GPS ca cel folosit de noi, ci mai mult un senzor GPS care monitorizează poziția riderului și îl avertizează când este în apropierea unui way-point.
Iritrack. Este un dispozitiv fixat pe acelaşi suport special şi practic este legătura pilotului cu satelitul. Are trei butoane
– butonul roşu este cel de panică, pentru urgenţe medicale, iar elicopterul soseşte de îndată
– butonul albastru este pentru comunicarea cu cei de la Race Control
– butonul verde se apasă atunci cînd anunţi că te-ai oprit pentru a remedia defecţiunile tehnice
Baliza. Sistem care transmite Race Controlului poziţia motocicletei, dacă e răsturnată sau nu, existînd situaţia ca riderul să nu mai apuce să apese butonul roşu
Santinelă. Un aparat care anunţă pilotul prezenţa altui concurent prin preajmă. Se poate întîmpla ca un camion cînd începe coborîrea de pe o dună să dea peste un motociclist împotmolit în zonă.
2 x Odometru. Măsoară distanța parcursă și care ajută riderul să navigheze comparând cu distanțele marcate pe roadbook

Lasă un răspuns