Dezmorţirea de primăvară. Nisip ca la Mamaia pe Hales – Măgura (DJ203G)

Săptămâna trecută, soare, frumos…eu ca prostul la muncă. Mai auzeam trecând câte o motocicletă, eu tot în birou şi cu motorul în faţa clădirii…
Zic, bă ia gata, că nu e ce trebuie venitul ăsta cu motorul la serviciu, stau să mă strecor printre şirurile indiene de maşini, îmi trebuie o ieşire afară din oraş.
Numai bine, un prieten îşi luase recent un VFR şi ar fi mers oriunde, iar ZX10R-ul lui Alex doar ce primise cadou pentru bună purtare,un RCA pe şase luni.

Le „fac o întrebare” la băieţi şi s-a hotărât. Sâmbătă îi dăm bice! Acum să vedem traseul…

„Păi intră mă pe motoroute.ro şi găsim noi ceva, vedem şi cum e vremea”…zice băiatul cu VFR-ul, neştiind că o să fie material de filmare pentru site.

Pe scurt, 3 minute ca la box, puteţi să vedeţi aici cum a fost ieşirea noastră. Mai jos găsiţi traseul şi mai ales informaţii utile despre starea asfaltului, care a fost crimă pe unele bucăţi.

Luminozitatea scăzută din film nu e vreun efect sau ceva, ci a fost o vreme de … stat în casă şi făcut copii motociclişti.

Ne-am culcat vineri cu 14 grade, ne-am trezit sâmbătă cu 8 grade şi vânt de era Real Feel -5C la 200km/h (aşa arăta telefonul, nu că am mers noi cu două sute).
Am stat la discuţii… ba că e frig… ba că e vânt… ba că să mergem în sud înspre Dunăre…pînă la urmă ne-am văzut pe la 10:30 cu ideea că dacă e prea frig măcar mergem la parada de deschidere a sezonului.
Am plecat spre Ploieşti, cum ne cum , am ajuns pe la Urlaţi. Drumul bunicel, până la Ploieşti clasicul DN1, de la Ploieşti la Albeşti-Paleologul două benzi cu ochii după radare…la Sangeru, ne-am tras o poză şi ne-am despărţit de DJ102C luând-o spre Laposel-Glod(DJ235)-Hales(DJ100H).

Cum am făcut dreapta, a mai ţinut asfaltul bun…fix două curbe. Nu neapărat drumul oaselor, dar ceva să te facă să înjuri de toţi parlamentarii, fie că erai cu naked sau sport tourer, de super sport nu mai zic… Petice,gropi,valuri şi la un moment dat un drum în lucru.(ce se vede în clip pe la 0:58). Dacă o luaţi pe aici, recomandăm teleportarea până laintrarea în Lapos.

De aici drumul plăcut, curbe prin pădure, frumos ce să mai…ne-am amintit fix ce ne-a lipsit pe perioada iernii. La Hales am făcut stânga spre mănăstirea Ciolanu plini de entuziasm. Când am trecut de mănăstire şi am început să urcăm, am crezut că am ajuns la mare. Unde te uitai numai nisip. Nu că era cât să–ţi ajungă de un castel, era cât pentru un ansamblu rezidenţial. S-a dus toată plăcerea, ochii cât cepele, motoretele drepte şi mâna fină pe acceleraţie…