sâm. Sep 19th, 2020

[Jurnal de călătorie] Cristian Huidobro și Africa Twin-ul său, o poveste de dragoste de +138.000km

Cristian este un motociclist chilian care a plecat în urmă cu 3 ani împreună cu motocicleta lui, o Honda Africa Twin CRF1000, spre Alaska. După ce a ajuns acolo, nu s-a oprit, iar drumurile l-au purtat apoi în Europa, anul trecut ajungând și în România. I-am pus câteva întrebări și dacă veți continuă să citiți povestea lui, vă veți convinge că nu este un motociclist oarecare.

1.Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă?
Numele meu este Cristian Huidobro, am 31 de ani, sunt fost pilot de motocross, sunt surd și sunt din Chile. Am început cu motocicletele de când eram mic. Când aveam 5 ani, mama mea era foarte atrasă de lumea motocicletelor, ca o mare parte din familia mea, ca de exemplu unchiul meu Carlo de Gavardo, care a terminat pe locul 3 o dată la Paris-Dakar și a fost de mai multe ori campion mondial de raliuri.
Prima mea motocicletă a fost un Suzuki LT50 și acolo a început marea mea pasiune pentru motociclete pe care încă o am.

2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o aventură moto ?
Cum am zis, prima motocicletă am avut-o la 5 ani și îmi aduc aminte perfect bucuria pe care am avut-o atunci. Apoi, la 14 ani am devenit pilot profesionist și am mers cu mai multe mărci și modele de motociclete în special de motocross și enduro, călătorind de la o competiție la altă. Însă îmi aduc aminte perfect când am primit cadou o Honda Transalp 650 la 18 ani și atunci a plecat pentru prima oara la plimbare cu motocicleta prin Chile. Mi-a plăcut foarte mult, însă nu credeam că de-acolo o să ajung unde sunt azi.unt azi.

3. Am văzut în pozele tale că acum ai o Honda Africa Twin CRF1000 pe care ai cumpărat-o în 2017. De ce ai ales această motocicletă pentru călătoria ta și ce îți place cel mai mult la ea? Câți kilometri ai cu ea și ce probleme tehnice ai avut?
După ce am vândut Transalp-ul, deoarece nu o foloseam foarte des fiind mereu plecal la competițiil de motocross, când m-am hotărât să călătoresc prin America de Sud, am cumpărat un BMW R1200GS din 2005 care era al tatălui meu. Am făcut cu BMW-ul 40,000Km și pot să zic că este o motocicletă foarte bună, dar foarte mare și nu foarte potrivită pentru toate tipurile de teren, eu venind din motocross…Așa că dacă m-am hotărât să călătoresc până în Alaska aveam nevoie de o motocicletă fiabilă și mai agilă, care se simte ușoară atât pe asfalt cât și în afara lui. Honda mi s-a părut cea mai apropiată de o motocicletă enduro. Acum are 138,000Km. Din fericire nu a avut nicio problemă mecanică. Eu sunt propirul mecanic și-i fac revizia la fiecare 10.000Km. Până acum a trebuit doar să schimb semeringurile de la furcă, discurile de frână de pe față și în rest lucruri de bază.În curând va trebui să-i verific și valvele, însă până acum nu am avut nicio problemă la motor.

4. Pentru că te-am întrebat de motocicletă, i-ai făcut ceva modificări speciale pentru această călătorie ?
Știi cum e, când te pregăteșți de o astfel de călătorie mereu ai dubii. Am pregătit motocicleta după experiența mea și după așteptările mele, însă cel mai important lucru este să ai la tine doar lucrurile necesare, pentru a avea greutatea minimă. Nu poți să-ti iei toată casa cu tine.
Bineînțeles este bine să ai niște crash bar-uri în cazul unei căzături. Eu am și un tracker GPS, să pot să fiu găsit în cazul unei urgențe și sunt atent mereu ca suspensia să fie setată pentru genul de teren pe care îl parcurg.

5. Știm că motociclismul și calatoritul merg mâna în mâna, am văzut că ai traversat toată America de la sud la nord înainte să vii în Europa. Cum ai început, care a fost planul tău ?
Oh da. Este adevărat, am călătorit o groază prin America. Cum am zis, mai întâi în 2016 am făcut o călătorie prin America de Sud cu GS-ul tatălui meu… La început trebuia să fie o călătorie scurtă, de la Santiago de Chile la Ushuaia, în Argentina, la “capătul lumii”, care a fost doar vreo 5000km de aventură autentică prin Patagonia. Planul meu era să plec cu niște prieteni, însă când s-a apropiat ziua plecării, nu a mai putut nimeni, așa că am decis să plec singur, ceea ce era o mare provocare pentru mine, pentru că până atunci nu mai calatorisem singur cu motocicleta. Odată ce am ajuns la Ushuaia am cunoscut un motociclist spaniol care era pe drumuri fără niciun plan de doi ani, care mi-a deschis mintea pur și simplu. Până la Ushuaia mersesem după un plan bine stabilit și mi-a plăcut foarte mult, însă am hotărât să mă întorc la Santiago fără nicun plan. Așa am ajuns să vizitez Uruguay, Brazilia, Paraguay și o mare parte din Argentina.
După ce m-am întors la Santiago am hotărât să las totul baltă și să călătoresc fără niciun plan prin toată America până în Alaska. Chestia amuzantă este că nu știu niciodată unde o să dorm următoarea zi 🙂 Cred că este cel mai bun lucru pe care poți să-l faci într-o călătorie atât de lungă, să nu ai niciun plan. După 3 ani, încă nu am niciun plan.

6. După America, ai decis să vii în Europa. Probabil mulți motocicliști visează să meargă pe drumurile pe care ai mers tu, alegerea Europei poate părea naturală cumva, însă, totuși, care au fost motivele în cazul tău să vii aici ?
După ce am ajuns în Alaska am zis “gata, am făcut-o și p-asta…acum ce urmează”. Nu știam ce să fac, unde să mă duc, dar nu voiam nici să mă întorc în Chile. Datorită carierei mele de pilot de motocross, am avut norocul să trăiesc 2 ani în Montreal,Canada și să am câțiva prieteni acolo. Așa că m-am gândit să mă duc până acolo să le fac o vizită surpriză. A fost amuzant să se trezească cu mine la ușă. Am stat o perioada în Montreal, apoi m-am gândit să mă mut în Miami să-mi găsesc ceva de muncă acolo, dar în același timp mă tot gândeam la Europa. Mai fusesem în Europa la competiții, mai vizitasem, și îmi doream de mult să fac o plimbare moto acolo, fiind renumită pentru drumuri, peisaje…
În Montreal a apărut ocazia de a-mi trimite motocicleta în Anglia la un preț foarte bun așa că mi-a fost ușor să iau o decizie și așa a început aventura pe un nou continent.

7. Prima oară ai mers spre nord, vizitând țările Baltice până în Rusia, apoi te-ai întors spre sud ajungând până în Africa chiar, după care te-ai întors în Europa. Parcurgând atât de mutli kilometri, care sunt după părerea ta cele mai frumoase drumuri pe care ai fost, care ar fi top 5-ul tău ?
Când am ajuns în Anglia era August și știam că trebuie să vizitez cât pot din partea de nord până vine iarna. Cât timp am vizitat Franța, Luxembourg, Olanda, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda și Rusia deja se făcuse Octombrie. Așa că am luat-o în jos spre Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Croația, apoi Italia, Elveția, Franța, Andorra și am ajuns în Spania în Noiembrie unde am hotărât să merg în Africa prin Maroc, Mauritania, Senegal și Gambia. După 4 luni în Africa m-am întors în Europa pentru a parcurge restul țărilor: Irlanda, Portugalia, Moldova, țările Balcanice, Turcia, Georgia, Armenia și câte puțin din Asia Centrală, după care m-am întors prin Siberia, Turcia, unde am și rămas pentru iarnă.
E greu de făcut un top 5, pentru că am parcurs 75 de țări și am văzut atât de multe lucruri frumoase, dar ca să dau un răspuns :
1- Columbia : pur și simplu magică, multe drumuri de munte, virajate, păduri, oameni foarte prietenoși și ai pe o parte muntele pe cealaltă marea, în același timp.
2- Mexic : este vorba despre oameni, mâncare, plaje, multă cultură. Mi-a plăcut foarte mult zona muntoasă numită Chiapas.
3- Patagonia (Chile-Argentina) : aici este incredibil de frumos să călătorești mai ales cu motocicleta. Multă diversitate, izvoare termale, râuri, munți cu vârfurile înzăpezite și celebrul drum din sud, cel mai frumos dintre toate. Recomand cu căldură.
4- România: Europa este frumoasă în general, dar în același timp devie monotonă. Odată intrat în România lucrurile se schimbă, este o altă Europă. Sunt foarte multe drumuri bune pentru motocicliști, nu zic doar de Tranasalpina sau Transfăgărășan, dar sunt multe drumuri secundare frumoase. Mi-a plăcut să cunosc oameni, familiile lor, cultura…
5 – Senegal: Contrar Europei și Americii unde sunt munți și drumuri virajate, asfalt perfect,etc…când am ajuns în Senegal a fost complet diferit și interesant în același timp. Este plat cu o diversitate interesantă de la deșert la oaze cu palmieri. Vremea foarte bună și am fost foarte impresionată de cultură oamenilor de aici, muzica, dansurile, copiii și plajele foarte frumoase, recomand.

8. Și pentru că nu este vorba doar despre drumuri, câteodată este vorba și despre a descoperi locuri izolate sau locuri istorice, am văzut o groază de poze interesante pe facebook-ul tău, care au fost locurile care ți-au plăcut cel mai mult și le-ai recomandă?
Mie îmi place să vizitez țări mai puțin cunoscute…și locurile mai puțin turistice. Îmi place să aflu despre cultura lor. Așa că mi-a plăcut foarte mult în țările din Africa cât și în Georgia, Armenia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, unde a fost un adevărat impact cultural pentru mine, pentru că nu știam foarte multe despre ele. Îmi place să descopăr lucruri, să ies în afara drumurilor cunoscute, să ajung la sate izolate, încercând să păstrez un echilibru între zone cunoscute, orașe mari și zone izolate în mijlocul naturii. Așa că recomand țările menționate mai sus.

Cristian Huidobro in Georgia

9. Și pentru că suntem un site care promovează mersul cu motocicleta în România, trebuie să te întrebăm cum ți s-a părut la noi? Cum ai ajuns aici și care a fost experiența ta în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, peisaje, drumuri,etc. ?
România a fost foarte interesantă pentru mine, pentru că nu mai fusesem și știam foarte puțin despre ea de la un prieten român pe care îl cunoscusem în Spania. Știam de munți, dar odată ajuns aici am fost impresionat, cum ziceam, complet diferită față de restul Europei. Mi-au plăcut oamenii, mâncarea, cultura. Mi-au plăcut foarte mult drumurile secundare. Oamenii s-au purtat foarte frumos cu mine, mi-au făcut de mâncare, mi-a plăcut zona muntoasă cu Transalpina și Transfagarsan, m-am oprit de multe ori pe drum ca să fac poze. De aceea am și fost de două ori în România. Am întâlnit și niște oameni foarte de treabă la Romania Motorcycle Tours în București care m-au ajutat mult.

10. După timpul petrecut în România, ai recomanda și altor motocicliști străini să vină aici? Ce le-ai recomanda să viziteze?
Chiar am mai făcut asta, am recomandat România și altor călători moto pe care i-am întâlnit. Cu siguranță trebuie să meargă pe Translapina și Transfăgărășan, dar nu doar atât, și Cheile Bicazului mi-au plăcut foarte mult de exemplu.Și în plus sunt multe alte orașe frumoase ca Brașov, Sibiu, Sighișoara, Cluj, București…mâncarea foarte bună și femeile la fel :))
Sunt foarte multe de văzut și o să recomand în continuare.

11. Cred că o parte importantă a călătoriei este și faptul că întâlnești tot felul de oameni. Presupun că ai întâlnit și alți calaltori pe parcurs. Îți aduci aminte vreo întâlnire mai aparte ?
Da, este adevărat! Am cunoscut mulți călători prin lume. După ce am întâlnit spaniolul de care povesteam, am întâlnit în Columbia un alt Chilian și un Italiano-Australian (Paolo), pe care I-am reîntâlnit mai târziu în Panama. Am mers cu Paolo până în Mexic, în Guatemala am dat peste Luis, celălalt Chilean, a fost foarte amuzant. Apoi după Mexic am plecat toți în direcții diferite, eu am mers spre Alaska unde am întâlnit un cuplu din Brazilia pe autostrada Dalton. A fost amuzant că și eu vorbeam portugheză și am putut să ne înțelegem. De asemenea am mai cunoscut un grup de 5 elvețieni care mai târziu m-au găzduit la ei acasă în Elveția. Cu Luis Chilean-ul m-am reîntâlnit în Spania și am hotărât să mergem împreună în Africa. A fost amuzant că intainte să intrăm în Mauritania ne-am întâlnit cu doi rideri din Uruguay, un American și un finlandez și a fost o adevărată aventură pentru toți să traversăm granițele împreună cu toată birocrația…după care am sărbătorit anul nou în Dakar, Senegal.

12. De-a lungul acestei călătorii ți s-a întâmplat să fii în situații periculoase ?
Din fericire, nu mi s-a întâmplat, însă am fost destul de aproape să am probleme de obicei în țări unde sunt proteste sau probleme politice. De exemplu am reușit să plec din Nicaragua înainte ca problemele politice să erupă acolo, am mai trecut prin mijlocul unui protest în Mexic. Iar în Africa nu am avut nicio problemă, însă a trebuit să am multă răbdare la trecerea prin vămi, a trebuit să mă obișnuiesc cu mituitul vameșilor…
Cred că cea mai neplăcută experiență a fost faptul că mi-a fost furată o geantă de pe motocicletă în Barcelona, unde îmi țineam toate actele,computerul,camera, gopro-ul…dar au fost doar pierderi materiale…recuperabile în timp…

13. Deoarece unul dintre cele mai comune motive sau mai bine spus scuze de a nu pleca într-o astfel de călătorie o constituie banii…ai estimat vreodată câți bani ai cheltuit sau de câți bani ar fi nevoie? Tu cum ți-ai făcut planul să acoperi cheltuielile pe drum ?
Referitor la bani, depinde foarte mult de la persoană la alta, depinde de stilul de viață pe care îl are fiecare. În cazul meu depinde foarte mult de țara în care mă duc, nu calculez pe luna ci mai mult pe zi. Din fericire pentru mine am o afacere de familie și ceva sponsorizări care îmi acoperă cheltuielile. Pentru Europa cheltuielile mele zilnice se ridică la 50-60Eur. Dar depinde, câteodată e mai puțin, în America de Sud și Centrală poți să cheltuiesc 20-30Eur pe zi, poate chiar și mai puțin. Dorm destul de des în campinguri,hosteluri, sau couchsurfing, la hotel aproape deloc, ca să fac o estimare, probabil că undeva în jur de 900-1500Eur pe lună.
De asemenea rețeaua socială pe care o folosesc, Instagram – @huidobrosinfrenos , m-a ajutat să îmi găsesc sponsori.
14. Dacă cineva se gândește să plece într-o călătorie asemănătoare cu a ta, ce l-ai sfătui ?
Cum am mai zis-o, este foarte dificil să-ți părăsești zona de confort, serviciu, prieteni, familie, să lași totul în urmă nu este ușor. Dar crede-mă, este cea mai bună decizie pe care am făcut-o…viața este scurtă și un loc de muncă poți găsi oriunde. Multora le este frică să plece singuri în jurul lumii fiindcă se gândesc că este periculos, dar fiecare țară are lucrurile sale bune și rele. Crede-mă că este mai bine să vezi cu proprii ochi ce se întâmplă acolo decât ce se arată la TV… Acum am o perspectivă complet diferită asupra lumii și le spun întotdeauna celorlalți să îndrăznească. Nu vor regreta! Acum ori niciodată…așa le spun mereu celor care îmi cer explicații.
Puteți urmări călătoria lui Cristian pe Instagram si Facebook.

Lasă un răspuns