Dobrogea este una dintre locațiile noastre favorite. Poate că sunt peisajele superbe, mai ales dacă ai norocul să prinzi un apus acolo sau poate drumurile sunt mai puțin circulate printre campurile de eoliene si floarea soarelui, cert este că am făcut multe plimbări cu motocicleta pe aici. De la Cheile Dobrogei, la canalele de la Jurilovca, de la cetatea Enisala la drumul prin padure de la Luncavita, toate aceste plimbări le-am făcut pe asfalt. Abia anul acesta, când am făcut plimbarea #rideDobrogea, mergând cu un Suzuki V-Strom DL650XT și o Honda VFR800X, am putut să ne abatem un pic de la drumurile clasice de asfalt și ce surprize am avut …Așa că atunci când am primit invitația lui Adrian Bustiucel, de la Est Bike Adventure, să facem o ieșire pe dealurile de lângă Constanța, nu puteam să ratez această ocazie. Totuși, era o mică problemă, eu nu mai mersesem niciodată pe o motocicletă de enduro și sincer, în afară că am fost în public de câteva ori la Romaniacs, nu știam exact cu ce se mănâncă „sportul” ăsta. Accentuez ideea de sport, pentru că la sfârșitul turei, am simțit pe pielea mea cât de solicitant este.Pe scurt a fost cam așa:
Am încărcat motocicletele în dubă, și am plecat la aproximativ 40km de CT. Cu noi a venit și fiul lui Adrian, Lucas, ceea ce a constituit un sprijin moral pentru mine, la modul: dacă poate el cu o motocicletă de 85cc, atunci trebuie să pot și eu 🙂 .
Începutul a fost crunt. După 5min de mers pe câmp, prin șanțuri, printre bolovani, mă simțeam sfârșit. Doar să mă ridic în picioare, în scărițe,mi se părea un chin. Noroc că la puțin timp am luat și prima căzătură și am putut să fac o pauză :). Am văzut și utilitatea echipamentului de protecție cu ocazia asta. Când mergi pe câmp și este iarbă de 1m, nu prea știi exact ce este pe dedesubt, în cazul asta erau niște bolovani mari unde am rămas blocat și m-am dezechilibrat. De aceea țin să insist pe importanța folosiri echipamentului de protecție dacă aveți de gând să încercați așa ceva.
După, a urmat primul hop mental, o coborâre puțin mai abruptă. Era ceva în mintea mea care îmi spunea că nu ai cum să cobori drept fără să vii în cap…mai ales când tu ești obișnuit de pe stradă să folosești aproape doar frâna față. Sunt atât de multe lucruri diferite față de mersul pe stradă, încât automatismele pe care le dobandești acolo te pot încurca în off-road. Nu mai zic de câte ori am căutat cu privirea oglinzile retrovizoare :)) .
Cu trecerea timpului am început să mă simt mai confortabil pe motocicletă și în picioare pe scărițe, am început să „găsesc” cu cizma și frână spate. Este șocant pentru cineva care merge doar pe stradă să vadă prin ce poate să treacă o motocicletă de enduro, de multe ori când vezi un șanț sau o groapă imensă, prima reacție este să frânezi, să încerci să eviți, însă după ce te obișnuieșți, începe chiar să-ti placă să le iei din plin, totul este să te țină mâinile.

Fix când devenisem mai încrezător și începea să-mi placă, a venit și a doua căzătură. Era suficient că eu eram speriat de coborâri, dacă mai îmi arunci și câțiva bolovani în față, e clar că o să am probleme.
Ca și prima oară, am încercat să trec printre niște bolovani, am frânat din reflex cu față, m-am dezechilibrat și într-o secundă eram jos. Spre deosebire de prima căzătură, care a fost pe un teren relativ plat, acum fiind în pantă, mi s-au mai dus două liniuțe de la baterie cât m-am chinuit să ridic motorul.

Nu a trecut mult și un alt moment de cotitură: traversarea unui râuleț, pârâu, fir de apă, ceva infim, nici nu știu cum să-i zic.Mi s-a părut un pic abruptă coborârea și mai erau și niște bolovani în apă…panică totală. Am reușit să-l traversez din a două încercare, pentru că o altă teamă cu care m-am confruntat, a fost să nu accelerez prea tare și să-mi zboare motocicleta de sub mine,cum am văzut în filmulețe de youtube 🙂 . Am reușit să trec și peste asta, însă era clar că am nevoie de o pauză.
A urmat o urcare de vreo 200m cu șanțuri unul lângă altul, de aveam impresia că mi-au intrat brațele în rezonanță și urmează să facă implozie.Apoi o zonă cu pietre mari, care m-au făcut din nou să mă minunez de cum funcționează furca la motocicletele astea. Toată oboseală a dispărut când am ajuns pe vârful unui deal de unde se vedea lacul Casian fix când soarele începea să apună.
Mi-am adus însă aminte instant de oboseală când am aflat că mai avem vreo 10km până înapoi la mașină și trebuie să-i dăm blană, să nu ne prindă noaptea și…surpriză… că trebuie să trecem printr-un rău, adevărat de dată asta. Culmea chiar am trecut fără probleme, doar când am urcat pe celălalt mal m-a cam lungit motocicleta când a pierdut aderența pe spate 🙂
De aici drumul a fost destul de direct. Ne-am mai oprit o dată să admirăm liniștea imensă a locului și ne-am retras la mașină.
A fost o experiență extrem de plăcută pe care o recomand oricărui motociclist. E bine, ca motociclist, să ieși din zona de confort și numai încercând lucruri noi poți dobândi abilități noi care să-ți fie de folos.
Ziceam la început că accentuez ideea de sport când vorbim de enduro pentru că este foarte solicitant și necesită multă tehnică și coordonare. La început lucrurile sunt probabil și mai solicitante, până îți pui la punct tehnica. Deși Adrian zice că a fost o plimbare ușoară, pentru mine este clar că până acum, pe două roți, nu m-am mai întâlnit cu un așa efort.Poate la circuit începi să transpiri după 5-6 ture, începi să ai ceva dureri la antebrat, incheieturi, dar nu ai în tot corpul 🙂
Abia după două zile am început să resimt complet ieșirea enduro și am tot încercat să o compar cu altă activitate, să-mi aduc aminte când m-am simțit ultima oară atât de „bătut”. Problema este că acum sunt prins undeva între „bă, e prea greu, nu e de mine” și „ia să văd cât m-ar costă un echipament de enduro”.

După ce faci o astfel de ieșire este ușor de înțeles de ce sunt atâtea anunțuri pe OLX cu motociclete enduro. Pe de o parte îi înțeleg pe practicanți și dependența pe care ți-o dă un sport care te solicită fizic și te poartă printre locuri în natură cu priveliști superbe, dar înțeleg și de ce mulți renuntă, alegând să se îndrepte spre alte activități mai ușoare.


Lasă un răspuns

Articole similare

Citește

[EICMA 2018] Arc Vector

Ceea ce ne place cel mai mult la EICMA este faptul că poți să te plimbi pierdut prin pavilioane și să dai peste un stand mai retras, care nu are foarte multe motociclete expuse , Citește mai mult…

Citește

Ce am văzut la EICMA 2018

Anul acesta am fost pentru a doua oară la EICMA. Dacă anul trecut ne-a dat complet peste cap primul contact, de data aceasta am venit cu un plan bine făcut. Ne-am notat standurile pe care Citește mai mult…

Citește

[EICMA 2018] Standul Honda

Ca și anul trecut, Honda a avut unul dintre cele mai mari standuri de la EICMA, aici putând fi găsită absolut toată gama, de la simpaticele Monkey și SuperCube, la motocicletele de strada,motocross, enduro, întreaga Citește mai mult…