[Jurnal de calatorie] Michael Morrisey, cum vede Romania un motociclist american

Nu se întâmplă prea des să vezi plăcute de înmatriculare de Oregon pe la noi. Detaliu acesta mi-a atras atenția asupra unei poze făcute de un motociclist pe Transfăgărășan. Motociclistul în cauza este Michael Morrisey, un american care după câteva ture mai lungi prin Europa a a ales România ca homebase pentru următoarele lui aventuri moto.
1.Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă ?
Am început să merg pe motociclete off-road de mic, cam pe la 12 ani așa. La 18 ani m-am înrolat în US Navy, iar următorii 4 ani i-am petrecut pe mare, deci nu aveam nicio șansă să-mi iau o motocicletă. Când am părăsit US Navy , fiind tânăr îmi plăcea să petrec , să beau…iar un bun prieten de-al meu a avut un accident moto, băut fiind, accident ce l-a lăsat paralizat de la mijloc în jos, într-un scaun cu roțile. Asta m-a speriat foarte tare, eram convins că asta o să pățesc și eu, așa că nu mi-am luat o motocicletă decât abia după ce m-am lăsat de băut, când aveam peste 30 de ani.
Prima motocicletă a fost o Yamaha YZF 750R din 1994.
2. Care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut pe motocicletă și cum te-ai simțit când ai plecat pentru prima oară într-o astfel de aventură?
Am fost introdus în lumea dual sport/adventure când am întâlnit un prieten cu un BMW 1150GS și prin el am întâlnit o întreagă comunitate care făceau ture on/off road și am avut senzația că mă potrivesc cu ei, că mi-am găsit “tribul”. Mi-a plăcut ideea de a putea merge la munte, de a merge pe diverse poteci și a evada în natură. Mi-am cumpărat un BMW F650GS 2005. Atunci trăiam în New York și lucrăm la CNN ca inginer. Aveam nevoie să fug departe de cei 8,6milioane de oameni care trăiau acolo. În fiecare weekend ieșeam cu motocicleta din oraș. Oriunde ai pleca, în imediata apropiere a NY-ul sunt niște drumuri superbe virajate, drumuri forestiere sau poteci off-road. În fiecare an plecam într-o tură de 2-3 săptămâni în nord est: Vermont, New Hampshire, Mâine, Upstate NY, cu cortul…la diverse festivaluri. Cel mai lung drum fusese din NY către Nova Scoția în Canada, împreună cu un alt prieten. 3 săptămâni în care am stat aproape numai cu cortul. Am avut o senzație de libertate și aventură, neștiind unde vom sta următoarea noapte, lăsând toate problemele din viață de zi cu zi în spate.Cum toți motociclistii știu, că să mergi în siguranță trebuie să fii prezent în acel moment, dacă îți faci griji sau te gândești la alte probleme strici momentul și nici nu este sigur.
3. Mai întâi ai fost în Europa în 2017, ai traversat 27 de țări în 6 luni și te-ai întors înapoi în USA. După asta, în 2018 te-ai hotărât să te întorci, așa că ți-ai trimis motocicleta în Irlanda și ai venit de acolo în România. Ce te-a făcut să te întorci și să te stabilești în România?
În Decembrie 2008 m-am dus (cu avionul) în Peru. Am fost în drumeție cu cortul pe Inca Trail, ca să văd Machu Pichu, orașul vechi incaș situat în Anzi. Cu câteva zile înainte să încep drumeția, când am ieșit din hotel, mi-au trecut prin față două motociclete F650GS exact ca a mea. Erau soț și soție din Calagry, Canada care merseseră cu motocicletele de la ei până în Florida,vreo 4800Km, de acolo le trimiseseră cu vaporul în Venezuela, de acolo au mers până în Argentina și acum se întorceau spre Canada. Întâmplarea asta a fost foarte inspirațională. Nu erau niște oameni bogați, doar că economisisera suficienți bani pentru visul lor, renuntasera la job-uri, și-au închiriat casa și au plecat. Apoi prin Februarie am fost într-o vacanță în Costă Rica și în ultima zi acolo m-am reîntâlnit cu ei. Am considerat această întâmplare un fel de inspirație divină. Când m-am întors la NY am decis că vreau să fac turul lumii pe motocicletă. Am întrebat la serviciu dacă este posibil să lipsesc un an și mi s-a spus că nu. Mă gândeam să-mi dau demisia, dar într-o seară am avut un accident moto groaznic. Un șofer a întors brusc în fața mea și nu am avut nicio șansă decât să întru direct în el. Mi-am fracturat două vertebre, clavicula, sternul, coastele…am fost într-o stare foarte gravă, aproape era să mor. Am fost nevoit să lipsesc de la servicu 4 luni din cauza asta. În cele din urmă am refăcut aceea motocicletă și am început să merg cu ea, nu am renunțat niciodată la visul de a vedea lumea pe motocicletă, însă mi-au mai trebuit 8 ani până am început.
În 2014 mi-am dat demisia de la CNN și m-am mutat prima oară în Monterey, California și apoi, peste un an jumate m-am mutat în Oregon și am început să planific un tur de Europa , cel din 2017, 27 de țări în 6 luni . După aventură asta m-am întors în Oregon ( care are niște locuri superbe de dat cu motocicleta) și am încercat să vând fotografii pe care le făcusem în călătoria mea. Nu a mers extraordinar, însă mă tot gândeam cum să fac să călătoresc și mai mult. E greu să te întorci la o viață normală după o călătorie. Europa este mare și îmi făcusem notițe la fiecare loc pe unde am trecut dorind să revin. Am o prietenă româncă pe care am întâlnit-o în 2003 la NY, la comemorarea a doi ani de la atacurile asupra World Trade Center. Ioana era o jurnalistă româncă care era în UȘA atunci cu o bursă Fulbright , ne-am întâlnit la Ground Zero și ne-am îndrăgostit, însă în cele din urmă ea s-a întors în România. Deși nu mai suntem apropiati romantic, am rămas prieteni după atâția ani. În 2012 am venit la București să o vizitez și mi-ar trecut prin minte să mă mut aici. Bucureștiul mi-a amintit de NY în anii ’70 și ’80. Am avut norocul să mă ajute Ioana, sora ei Maria și soțul ei Mihai. Întotdeauna mi-am dorit să trăiesc undeva în afară UȘA și cum viața e scurtă am zis să încerc asta. România este un loc excelent pentru aventuri viitoare.
4. De ce te-ai hotărât să pleci singur? Ce avantaje și dezavantaje au fost ?
Să mergi singur în aventuri moto are avantaje dar sunt și dezavantaje. Motivul pentru care am fost singur în călătoria de 6 luni este pentru că nu știam pe nimeni care să renunțe la job și să meargă. Eram singur și fără copii, eram liber să fac această alegere, să renunț la un job bun și să-mi urmez visul. Mulți au zis că sunt nebun.A mers singur și din alte motive. Când ești singur, faci exact ce vrei, când vrei. Când mergi în grup este mai greu să te organizezi cu opririle sau să mergi într-un anumit ritm. Cred că atunci cand mergi singur , străinii te vor aborda și vor vorbi cu tine. Când ești într-un grup, oamenii te lasă în pace, nu vor să deranjeze. Însă mi-ar plăcea să găsesc o femeie căruia să-i placă să călătorească cu motocicletă într-o zi .
5.În timpul acestor călătorii , ai avut ceva probleme tehnice sau ai fost în situații periculoase?
Am avut foarte puține probleme mecanice. Două pene. Am cu mine un kit de pană și un compresor electric. Una dintre ele am făcut-o într-o zona izolată din Slovenia. I-am pus un petec și am mers așa până la Zagreb, Croația, unde am căutat o vulcanizare a două zi dimineața. Cealaltă am avut-o în Portugalia. Eram la o benzinărie gata să scot roată din spate când un localnic m-a ajutat. Avea un prieten cu un atelier aproape, m-am dus acolo, cât mi-au făcut pana mi-au arătat pe hartă și câteva locuri frumoase de mers în Portugalia.
Mi s-a rupt prinderea de la tobă LeoVince. De obicei am cu mine tot ce îmi trebuie, cabluri, șoricei, sârmă, powertape, șuruburi de rezervă, lucruri de care s-ar putea să am nevoie.
6. Am văzut că acum ai un BMW 2012 G650GS. De ce ai ales această motocicletă pentru această călătorie, ce îți place la ea ?
Am avut BMW-ul F650GS din 2005 și mi-a plăcut la nebunie. Credeam că într-o zi îmi voi cumpără o motocicletă adventure mai mare. Dar după ce am făcut un drum prin munți în Vermont și am căzut pe o potecă plină de noroi și mi-a fost foarte greu să ridic motocicleta. Întotdeauna m-am gândit că dacă aveam o motocicletă de 1200cc sau 990cc ar fi trebuit să găsesc pe cineva care să mă ajute să o ridic. 650cc sunt suficienți. Se întâmplă când merg porțiuni lungi de asfalt când mi-aș dori mai mulți cc, dar cum de obicei stau departe de drumurile principale… Când mi-a fost furată motocicleta în New York, BMW tocmai ce lansase noul model F650GS Dakar – G650GS Sertao. Era motocicleta potrivită pentru mine. Are roată de 21” pe față și 17” pe spate, așa că merge foarte bine în off-road.
7. Fiindcă nu este numai despre drumuri, câteodată mergând cu motocicleta ajungi în niște zone izolate sau atracții turistice, istorice…și pentru că am văzut niște poze senzationae pe pagina ta de facebook, care ar fi top 5 locuri pe care l-ai vizitat în Europa până acum ?
Nu mă pricep să fac topuri. Am căutat și găsit locuri senzaționale în fiecare țară. De fiecare dată am avut o idee cam pe unde merg, dar de obicei am întrebat oamenii. Recepționerii de la hotel, ospătarii, oamenii din benzinării. I-am întrebat despre locuri unde nu se duc toți turiștii, locuri secrete știute doar de localnici. În fiecare țară am salvat pe hartă cele mai importante locuri și în funcție de cum era a două zi alegeam unde să merg. Dacă urma să plouă alegeam să vizitez un muzeu sau o galerie de artă, sunt și pictor și fotograf, așa că sunt pasionat de artă.
Când am călătorit în Europa am considerat că este important să văd orașe cunoscute ca Paris, Barcelona, Veneția, Roma, Bruxelles, Berlin, Copenhaga, etc… Am fost în toate orașele astea și am vizitat muzeele importante, dar locurile favorite au fost în trecătorile și păsurile din munți. Alpii din Franța, Elveția, Austria și Italia sunt extrem de frumoși. Îmi plac foarte mult și munții de aici din România. Am descoperit niște drumuri senzaționale în Albania și Muntenegru și Slovenia. Câteva orașe mai mici care mi-au plăcut au fost Lublijana, Tallin, Dubrovnik, Florența, Porto, Varșovia și de aici din România : Timișoara și Brașov. Încă mai multe de explorat în România. Tot ce am văzut în Turcia mi-a plăcut, foarte mulți oameni prietenoși. Mi-au plăcut și satele mici din Irlanda din munți, probabil cele mai frumoase, dar s-ar putea să fiu subiectiv datorită moștenirii mele genetice.

8.Cred că o parte din această experiență interesantă este și întâlnirea a diverși oameni , fie localnici, fie alți călători. Îți amintești vreo poveste amuzantă sau vreo întâlnire interesantă de acest gen?
Am cunoscut foarte mulți oameni în călătoriile mele, dar cu siguranță sunt câțiva care ies în evidență. Câteodată prefer să-mi pun cortul în zone izolate, nu în campinguri. Găsesc un drum de țară și merg spre o zonă unde pare că nu locuiește nimeni și mă instalez acolo. Eram undeva lângă Stuttgart,Germania. Mi-am instalat cortul, am mâncat cina și m-am culcat. A două zi dimineața când mă pregăteam să strâng cortul am văzut un tip și o tipă venind prin pădure. Știam că m-au văzut, așa că așteptam să vină spre mine. Tipul era destul de masiv, cu tatuaje și cu un cuțit mare în mâna. Eram speriat așa că i-am salutat și i-am întrebat dacă vorbesc engleză. A răspuns că vorbeste puțin în timp ce se uita la motocicleta mea. Eu am stickere din toate țările pe unde am fost, plus numărul de înmatriculare de america, așa că este evident că sunt un călător. I-am spus că îmi pare rău dacă am campat pe proprietatea lor și că plec. Mi-a spus că ei de fapt căutau ciuperci, dar totuși nu înțelege de ce aș vrea să stau aici și nu într-un camping amenajat. Am impresia că oamenii în Germania și Austria sunt cam stricți și fac totul după reguli. Nu prea e stilul meu ăsta, îmi place mai mult în România și atitudinea de aici.
O altă întâmplare care îmi vine în minte este din nordul Greciei când mă indreptam către granița cu Turcia. Întotdeauna am dorit să vizitez Turcia, dar era foarte cald, era sfastitul lui Iunie. M-am hotărât să merg spre graniță și acolo să mă hotărăsc dacă o iau spre Bulgaria-România sau merg în Turcia. Am mâncat , am făcut plinul și 6 motocicliști turci cu motociclete adventure ca a mea au apărut. S-au uitat la motocicleta mea, la stickerele mele, am vorbit, mi-au zis că este visul lor să facă ce fac eu .M-au întrebat ce am de gând să fac. Eu le-am zis că încă sunt nehotărât…Ei mi-au zis că se întorc acasă în Turcia după o tură de 10 zile în România în munți și că sunt oaspetele lor dacă vreau să merg. Am plecat cu ei, m-au ajutat la granița. Vameșul se pare că nu mai văzuse un american pe motocicletă prin zonele alea, mi-a pus tot felul de întrebări. Mi-au plătit și camera de hotel. Ei a două zi trebuiau să plece de dimineață că să ajungă în sud, în Antalya, așa că eu am decis să merg și să explorez în ritmul meu. Am petrecut o săptămâna foarte frumoasă până am ajuns la ei în sud. Când am ajuns în Antalya m-au întâmpinat. Era foarte cald în perioada aceea, 40 de grade, așa că am mai stat câteva zile înainte să mă întorc spre România. Am avut o experiență foarte plăcută în Tucia, mi s-au părut foarte prietenoși oameni și am de gând să mă duc din nou anul acesta în Martie, că să nu mai prind așa cald , să pot să explorez mai mult.
9. Fiindcă suntem un site ce promovează frumusețea turismului moto în România, suntem curioși cum a fost experiența voastră românească, în ceea ce privește interacțiunea cu oameni, cu natura, peisajele , drumurile? Și care sunt cele mai frumoase momente de aici?
Experiența mea în ceea ce privește mersul cu motocicleta în România a fost extraordinară. Oamenii sunt prietenoși, prețurile la mâncare și cazare sunt ok comparând cu vestul europei. Siguranța este foarte ok în ceea ce privește rată criminalității, am fost în unele locuri din vestul europei unde nu am putut să dorm liniștit, fiindu-mi frică nu cumva motociceta să fie furată. Îmi plac la nebunie munții din România, am fost pe Transalpina și Transfăgărășan de 3 sau 4 ori și am mai fost de nenumărate ori pe alte drumulețe din Carpați. Nu este perfectă ca Elveția sau Austria, dar pentru România este mai atrăgătoare pentru că este un pic mai sălbatică să zicem. Mi se pare foarte important să fii mereu atent când mergi cu motocicleta aici, pentru că nu știi peste ce dai după curbă, fie niște câini nebuni care te urmăresc, căruțe, oi, vaci, alunecări de teren, drumuri deteriorate. Este întotdeauna o aventură și întotdeauna mă bufnește râsul când dau peste situații de genul ăsta. Îmi plac pădurile și râurile de aici, și faptul că nu trebuie să-ți faci griji despre combustibil și mâncare, indiferent unde te afli vei găși prin apropiere. Eu vorbesc doar Engleză si puțină spaniolă, dar nu am avut niciodată probleme in România, majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit vorbesc engleză cât de cât, iar tinerii sub 30 de ani vorbesc foarte bine engleză.
10.Am văzut că ai fost și pe Transfăgărășan și Transalpina. Întrebare inevitatbila pe care o primește orice străin: Transfăgărășan sau Transalpina, ce preferi?
Nu-mi place să aleg, dar aș spune că Transalpina îmi place mai mult. Doar că probabil când o să merg data viitoare pe Transfagarasan o să zic că asta îmi place mai mult. Îmi place cum începe ușor și apoi terenul se schimbă cu munți mari, ambele drumuri au ceea ce ne place nouă motocicliștilor, este de vis.
Mai am multe de explorat și vara asta sper să văd cât mai multe. Un drum foarte plăcut a fost de la Transalpina pe drumul 704 și 705F. Pentru cei ce apreciază mersul off-road, am făcut o plimbare foarte reușită la Mănăstirea Alina-Maria, venind de la Românii de Sus, după care am mers spre nord făcând o buclă prin sălbăticie până înapoi în sat. Trebuie să aflu de la voi mai multe drumuri pe unde ar trebuie să merg .
11.Dacă cineva se gândește acum să facă un astfel de drum dar momentan are îndoieli, ce sfat le-ai da?
Pentru toți cei care tânjesc după o aventură, o călătorie lungă, le-aș sugera să nu se gandească prea mult. Luați-vă motocicleta potrivită pentru felul în care vreți să mergeți, citiți website-urile Horizon Unlimited sau ADV Rider toate informațiile pe care alții le spun acolo, luați-va ce va trebuie și plecați ! Viată este scurtă. Ambii mei părinți au murit de tineri și am realizat de mult că dacă stăm și tot ne facem planuri, ziua aceea s-ar putea să nu mai vină. Plecați fie dacă sunteți tineri sau bătrâni, singuri sau cu prieteni. Nu vă luați prea multe. Țineți minte, tot ce nu încape într-o geantă va trebui să-l dați jos și să-l cărați când va opriți undeva. Călătoriți cât mai ușor.Nu faceți rezervări cu mult înainte sau la mai mult de 100km de unde sunteți, planurile se pot schimbă în timpul unei zile. Mai bine începeți să căutați cazare dup-amiază și încercați să gășiți cazări cu parcări securizate. Când am stat în oraș am căutat întotdeauna pe AirBnB cazări care aveau și mașînă de spălat. Eu întotdeauna ascult muzică, am un iPod cu 6000 de melodii la mine. Site-uri de streaming că spotify nu funcționează întotdeauna și consumsa și foarte multe date. Am un GPS foarte bun montat pe motocicelta.
Dar cel mai important este să o faceți. Veți fi uimiți cât de săritori și dornici să ajute sunt oamenii și cum lucrurile se rezolvă întotdeauna. Lăsați deoparte ideile preconcepute despre anumite țări și oameni. Un lucru pe care l-am învățat în aceste călătorii este că oamenii sunt foarte asemănători mai degrabă decât diferiți. Toți se cred diferiți de vecini lor , dar la urma urmei suntem toți oameni și suntem la fel.
12.Probabil sunt oameni acum care citesc aceste răspunsuri și se gândesc că ar vrea să facă și ei genul acesta de călătorie, dar rămân a stadiul de proiect. Poate că se gândesc că nu au timp sau nu au bani sau ambele. Poți să faci o estimare cât te-a costat această călătorie, astfel încât să-și facă o impresie de ce buget ar avea nevoie ?
Mulți cred că sunt bogat. Nu sunt. Am început această călătorie când aveam 55 de ani. Am muncit mult timp înainte și am avut o filozofie de viață poate puțin diferită. Nu m-am căsătorit și nici nu am avut copii. Am avut multe relații, dar nu am crezut niciodată în ideea căsătoriei. Am trăit mulți ani în New York și am avut o viață simplă. Mulți oameni încep să câștige bani și își cumpără o casă mai mare sau mășini mai scumpe. Eu nu, am avut același Nissan pentru 17 ani. Am trăit într-un apartament mic și nu am cumpărat lucruri scumpe. Am preferat să cheltui pe experiențe și să am amintiri deosebite, cum este de exemplu călătoria de la Machu Pichu de care povesteam. Am pus bani deoparte și am muncit din greu.
Revenind la întrebarea cu bugetul, depinde unde te afli. În Europa de Vest am încercat să mă încadrez în 100$ pe zi, aproape 400RON. Asta include benzină, mâncare și cazare. Cu cât vii înspre est, prețurile scad. Dacă ai de gând să dormi în hosteluri sau cu cortul, cheltuielile aproape se înjumătățesc. Eu întotdeauna am încercat să stau în hoteluri cu mic dejun inclus, mai îmi luăm la mine diverse să mănânc pe drum. Majoritatea motocicliștilor știu că după o masă copioasă te ia somnul când te urci înapoi pe motocicletă.
Dacă călătorești primăvară sau toamna, sau orice perioada în afară de mijlocul verii, este mai ieftin. În Iulie și August este întotdeauna mai aglomerat pe șosele și mai scump.
Am călătorit în 27 de țări în 6 luni după care încă 5 săptămâni și încă o țară. Am sărit peste Elveția în prima excursie pentru că era mijlocul verii și era foarte scump. Când m-am întors în Europa în septembrie și am venit în România din Irlanda am trecut și prin Elveția și a fost spectaculos. Dar de exempu ca să merg cu motocicleta pe Grimel Pass care este probabil la fel de frumos ca Transfăgărășanul, am plătit 25Eur.
Am cheltuit 20,000USD până acum, aproape 80.000RON pentru 8 luni de călătorie,28 de țări și 52,000Km și asta pentru că am 55 de ani și nu-mi place să stau la hosteluri și deși îmi place să merg cu cortul, oasele mele nu mai rezistă să facă asta noapte de noapte. Probabil aș fi putut să ies mai ieftin dacă nu aș fi stat în așa multe hoteluri cum am stat eu.
13. După această excursie în România, ai recomanda și altor străini să planifice o călătorie pe două roți aici ? Ce le-ai recomandă să viziteze și să facă ?
Cu siguranță recomand motocicliștilor să vină în România să se plimbe, să exploreze țara. Îmi place foarte mult să merg cu motocicleta pe drumurile din munții Carpați sau să vizitez orașe ca Brașov, Sinaia, Curtea de Argeș, Timișoara, Bran, Sibiu, Alba Iulia, însă nu sunt un expert, încă mai am multe de văzut în România. Cred că dacă ești un motociclist adventure adevărat, România este unul dintre cele mai bune locuri din Europa pentru tine.