Dum. Feb 16th, 2020

[Jurnal de călătorie] Mihai și Vlad de la motorcycling.to în Grecia pe TET

Cu Mihai am mai stat de vorbă acum doi ani când ne-a povestit cum a început mersul cu motocicleta, plimbările prin țară și prin Europa și mai ales tura prin Mongolia. Dacă nu ați citit încă, puteți afla mai multe despre aventurile sale din interviul anterior sau direct de pe site-ul sau motorcycling.to
De această dată în schimb, voiam să-i pun câteva întrebări despre cum a fost în Grecia, unde anul trecut împreună cu prietenul său Vlad, a parcurs o bucată din TransEuropeanTrail. Pentru cei ce nu știu, TET, cum este prescurtat de obicei, este un traseu ce adună 51,000 de km de drumuri de țară, fără asfalt, din sudul Europei, aproape de marginea Africii, până în nord, aproape de cercul arctic și înapoi, trecând prin 30 de țări. Scopul acestui traseu este de a oferi motocicliștilor posibilitatea de călători în locații izolate și a experimenta frumusețea specifică a naturii din fiecare zonă pe care o traversează. Mai multe detalii despre TET găsiți pe site-ul lor: transeurotrail.org

1. Cum v-a venit ideea să mergeți în Grecia și mai ales de ce pe TET ?
Mihai: Pe anume bucăți ale TET-ului mai merseserăm – și în România și în Bosnia în 2018 – ne-a plăcut enorm amândurora. Cât despre Grecia, alegerea a fost simplă – în 2019, vacanța de 1 mai a picat calendaristic vorbind foarte fericit, s-au legat mai multe zile libere și practic așa ne-am decis asupra datei. Având în vedere că vorbim totuși de 1 mai, multe dintre locurile în care ne-am fi dorit să ajungem (Georgia a fost o opțiune pe listă) nu sunt accesibile din cauza vremii, deci clar trebuia să mergem mai la sud.
Vlad: Am descoperit TET-ul acum vreo doi ani. Am reușit să parcurgem în weekend-uri câteva bucăți din TET România și în concediu, pasagerele noastre neputând merge, fiind doar noi doi, am zis să încercăm ceva mai extrem. Perioada concediului fiind începutul lui Mai, singură opțiune fără zăpadă și noroi era spre sud. Și așa am ales Grecia, unde până la urmă am avut și zăpadă și noroi.

2. Cum v-ați pregătit pentru această tură? Motocicletele cu care ați fost, KTM 1190 Adventure R, respectiv Suzuki V-Strom 1000XT, le-ați pregătit în vreun fel special pentru această tură sau erau pregătite de la turele anterioare? Am văzut că ați parcurs un teren foarte variat, de la asfalt la pietre, nisip, noroi…ce cauciuri ați avut?
Mihai: De pregătit, în afară de pregătirea efectivă a traseului, logistic vorbind nu am prea avut ce face. Costumele cu care am plecat la drum, două perechi de Hevik Titanium le-am primit de la Toni de la gentimoto.ro – îi mulțumim și pe această cale pentru susținere.
Din punct de vedere al pregătirii motocicletelor nu am avut foarte mult de lucru. În afară de cauciucuri noi (ambii am avut Mitas E07) și bineînțeles, revizia de rigoare totul era deja montat pe motociclete. Vlad și-a luat niște soft-bags în loc de cutiile metalice, în rest absolut nimic nou nu am avut pe motociclete.
Vlad: În ultima vreme ies destul de mult pe off-road așa că aveam V-Stromul deja pregătit. Am schimbat doar cauciucul spate( Mitas E07+) și plăcuțele de frână cu o seară înainte în fața casei, ca un motociclist adevărat ce se pregătește din timp pentru un concediu de 5.000km. În rest bagaje textile că se împacă mai bine cu trantele pe pietre și costum moto adventure.

3. Ați planificat dinainte fiecare zi unde o să innoptati sau ați improvizat pe parcurs ?
Mihai: TET-ul, mai ales în perioada aceea a anului este destul de imprevizibil, poți da de zăpadă sau de porțiuni pe care trebuie să le ocolești. Planificarea deci, trebuie să urmeze aceeași filozofie 🙂 Nu am planificat nimic în avans, ori ne luăm după booking – acolo unde aveam posibilitatea, ori după “vorba străzii” – adică întrebam la benzinărie sau “din om în om”. Nu am rămas niciodată pe dinafară chiar dacă uneori ajungeam la cazare după lăsarea nopții.
Vlad: Totul a fost “la liber”. Inițial am plecat setați să stăm la cort în campinguri. Am reușit să stăm o singură seară întrucât nu era deschis sezonul și erau toate campingurile închise.
Ne găseam seară cazare, câteodată mai ușor, la colț de stradă, câteodată am făcut peste 100km să găsim ceva. Dar totul face parte din distracție.
Singura zi în care am știut de dimineață unde o să dormim a fost când l-a înțepat pe Mihai o albină cu o zi înainte și dimineață avea un singur ochi, celălalt fiind o mare umflătură peste care nu trecea casca.

4. În total au fost 17 zile și 5.500Km. Am văzut că ați ajuns în multe zone izolate, pesonal mi-a plăcut drumul din ziua a 16-a…Vouă unde v-a plăcut sau care a fost ziua care v-a plăcut cel mai mult ?
Mihai: Mie mi-a plăcut foarte mult începutul TET-ului (dinspre granița cu Albania) – urci foarte repede pe lângă malul marii la câteva sute de metri, priveliștea cu marea albastră “de la înălțime” este incredibilă. Materialele filmate în partea aceea din păcate le-am pierdut.. mi s-a stricat un hard disk în timpul călătoriei și am pierdut cam 1/3 din clipuri.
Mi-a mai plăcut foarte mult după ce am intrat în peninsula Peloponez, toată peninsula este absolut incredibilă, treci de la plajă la munte, la zăpadă, la pietre, la păduri și apoi la plajă într-o singură zi.
Vlad: Foarte greu de ales. În fiecare zi spuneam că a fost cea mai tare zi de până acum, chiar dacă a trebuit să ne întoarcem de 3 ori din drum din cauza zăpezii sau a trebuit să tăiem crengi de copaci cu macetă sau ne-a plouat 4 ore la sub 10 grade, neavând pantalonii de ploaie pe noi, că deh, cât poate să plouă.
Totuși am rămas cu ziua în care am urcat deasupra orașului Patras, în Peloponez și toată ziua “ne-a urmat” Podul Rio-Antirrio.

5. Ce probleme ați întâmpinat pe parcurs, mă refer de la probleme legate de navigație la probleme tehnice cât și căzături? Îmi aduc aminte că l-am văzut pe Vlad căzând destul de urât într-unul dintre clipuri.
Mihai:Singura problemă notabilă a fost după ce a căzut Vlad – atunci și-a rupt suportul de care era prins scărița. Din fericire am găsit soluția rapid și am sudat-o a două zi. În afară de asta, am avut eu o pană, diverse trânte minore, nimic special. La partea de navigație principalele obstacole neașteptate ne-au apărut în cale din cauza vremii – zăpada, copaci căzuți, alunecări de teren sau drum surpat. În afară de acestea, navigația a mers destul de ok în sensul că ni se mai întâmplă să o luăm uneori pe alte cărărui însă ne dădeam seama și rectificam rapid traseul.
Vlad:Într-adevăr, pe un drum de asfalt, am prins o porțiune de apă permanentă cu alge pe fund și am luat o trântă mai serioasă care s-a soldat cu o oglindă și o scăriță rupte și niște coaste fisurate. Partea proastă a fost că a trebuit să merg restul zilei în diferite poziții, ba cu piciorul pe scut, ba cu el sub mine, că nu mai aveam scăriță și nici nu putea stă cu el în aer pe offroad că protestau coastele.
Scăriță s-a rezolvat a două zi cu sudură și durerile cu analgezicele din bagaj.

6. Care a fost ziua cea mai dificilă din toată plimbarea ?
Mihai:Personal, cea mai dificilă zi mi s-a părut a 16-a, în special urcarea această – https://youtu.be/lWR6kvPVJ6M?t=245 țin minte și acum șanțurile alea longitudinale și panta destul de abruptă deși pe filmare pare doar un mic delulet.
Vlad: Răspunsul de la 5 🙂

7. Ce locuri ați descoperit în această plimbare și le-ați recomanda și altora? Nu neapărat legate de motociclism, ci pur și simplu locuri care v-au impresionat prin frumusețea peisajului.
Mihai: În Grecia sunt o grămadă de chestii și peisaje de văzut… chiar înainte să ajungem aproape de granița cu Albania am trecut pe la Meteora, absolut impresionant acolo, nu îmi venea să cred, absolut incredibil. Din păcate, locul este ultra turistic, dacă plănuiți să mergeți cu mașina alocați-vă o zi de stat în coloană mai ceva ca pe Transfăgărășan într-o duminică însorită.. autocare, turiști, poze, blocaje, foarte nasol 🙂
Vlad:Am descoperit o Grecie sălbatică, în care, de exemplu, în primele 3 zile am văzut vreo 6 oameni. Localități întregi în care nu vedeai niciun suflet ziua în amiază mare. Niște peisaje superbe la care nu ai acces cu o motocicletă sau mașină de stradă și unde nu te gândești să mergi ca turist.

8. V-ați făcut un calcul câți bani v-a costat excursia asta sau puteți să faceți o estimare referitoare la bugetul necesar pentru o astfel de excursie ?
Mihai: Bugetul a fost destul de variabil în sensul că dacă rămâneam fără bani sau pățeam ceva și trebuia să reparăm motocicletele, la maxim 80-100 de kilometri din orice loc eram pe offroad dădeam de un drum și până acasă aveam 2-3 zile. Proximitatea de casă și de civilizație a făcut planificarea mult mai simplă. Sper să nu greșesc estimarea, în afară de prepararea motocicletelor cred că am cheltuit cam 3000 de euro amândoi .
Vlad: Întrucât a trebuit să stăm în fiecare seară la hotel, campingurile fiind închise, bugetul s-a cam dublat. Cheltuiala totală a concediului a fost în jur de 1500 de euro fiecare.

9. Dacă sunt rideri care se gândesc sezonul următor să facă această plimbare, ce sfaturi le-ați da, la ce să fie atenți?
Mihai:În primul rând le-aș recomanda că înainte să plece, să descarce ultima variantă de track-uri de pe siteul TEȚ-ului – https://transeurotrail.org/ Motivul ar fi că harta aceea se updateaza destul de des în funcție de ce se întâmplă pe traseu. Fiind offroad în proporție destul de mare dacă fuge versantul șansele ca cineva să repare drumul sunt foarte mici. De aceea track-ul este destul de dinamic – updateaza și se alege o altă varianta.
În al doilea rând să nu plece singuri. O mâna scrântita sau o glezna luxată pot deveni o problema semnificativă atunci când ești singur în creierii munților.
Noi am avut și corturi însă nu le-am folosit decât o dată. Chiar dacă nu luați cort la voi poate nu este o idee rea să luați măcar un sac de dormit. În Grecia nu a fost cazu,l însă în alte țări mi s-a întâmplat să dau de cazări nu foarte curate și de voie de nevoie să trebuiască să stau acolo. Sacul de dormit a fost de folos 🙂
Vlad: Atenție la benzinării. În zonele muntoase sunt destul de rare și există riscul să rămâi fără dacă motocicletă are rezervorul mai mic sau consumă mai mult. În rest, mergeți cu încredere!

10. Ce planuri aveți pentru sezonul viitor ?
În primul rând o să mergem în aprilie în Germania la un training mai serios de offroad. După aceea va trebui să punem în practică ce am învățat însă rămâne surpriză unde și cum 🙂
Pentru mai multe informații vă invităm să vizitați și pagina de facebook a lui Mihai, canalul de youtube,contul de instagram, dar mai ales site-ul său.

Facebook
Instagram
Youtube
www

Lasă un răspuns