O altfel de ieșire pe Cheia

Deși de fiecare dată când mergem pe Cheia zicem că e ultima oară, și asta din cauza denivelărilor de pe serpentine, nu știu cum se face că aproape în fiecare an, prima ieșire mai lungă trece tot pe aici. Poate și datorită faptului că se poate lega ușor fie cu drumul de pe Siriu sau DN1 sau chiar Valea Doftanei.
De data asta am zis totuși să mai descoperim și ce mai este pe lângă acest drum. Am plecat cu Alex, el cu o Honda Transalp eu cu zetul.Prima deviație de la traseul standard a fost la Ploiești, unde am făcut dreapta spre Urlați, iar apoi am vrut să o luăm pe dealuri spre Casa Seciu.

Cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea de la drum, pe dealurile de lângă Urlați am dat peste o competiție ciclistica așa că a trebuit să ne regândim ruta. Ne-am uitat noi pe telefon, Waze-ul ne-a arătat o ruta alternativă spre Casa Seciu.Drumul era asfaltat la început am mers pe acolo, după 2Km a început să se deterioreze din ce în ce mai tare pînă s-a transformat într-un drum forestier și în cele din urmă a dispărut 🙂 . N-are rost să mai zic ce era „la gura zet-ului”…cert e că la un moment dat când am ajuns lângă o stână pe un deal și nu era nicio urmă de drum , mai degrabă era o potecă de iarbă călcată…am zis ca-l omor pe Alex…doar ce spalasem motocicleta de dimineata. Am abandonat și ne-am întors la asfalt.

După încercarea aceasta eșuată, ne-am întors în centură Ploieștiului și am plecat spre Vălenii de munte unde ni s-a mai alăturat un rider. Am continuat plimbarea spre Cheia, însă fix înainte de serpetine am făcut la dreapta spre muntele Roșu. Auzisem că drumul aici a fost reasfaltat cu ceva ani în urmă și încă arată foarte bine, lucru ce s-a și confirmat(mai multe detalii despre acest drum, aici).
După ce am stat ceva vreme să admirăm priveliștea ne-am reîntors spre București, luând-o de la Văleni pe la Poiana Varbilau, unele din curbele noastre preferate.
Traseul aproximativ, il gasiti mai jos, in caz ca vreti sa va aventurati si voi pe aici.