[Jurnal de călătorie][Video] #RideDobrogea 2

Dacă în 2018, în cadrul turei noastre #RideDobrogea, am încercat să vedem cât mai mult din coasta estică a Dobrogei, anul acesta ne-am oritentat către nord. Planul a fost să vedem cât mai multe lucruri din nordul Dobrogei, într-o singură zi. Traseul propus a fost următorul:
– dimineață am trecut cu bacul de la Brăila la Smârdan după care am plecat spre munții Măcinului.
– după un scurt popas la poalele celor mai vechi munți din țară,munții Macin, urma să ne îndreptăm către cetatea Troesmis și lacul Iacobdeal.
– apoi traversăm Valea Fagilor pe drumul dintre Nifon și Luncavita și o luăm spre est, spre Tulcea, cu o mică deviere pe la manastrirea Saon și Parches, pe niște drumuri agricole.
– ultima bucată trebuia să mergem până la Murghiol în căutarea unui borș de peste autentic după care înapoi spre Smârdan, vizitând și cetatea Enisala.

Și că să nu întâmpinăm probleme pe drumurile din Dobrogea, care nu sunt întotdeauna ideale și mai ales pentru că aveam de gând să mergem și pe niște drumuri forestiere, am ales două motociclete adventure-touring, cu un look mai aparte, ușor retro: eu am împrumutat de la Motoboom un Triumph Scrambler 1200XC, iar Iulian a luat de la The Bike Hub un Moto Guzzi V85TT.
Pe hârtie planul este foarte fezabil și probabil am fi reușit să vedem tot ce ne-am propus dacă nu m-aș fi trezit mai târziu și n-aș fi întârziat la întâlnirea de la bac, de la Brăila. În plus filmatul ne-a mâncat destul de mult timp, așa că pe la 14:00 abia eram la cetatea Troesmis, însă noi zicem că a meritat, ce am filmat vedeți mai jos.

Așadar prima oprire: munții Măcinului, cei mai vechi munți din România, lucru atestat de rocile cu vârste de câteva milioane de ani găsite de arheologi. Lângă cariera de piatră Măcin, există un camping unde puteți să vă montați cortul și ulterior pleca într-unuldintre cele 10 trasee montane:traseul tematic Valea Jijilei, traseul pentru turism ecvestru, traseul Culmea Pricopanului, traseul Vârful Crapcea, traseul tematic Poveştile Măcinului, traseul Ţuţuiatu, traseul Dealul cu drum, traseul Cozluk, traseul Valea Vinului, traseul pentru cicloturism.
Când zic pleca, mă refer să plecați pe jos,la pas, pentru că suntem într-un parc natural național. Mai multe informații despre Parcul Național Munții Măcinului gășiți aici.

Apoi am fost să vedem ruinele cetății Troesmis. Cetatea Troesmis, una din cetățile principale ale getilor, se află în nord-vestul Dobrogei, situată pe malul brațului Măcin al Dunării, în dreptul localității Turcoaia, la o distanță de 3 km de această. Accesul către cetate este destul de dificil, pe hartă fiind indicate 2 drumuri. Vă recomandăm să intrați către cetate pe drumul derivat din șoseaua Tulcea – Măcin (DN22D), un drum de pământ (ca orientare înspre Dunăre). Drumul dinspre Turcoaia se desfășoară de-a lungul malului Brațului Măcin, printre balastierele de nisip, vizualizand la aproximativ 3 km de localitate, ruinele cetății.
Orașul antic ocupă o suprafață întinsă, între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comună Turcoaia, acoperită azi de ruine. Situl cuprinde:
Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso – român, de plan poligonal cu turnuri în formă de potcoavă la colțuri. În interior sunt 2 bazilici și zidurile mai multor edificii. Fortificația a fost construită pe un platou situat deasupra carierelor de granit de la Cotul Armânului: ea are o formă pătrată, cu laturile de nord și sud de 120 m, iar cele de est și vest de 145 m.;
Cetatea de vest este contemporană cu cea dintâi. Cetatea a fost ridicată pe un promontoriu impunător, la 36 m deasupra nivelului mării și se vede de la o mare depărtare pe Dunăre. Forma trapezoidală, cu laturile de 150 de m (cea de sud și de nord), respectiv de 100 m (latura de est) și 80 m lungime (latura de vest), a fost impusă de configurația terenului;
Așezarea civilă, între cele două cetăți, delimitată de 3 valuri cu șanțuri, reprezentând 4 faze succesive de dezvoltare a așezării în perioada sec. II – VII.

Apoi am fost să vedem „minunea de smarald din cariera Turcoaia”, cum mai este numit lacul Iacobdeal. Situat în apropierea localități Turcoaia, județul Tulcea, lacul Iacobdeal,este un lac antropic, care s-a format într-o veche carieră de granit exploatată în urmă cu zeci de ani. Dinamitarea uneia dintre galerii, a făcut ca apă din pânza freatică să inunde locul și astfel s-a creat lacul.
Oamenii locului îl denumesc „La fântâna” și spun că nu ar avea mai mult de 20m în adâncime și că acoperă zeci de utilaje rămase în urmă, după exploatarea carierei.Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei, forma de căldare, creează o imagine inedită, semănând cu un lac glaciar, lucru ce face ca acest loc să fie unic. Este înconjurat de pereți smălțuiți de granit, maluri abrupte și se spune că în adâncimile sale ar trăi pești mari.
Puteți face un popas aici, să faceți o baie, să vă bronzați și săvă hidratați, există un mic bar pentru asta. Dacă veniți dinspre Turcoaia, aveți toate șansele să vă pierdeți prin carieră, cum am făcut noi, ceea ce nu este un lucru rău, ci o experiență foarte plăcută pe două roți, doar că încercați să nu vă dați în spectacol, țineți cont că toată zona, inclusiv lacul, este proprietate privată.

După ce ne-am hidratat un pic pe malul lacului, pentru că dacă ați mai fost pe aici, știți cum arde soarele în Dobrogea, am plecat spre Luncavița. A fost momentul pentru drumul cel mai îndrăgit de motociclistii din zonă, DJ222A Nifon-Luncavita, drum pe care l-am adăugat și noi pe harta celor mai frumoase drumuri moto din România. Un sigur sfat pentru această zona, dacă aveți de gând să opriți în pădurea de fagi prin care trece drumul, să luați la voi creme anti-țânțari 🙂

Când am ajuns la Luncavita, se făcuse deja târziu și cum înspre Tulcea se vedea un nor destul de amenințător (care ne-a și prins din urmă și ne-a udat un pic), plus Iulian trebuia să ajungă la București, am hotărât să o luăm înapoi spre Smârdan. Per total a fost o zi foarte reușită unde am îmbinat atât plimbatul pe două roți cu vizitatul unor locuri interesante.
Câteva lucruri care este bine să le știți :
– o trecere cu bacul costă 15Ron pentru o motocicletă, ultimul bac cu tarif normal este la ora 9pm (asta se întâmpla în Iunie , programul variază în funcţie de sezon) , bac-ul are program non stop însă în funcţie de oră, se pot percepe tarife speciale.
– sfârșitul lui Mai și chiar începutul lui Iunie, nu este cea mai bună perioadă de vizitat, fiind foarte frecvente ploile violente ce pot inundă drumurile și aduce torenți de noroi de pe versanții dealurilor.
– dacă sunt temperaturi de 30+, aveți grijă să vă hidratați și luați cu voi o sticlă de apă. Soarele arde foarte puternic aici.
– dacă vi se face foame puteți opri la unul dintre popasurile de pe marginea drumului. Noi acum am mâncat la popasul Laura, de la intrarea în Greci și a fost ok mâncarea.
– și un sfat mereu valabil, dacă aveți de gând să vă aventurați pe drumuri mai grele, izolate, e bine să împărțiți drumul cu un prieten.