Dum. Mar 29th, 2020

[Jurnal de călătorie] Samuel & Suzi – despre plăcerea de a călători cu motocicleta: Alpi, Nordkapp, Sicilia, Sardinia, România și Mongolia

Anul trecut am început să urmăresc călătoria lui Samuel și Suzi spre Mongolia. Săpând mai adânc prin pozele lor am văzut că era a doua încercare de a “cuceri” Mongolia, cu un an înainte, când se aflau în Iran, din păcate au avut ghinionul să aibă un accident în care Samuel și-a rupt piciorul. Mi s-a părut foarte interesantă determinarea lor de a reveni și de aceea am decis să aflu mai multe despre călătoria lor nu numai în Mongolia ci în lumea motocicletelor în general, pentru că până la Mongolia, cei doi aveau kilometri serioși făcuți împreună pe două roți.

1.Pentru început, spune-ne un pic despre tine Samuel. Cum ai început să mergi cu motocicleta și cum ai prins acest „microb”? Când ți-ai dat seama pentru prima oară că vrei să devii motociclist?
M-am născut în Reghin (jud. Mureș) și am copilărit acolo. La 22 de ani am plecat în Germania și trăiesc de peste 11 ani aici.
Cine nu își amintește din copilărie: auzi zgomotul unui motor de departe și fugi la poartă ca să apuci să îl vezi cele două secunde când trece și mai stai nemișcat în loc până nu se mai aude zgomotul. Când eram copil și vedeam un motor parcat pe stradă, mă opream din drum și mă uitam la el, de multe ori până venea proprietarul și pleca cu el. În acele momente, uitam că trebuia să duc cumpărăturile acasă. Atunci am prins microbul de motociclist.
De motociclism m-am apucat doar după ce m-am stabilit în Germania.

2. Cum a fost prima oară pe propria ta motocicletă? Îți mai aduci aminte care a fost prima plimbare mai lunga?
Prima dată pe motor, am fost atât de bucuros și agitat că am reușit să merg doar 7 km până in umătorea localitate, apoi am făcut prima pauză. Primele zile am mers doar singur și după ce m-am obișnuit am luat-o și pe Suzi. Prima tură mai lungă am făcut-o în Austria și am fost trei zile pe drum. Atunci nu aveam echipament foarte bun: am folosit un rucsac în loc de tank bag, am răbdat frig în cort și nu am putut dormi dar totuși ne-a plăcut mult și ne-am dat seama că vrem mai mult.

3. Apoi au urmat nenumarate plimbari prin Europa,Sicilia, Sardigna,Alpi, am vazut ca ai facut chiar si un tur al Romaniei la un momentdat, o excursie la NordKapp, ca apoi sa te orientezi spre orient. De fapt sa va orientati, pentru ca am vazut ca in toate aceste calatorii ai fost impreuna cu prietena ta. Cum ai reusit sa o convingi sau a fost o chestie care a venit de la sine, fiecare sa mearga pe propria motocicleta?
Pe prietena mea Suzi, nu a trebuit să o conving pentru nimic, din cauza că ea m-a incurajat de la început să dau examenul pentru permisul de motocicletă cu cuvintele: „dacă dai de permis moto,dau și eu!” Prima dată am avut doar o motocicletă, apoi după câțiva ani am hotărât să mergem fiecare pe un motor și Suzi și-a dorit un enduro, că se simțea cel mai sigură pe un enduro ușor.

Samuel & Suzi @Nordkapp 2014

4. Am vazut ca voi folositi doua motociclete Husqvarna TR650. De ce ati ales acest model pentru calatorii? Le-ati facut ceva pregatiri speciale?
După ce am cumpărat prima motocicletă Husqvarna pentru Suzi, mi-a plăcut și mie foarte mult și pentru că a venit idea de o călătorie mai lungă, am hotărât ca ar fi un avantaj mare, să avem două motociclete la fel.
Am ales motocicleta asta, pentru că tehnologia și motorul sunt de la BMW și am avut încredere că o să țină. Husqvarna a aparținut câțiva ani de BMW și atunci s-au construit motocicletele noastre, cu technica bine cunoscută de la BMW F650GS.
Motocicletele le-am pregătit doar pentru un drum lung, dar nu foarte special. Printre altele am pus scut la motor, bare de protecție, parbriz de vânt, o șa mai comodă, hand guards și sisteme de bagaj. Și bine înțeles, cauciucuri, lanț, ulei și alte consumabile noi și am luat câteva piese de schimb cu noi.

5. Cum ziceam, dupa mai multe calatorii prin Europa, v-ati orientat spre orient. De ce tocmai in aceasta directie, ce v-a atras la aceasta parte a lumii?
E greu de explicat. Am auzit și ca copil de Mongolia, dar nu îmi imaginam să ajung eu vreodată acolo cu motocicleta. De când ne-am dat seama că ne place să călătorim cu motocicleta am fost inspirați de multe videouri, cărți și jurnale de călătorie ale altor motocicliști care au fost în Mongolia sau pe drumul mătăsii. Când am avut mai multă experiență și călătoream deja cu două motociclete, ne-am dat seama că și noi am putea face așa ceva. Așa a încolțit ideea și ne-a trebuit câțiva ani până am pus la punct planul și am adunat banii.

6. In 2018 ati plecat spre Mongolia, insa din pacate in urma unui accident in Iran am vazut ca a trebuit sa abandonati calatoria. Cum a fost prima incercare de “cucerire” a Mongoliei, ce a mers si ce nu a mers?
Prima încercare nu ne-a reușit într-adevăr și a fost o catastrofă. La doar trei săptămâni după ce am plecat de acasă, și după doar patru zile în Iran am avut nenorocul să ne lovim deolaltă, din neatenție, în trafic într-un oraș. Ca urmare, eu am căzut și mi-am rupt piciorul. În acel moment ni s-a distrus tot planul nostru – și asta fără intenție. După ce m-am recuperat, a trebuit să aducem motocicletele din Iran înapoi în Germania. Cu ocazia asta – din cauză că m-am simțit bine – am lungit puțin călătoria prin Rusia. În drum spre casă am decis că nu ne lăsăm batuți și neaparăt o să mergem în Mongolia, așa cum ne-am propus.

7. Apoi anul trecut ați revenit, de data aceasta ducând călătoria până la capăt. Cum a fost, ce v-a plăcut și v-a impresionat în această parte a lumii ?
În primul rând ne-a plăcut foarte mult peisajul din aceste țări pe care le-am vizitat, din cauză că e așa de diferit de Europa sau România. Munții din Tadjikistan sau din Kirghistan nu au asemănare, apoi deșertul din Uzbekistan sau stepa din Kazahstan au fost ceva nou pentru noi și chiar dacă temperaturile au fost extreme, totuși am avut parte de experiențe unice. Apoi, să nu mai zic de Mongolia, care e o țară unică în lume, atât din cauza peisajului dar și după cum trăiesc oamenii, cu tradițiile și obiceiurile lor. Dar nu numai peisajul ne-a interesat, ci și cum trăiesc oamenii acolo, ce obiceiuri au și cu ce se ocupă. Pe noi ne-a impresionat foarte mult că am observat că oamenii cu cât sunt mai săraci cu atât sunt mai darnici, ospitalieri, prietenoși și sunt dispuși să ajute chiar dacă au de-a face cu străini și nu se pot înțelege cu ei.

8. În timpul acestor călătorii ati avut vreo problemă , ca de exemplu probleme mecanice la motocicletă sau situații în care să va simțiti în pericol ?
Câteva probleme tehnice minore am avut, printre care: un cablu de ambreaj s-a rupt, o baterie s-a stricat, două pene am avut, o furcă a curs, amortizoarele s-au spart și o pompă de apă s-a stricat. Toate reparațiile le-am făcut noi singuri și nu am rămas niciodată în drum.
Pe toată durata călătoriei și prin toate țările prin care am fost, nu ne-am simțit niciodată în pericol. După părerea noastră, cel mai periculos – și asta nu numai în Asia ca și în Europa – este traficul.

9. Parcurgând atâția kilometri ați văzut multe lucruri frumoase în plimbările voastre. Dacă ar fi să faceți un top 5 locuri care v-au plăcut și pe care le-ați recomanda și altora,care nu au neapărat legătură cu motociclismul, care ar fi acestea?
Din cauza că ne place să călotorim cu motocicleta, noi am văzut multe locuri frumoase mergând cu motocicleta, așa că noi recomandăm cinci țări, pe care le poți vizita și nu trebuie să mergi neapărat cu motocicleta:
1. Tadjikistan
2. Mongolia
3. Iran
4. Kirghistan
5. Norvegia

10. Iar dacă ar fi să ne referim strict la plăcerea de a merge cu motocicleta, care ar fi cele mai frumoase 5 drumuri sau locuri pe unde ați fost?
1. Bartang valley (Tadjikistan)
2. Wakhan valley (Tadjikistan)
3. Seven Lakes valley (Tadjikistan)
4. Deșertul Gobi (Mongolia)
5. Dark Canyon (Turcia)

11. Noi fiind un site care promovăm turismul moto la noi în țară si mai ales ca si voi ati facut un tur al Romaniei, trebuie să te întrebăm care ar fi locuri preferate de tine pentru a merge cu motocicleta la noi în țară ?
Nouă ne place foarte mult zona muntoasă în România. În special zona de nord a României: Maramureș, Bucovina, munții Apuseni, de fapt tot arcul carpatic merită colindat cu motocicleta. Dar nu numai munții sunt frumoși ci și Delta Dunări sau Dobrogea. În general nouă ne place foarte mult să colindăm drumuri neasfaltate prin munți și printre dealuri și să dormim în cort, de aceea recomandăm și la alții să încerce. România e un rai pentru enduriști și asta apreciem foarte mult pentru că, aici la noi în occident, nu e posibil.

12. Cred că unul dintre aspectele importante ale acestor călătorii este întâlnirea a diverse tipuri de oameni, diverse culturi. Presupun că ai întâlnit și alți călători sau localnici în drumurile tale care ti-au ramas in minte. Îți aduci aminte vreo întâlnire mai deosebita?
Cel mai mult ne-a impresionat familia din Iran, care ne-a „adoptat” după accident și ne-a tratat ca pe membrii lor de familie timp de două săptămâni, chiar dacă eram străini și ne-am înțeles doar prin traducător.
Ne-am bucurat mult să întâlnim români pe drum: Am avut ocazia să mâncăm gomboațe cu prune în Mongolia cu o familie de români plecați de mai mult decât un an (Baraka travels) și în Georgia din întâmplare am observat un motor de România parcat și am așteptat până a venit proprietarul (Radu Cartacuzencu) ca să bem o cafea cu el.
Am întâlnit călători din toată lumea și cu unii ne-am inprietenit: Am călătorit mult timp împreună cu un neamț (Oliver, 56 de ani) și un elvețian (Stefan, 40), care a gătit pentru noi și seara la ușa cortului a cântat pentru noi la chitară.
În toate țările am întâlnit oameni de treabă, care ne-au ajutat, ne-au îndrumat dacă nu am știut drumul, ne-au oferit de mâncare sau au insistat să ne dea o atenție sau ceva cadou.

Cu Oliver

13. Deobicei vă faceți un plan bine definit înainte de plecare, mă refer la destinații intermediare, rezervări cazare, număr de km pe zi, cheltuieli,etc… pe care încercați să-l urmați sau improvizați pe parcurs?
Am făcut un plan din mare pentru vize: Știam cam câte săptămâni o să petrecem în fiecare țară și am calculat cam câți km putem să facem în timpul acela. Puncte mai mari de reper am avut în plan, de exemplu: capitalele țărilor prin care urmam să trecem, anumite Hot Spot-uri cunoscute pentru turiști, unele service-uri de care știam că ne-ar putea ajuta in caz de o problemă sau anumite persoane cu care am fi putut lua legatura să ne ajute în caz de nevoie și de care chiar ne-am folosit. Nu am rezervat nimic dinainte și am plănuit tot timpul și zile de odihnă. De obicei seara plănuiam destinația pentru a doua zi. Planul financiar l-am făcut in urma experiențelor noastre din celelalte călătorii și așa am calculat cam câți bani ne-ar trebuii pentru timpul în care o să fim plecați.

14.Probabil sunt oameni care acum citesc aceste răspunsurile și se gândesc că ar vrea să facă și ei genul acesta de călătorie, dar rămân la stadiul de proiect. Poate că se gândesc că nu au timp sau nu au bani sau ambele. Poți să faci o estimare ce costuri ai avut în aceste călătorii, astfel încât să-și facă o impresie de ce buget ar avea nevoie?
Toată lumea ne întreabă, câți bani am cheltuit, chiar și cei care nu au de gând să călătorească, pentru că totul se cântărește în bani dacă are rost sau nu. E foarte greu să apreciez de câți bani are cineva nevoie să călătorească pentru că fiecare are alte nevoi și obiceiuri. Cel mai simplu e, să se uite fiecare cât cheltuie pe o tură obișnuită de câteva săptămâni în România sau Europa și să facă o medie pe zi. Cu media asta calculezi cât îți trebuie pentru două luni sau o jumătate de an. Noi am avut o medie de 40€ pe zi (două persoane cu două motociclete).
Dacă nu știi cum să primești atâta timp liber sunt mai multe variante: cu un sabatical aduni ore de lucru dinainte și pe timpul când ești plecat, ești plătit cu orele respecitve pe care le-ai adunat. Sau poți să aduni toți banii dinainte și să iei concediu fără plată sau să îți dai demisia dacă tot voiai să-ți schimbi locul de muncă.

15. Dacă cineva se gândește acum să facă o călătorie similară și are dubii, ce sfat i-ai da?
Și noi am avut dubii, că nu o să reușiim, că nu suntem în stare, că se intâmplă ceva (și s-a și întâmplat), că o să crape motoarele, că rămânem fară bani, că ne împușcă ăia, fiecare are dubii și griji. Cert este că timpul trece si cu sănătatea stie fiecare cum o să fie mai târziu și astea sunt singurele limite ale omului, pentru că timpul și sănătatea nu sunt infinite, de aceea ar trebui fiecare să facă ce își dorește cu adevărat, nu să iși facă griji de locul de muncă, de gura lumii sau de prea mulți bani cheltuiți. Din cauza asta o să călătorim în continuare cât mai mult pentru că aste ne face plăcere și asta ne dorim. Cine știe dacă am fi putut face asta mai târziu… În ultimul rând, un citat care spune adevărul și care trebuie să ne dea la toți de gândit: „Don’t be afraid of failure but fear regrets.”
Drum bun, asfalt uscat și salutări la toți.

Lasă un răspuns