Dum. Aug 25th, 2019

[Jurnal de călătorie] Shinichi Kobayashi – 250cc sunt suficienți pentru a vedea lumea

Când vine vorba de ture lungi și aventură, întotdeauna există disputa între motociclete mari și motociclete mici. Bineînțeles, cel mai important este omul, trebuie să ai dorința de a explora și a descoperi locuri noi mai întâi, iar apoi nu prea contează cu ce pleci la drum. Un exemplu în acest sens este și Shinichi Kobayashi, un japonez trecut de 60 de ani, care cutreieră lumea pe o Yamaha Serow XT-250 .
Anul trecut ne-a vizitat țară, așa că i-am pus câteva întrebări despre această pasiune.
1. În primul rând, spune-ne un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și cum de ai rămas cu această pasiune?
Am început să merg cu motocicleta la 32 de ani , în 1987. Un coleg de la compania unde lucrăm mi-a recomandat să încerc. Înainte de asta credeam că mersul pe două roți era periculos, însă mi-a plăcut foarte mult să merg prin munți. Prima mea motocicletă a fost o Yamaha XT-250, un model de trail. Îmi plăcea foarte mult să merg în zona rurală, muntoasă a japoniei așa că am rămas cu aceea motocicletă.

2.Când ți-a venit această idee, să vezi lumea pe două roți ? Cât timp a trecut de când ți-ai propus să faci asta, până când ai plecat efectiv pe drum ?
Când aveam 30-40 de ani, am citit multe cărți despre motocicliști internaționali și călătoriile lor, cum este dl. Takashi Kasori . El este profesorul meu. La acel moment lucram, așa că era doar un vis. Mă bucurăm de mersul pe motocicletă doar în Japonia. Primul meu drum în afara țării a fost pe Drumul Mătăsii în 2006 alături de Kasori.

3.Știm cu toții că motociclismul și călătoriile merg mâna în mâna și probabil mulți dintre rideri și-ar dori să meargă pe drumurile unde ai fost tu. Așa că alegerea Europei pare destul de naturală. Totuși care au fost motivele tale pentru a alege Europa? Am văzut că înainte să ajungi aici, ai călătorit în foarte multe locuri din lume.
Sunt puține curse de ferry-boat care pleacă din Japonia,astăzi există doar pentru Korea și Rusia. În medie suntem cam 10 motocicliști japonezi care plecăm în ture în jurul lumii. Majoritatea dintre noi începe în Rusia, apoi Europa, Africa, America de Sud și/sau Nord și înapoi în Japonia. Așa că este destul de comun pentru japonezi să tranziteze Europa și să petreacă mult timp aici. Eram familiar cu cultura europeană, știu și câteva limbi europene, îmi place Europa, însă ca motociclist Europa nu era scopul în sine, era doar o etapă.

4.Am văzut în pozele tale că mergi pe o Yamaha XT250 , o motocicletă rară la noi în România. De ce ai ales această motocicletă? Ai făcut ceva pregătiri speciale înainte de plecare ?
Am ales XT-ul 250, o motocicletă mică comparativ cu ce întâlnești în Europa, mai ales datorită fizicului meu, având 1.62m și 63 de ani , îmi trebuia ceva ușor. Nu are prea multă putere sau viteză, însă pentru astfel de călătorii este mai importantă experiențași rezistența. Din punct de vedere mecanic nu am făcut schimbări majore. I-am adăugat un parbriz mai mare și un suport de bagaj mai rezistent, o tobă, hand-guarduri și două suporturi de GPS , unul pentru smartphone și altul pentru Garmin Zumo. De asemenea i-am adăugat un topcase Givi și soft side-case-uri. M-am pregătit și fizic pentru această călătorie la sala de fitness, încercând să mă concetrez pe rezistență și anduranță.

5.În 2017 ai plecat pentru tura Euro-Asiatică, din Japonia prin Mongolia, Russia…apoi până în Norvegia, Franța, Spania, un pic de Maroc și înapoi în Spania. Cum a fost să te afli pe drum ? A fost exact cum te așteptai ?
Nu neapărat. Să fiu sincer cu tine, mai fusesem în Rusia cu motocicleta de două ori. Mai departe mai fusesem în Europa, fie cu serviciu , fie în vacanță, dar nu cu motocicleta. Unele drumuri pe care le-am întâlnit în Rusia și Mongolia nu au fost bune deloc, foarte mult nisip, dificil de mers, chiar dacă aveam o experiență de 30 de ani prin munții din Japonia. Am și căzut de câteva ori, în 2018 de două ori, o dată în Georgia, pe un drum de munte noaptea și a două ora în Grecia, pe un drum de asfalt.

6.În 2018 te-ai întors în Europa și ai reînceput din Spania. Ai fost până în UK, ai traversat toată Europa până la Azerbaijan și te-ai întors prin Turcia și Grecia. A fost un plan bine făcut de la început sau ai improvizat pe parcurs?
Inițial în 2017, m-am gândit să termin traseul meu în jurul lumii în 4 luni (Rusia-Europa-America de Nord). Dar apoi m-am răzgândit și am zis să merg mai încet. Astăzi nu mai am planuri fixe, îmi place să fiu flexibil.

7.În timpul turei din 2018 ai trecut și prin România. Fiindcă suntem un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întrebăm cum ți s-a părut la noi ? Care a fost experiența ta cu țară noastră în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, peisajele, drumuri ?
Îmi place natura și zona rurală cu sate tradiționale din România. Să fiu sincer, recomand întotdeauna motocicliștilor japonezi (mai ales motociclistelor) să viziteze România pentru că este cea mai tare. Personal îmi plac foarte mult aceste peisaje rurale, drumuri simple de țară ca acesta,mi-a plăcut foarte mult să vizitez biserici fortificate, imi plac aceste constructii istorice neobișnuite și bineintele drumurile de munte. Un rider neamț mi-a recomandat Transfăgărășanul, insa eu nu sunt cu viteza , nu sunt atras de motociclete mari sau multe viraje luate în viteză… Îmi plac plimbările liniștite.

8.După acest traseu prin România, ai recomanda altor străini să-și planifice o excursie moto aici? Ce le-ai recomandă să viziteze ?
Tuturor le recomand să vadă locuri istorice ca acesta :
O jurnalistă moto japoneză, Ms. Yuko, afirmă : “ Zona rurală a României aduce aminte foarte bine de vremurile îndepărtate ale Europei. Vreau să merg din nou acolo”.
Pentru ce-i ce sunt interesați doar de mers cu motocicleta, evident le recomand Transfăgărășanul, însă Japonia fiind o țară muntoasă, sunt destul de obișnuit cu drumurile de munte, avem mai multe asemănătoare cu Transfăgărășanul.

9.Făcând atât de mulți km, în aceste două ture în Europa, ne-ar plăcea să știm care sunt cele mai frumoase drumuri , care ți-au plăcut cel mai mult ?
Îmi este foarte greu să răspund. Cum ziceam,nu sunt foarte interesat de drumuri cu multe curbe, drumuri virajate, ce au așa zisul fun factor. Totuși , unele dintre drumurile care mi-au plăcut ar fi :
Un drum în Rusia din Siberia, unde am mers numai prin pădure și nu am întâlnit pe nimeni timp de o ora.
Cum ziceam, zona rurală a României, unde întâlnești căruțe și utilaje agricole, mergând cu 40Km/h, ca o bicicletă 🙂
De asemenea m-a impresionat faptul că de obicei copiii îmi făceau cu mâna, mai ales în Rusia, când mă vedeau venind
Drumul de la granița cu Azerbaijan, foarte periculos, cu teren minat pe margine,asemantor unui deșert, foarte puțin trafic pe acolo.
Peninsula Lofoten din Norvegia.

10. Am văzut că nu te grăbești și petreci mult timp în fiecare țară, încercând să înveți cât mai mult din cultura locală. Care are fi locurile unde te-ai simțit cel mai bine și le-ai recomanda și altora ?
Prea greau de zis. Pentru creștini, este bine să viziteze o țară islamică. Pentru musulmani, este bine să viziteze o țară creștină. Pentru vestici, să viziteze o țară din orient și invers. Pentru japonezi, să viziteze orice, înafara țării! (Japonezi sunt workaholici)

11.Ai avut ceva problem pe parcurs? Am văzut că ai avut un mic accident în Grecia. Știu din propria experiență că uneori asfatul în Grecia este mai alunecos. A fost vreun moment în care te-ai simțit în pericol?
În general, nu , nu m-am simțit în pericol. Dar am avut un mic accident în Grecia. M-am speriat un pic pentru că nu mi-am dat seama care a fost cauza. Cred că mergeam prea încet și prea sigur, și da, într-adevăr, asfaltul în Grecia este mai alunecos.

Modul de condus în Georgia mi s-a părut complet diferit față de orice altă țară. Foarte agresiv, nu se ținea cont de benzi, lucruri ce m-au făcut să nu pot să mă bucur de plimbare. Nu mi-e frică să-mi fie tăiată calea în trafic, sunt obișnuit cu traficul din Mongolia sau Napoli. Într-o zi , un cuplu mai în vârstă mergea pe trotuar, și când m-am apropiat de axul drumului, am fost depășit cu o viteză foarte mare printre mine și cuplu. Teribil!
Pe autostrada mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu depășit pe partea dreapta, cu alte cuvinte nu am putut să mă bucur de peisaje, fiind tot timpul atent la trafic.

12.Cred că un lucru foarte important în aceste călătorii este și faptul că întâlnești tipuri diferite de oameni. Îți aduci aminte vreo poveste amuzantă sau vreo întâlnire intersanta?
Da, așa este. Îmi place să cunosc diferite tipuri de oameni, de aceea am învățat 7 limbi străine , că să pot să mă înțeleg.
Șederea înr-un sat tradițional din Siberia mi-a plăcut. Am stat la Birobidzhan la o casă a unui club de motocicliști din Rusia, am stat 3 nopți în casă unui membru. Fiica lui mi-a “furat” dicționarul electronic rus-japonez și am învățat amândoi cuvinte noi.

În Georgia iar am avut parte de o experiență interesantă,am stat în casa unui fermier, am înotat în lacul din apropiere,lacul Ilia, am văzut cum face vinul , l-am ajutat la mulsul vacilor, am facut un gratar, foarte ospitalieri oameni.

13.Probabil sunt oameni care citesc acum și le-ar plăcea să facă și ei o astfel de călătorie, însă rămân doar la stadiul de dorință. Din cauza timpului sau din cauza banilor, renuntă. Ai calculat cam câți bani ai cheltuit în aceste călătorii, astfel încât ceilalți ar putea să-și estimeze un buget ? Și de asemenea, cum reușeșți să-ti faci timp pentru aceste călătorii? Am văzut că în 2017 ai petrecut mai mut de 100 de zile pe drum.
Pentru buget pot să ia în calcul cam 50eur pe zi pentru Rusia/Mongolia/Europa de Est, iar pentru Europa de Vest probabil am cheltuit mai mult de 100eur pe zi. Pentru tineri, banii și timpul sunt importante, însă pentru “soldați bătrâni” ca mine, “forța fizică” și un “spirit rezistent” sunt mai importante.

14.Dacă cineva se gândește să plece într-o astfel de călătorie, dar are îndoieli, ce l-ai sfătui ?
Le-aș spune “Începe călătoria înainte să mori!”. Eu am lucrat ca businessman aproximativ 30 de ani, am pus ceva bani deoaparte și cu ce mai am din pensie, îmi este suficient să pot să plec. Însă este foarte dificil pentru un om mai în vârstă să-și mentină echilibrul mental și să călătorească zilnic.

15.Ce planuri ai pentru 2019 ?
Încă nu m-am hotărât, poate să ajung în Balcani în Mai/Iunie, în Elveția în Iulie/August, și sper în România din nou, după care să mă întorc în Japonia în Septembrie/Octombrie. Apoi, după Noiembrie, să mă duc undeva în Africa, Iran sau America…îmi place să fiu flexibil când e vorba de planuri.

Mai multe despre Shinichi Kobaiasi puteti afla pe blogul lui, chiar daca nu stiti japoneza, puteti sa traduceti folosind Google Translate 🙂 http://ko-ba.cocolog-nifty.com/blog/2018/12/post-01f3.html *2017&2018

Lasă un răspuns