mar. Iul 7th, 2020

[Jurnal de călătorie]Nate Allen plecat în jurul lumii cu un BMW X-Challenge 650

Nate Allen este un motociclist american plecat la drum de ceva vreme. Numai în ultimele 11 luni a vizitat 13 țări din Europa printre care și România. Momentan, ca oricare alt motociclist, suferă în perioada aceasta din cauza pandemiei de coronavirus, așa că a trebuit să ia o pauză forțată în Turcia. Am profitat de pauza această ca să stăm de vorba un pic, să vedem ce impresii are despre România cât și despre toată situația aceasta dificilă.

1. În primul rând, spune-mi un pic despre tine Nate. Când ai început să mergi cu motocicleta și cum ai rămas cu pasiunea asta? Care a fost prima ta motocicletă și care a fost prima ta călătorie mai lungă pe două roți?
Am început când aveam șase ani pe o Honda CT70, pe care încă o am în subsol. Nu intenționez niciodată să scap de acea frumoasă mașină roșie hahaha. Următoarea motocicletă pe care am avut-o, a fost o KE100 în doi timpi cu ambreiaj, apoi un DR-250, apoi un DT400 în doi timpi din anii ’70, apoi o motocicletă de motocros în 2 timpi KX125 din mijlocul anilor 90, apoi un 2000 în doi timpi KX250 și apoi la 16 ani mi-am luat permisul pentru stradă pe un CBR1000RR. După aceea, am avut un 2006 Triumph Speed ​​Triple 1050 timp de câțiva ani, dar a trebuit să-l vând pentru a mă întoarce la școală în 2009 (universitățile sunt foarte scumpe în Statele Unite). După școală,în 2015 ,si dupa ce am economisit mai mulți bani, am cumpărat un V-Strom 650 din 2009. O săptămână mai târziu a decis să facă un tur în America Latină … Primul meu gând a fost că pot să ajung pana la capatul Americii de Sud în mai puțin de un an, însă… de fapt, a durat aproape 3 ani de la Oklahoma City, unde locuiesc în Statele Unite, până la Tierra de Fuego, Argentina, cel mai sudic punct al lumii. Am plecat în acea călătorie în 2015 și am revenit în 2018 pentru a avea grijă de mama mea înainte de a muri. A fost o excursie minunată și vă pot recomanda cu încredere Mexic, Guatemala, Columbia, Peru și Bolivia pe două roți !!! Călătoria prin America Centrală și de Sud a fost prima mea mare călătorie și a fost de asemenea prima dată când am fost cu o motocicletă în fiecare zi, explorând zonele rurale și pierzându-mă zile întregi. Am fost agățat după asta 🤠

50,200 kilometers, 14 countries, and 22 months on the road I have finally made it to the end of the world… Ushuaia

2. Anul trecut ai călătorit prin Mexic timp de 5 luni, după care Europa pe un BMW X-Challenge 650. Care a fost planul sau a fost un plan de la început? Cum ți-a venit ideea de a pleca în această mare aventură?
Corect. Am mers cu batranul X-Challenge pana în sud, fără un plan concret, dar stiam ca vreau să merg în jurul planetei pe această motocicletă pentru următorii 3 sau 4 ani … După câteva luni am întâlnit oamenii potriviți din Mexic, care au putut să-mi transporte motocicleta pe o navă de marfă (un fel de zonă cenușie pentru că nu este tocmai legal) dar motocicleta mea a ajuns în siguranță în portul Anvers, Belgia tocmai din Veracruz, Mexic în aproximativ 5 săptămâni, lipsind doar o copie chinezesca de GoPro și un briceag pe care il aveam in tankbag… Am zis că a fost o jertfă pentru zeii motociclismului pentru o trecere în siguranță peste Atlantic, cu motocicleta legată de puntea unei nave timp o lună. Sincer, m-am îndrăgostit de Mexic pe motocicletă, deoarece este un loc de joacă uriaș pentru motociclete (cam ca România) oriunde vrei să mergi, poți merge și nimeni nu este acolo cu arme care așteaptă să te facă să pleci, ca în SUA. Am petrecut peste un an din viața mea pe două roți în Mexic și intenționez să mă întorc încă o dată după ce termin această călătorie in jurul lumii.

3. De ce ai ales BMW X-Challenge 650 pentru această călătorie și ce îți place cel mai mult? Câți kilometri ai in bord? Ai avut ceva probleme sau defecțiuni mecanice?
Când m-am întors din America de Sud după cei trei ani de mers cu V-strom-ul 650 am știut că vreau o motocicleta mai orientată către dirt! Nu mă înțelegeți greșit, V-Strom 650 este o motocicletă uimitoare !!! Într-adevăr grozavă pe stradă, dar are o cursa destul de limitata a suspensiei și greutatea destul de mare, nu este un instrument eficient pentru a face față unor provocari serioase in off-road. Cu asta în minte, am început vânătoarea de peste un an pentru următoarea motocicleta de aventură … Căutam în timp ce eram acasă în Statele Unite, muncind și economisind bani pentru această călătorie …. M-am uitat la KTM 690, Husqvarna 701, și chiar la rezistentul Suzuki DR650 … Am cumpărat de fapt un WR250R 2009 și l-am pregătit pentru această călătorie după ce am auzit atât de multe lucruri bune despre micuța motocicletă. Din păcate, după ce am făcut câteva săptămâni de probe lungi (prin Colorado și Arkansas) și am pus 6.000 de km pe acea fiară mică, știam că am nevoie de ceva mai puternic pentru a-mi transporta corpul de 2m înălțime si 120 de kilograme.
Întâmplător am dat peste un post într-un forum despre BMW X-Challenge 650 din 2007. În lunile următoare am discutat cu câțiva dintre riderii cu experiență din grupul respectiv, ce aveau peste 130.000 km cu astfel de motociclete, fără probleme. Am fost convins, văzând părerile lor. X-ul avea tot ce îmi doream: ușor cu doar 152Kg, un motor Rotax puternic (dar totuși foarte fiabil) care produce 53 de cai putere, injecție, roată față de 21 inch, frâne cu abs și era destul de deosebit.Îmi plac motocicletele pe care nu le vezi la fiecare colț de stradă. X-Challenge a fost produs timp de un an doar (2007). Din păcate, în America au ajuns puțin sub 1000 dintre cele 3.899 ce au fost produse în Italia de către Aprilia pentru BMW. Mi-au trebuit 5 luni că să găsesc unul in SUA, iar când l-am găsit a trebuit să conduc 2 zile prin 3 state, peste 2.800km ca să-l aduc acasă.

4. Daca tot te-am intrebat de motocicleta…i-ai facut ceva pregatiri speciale pentru aceasta calatorie?
La inceput am petrecut 6 saptamani ca sa-l pregatesc. Cu prietenii noi de pe forum si grupurile de facebook, am reusit sa rezolv toate problemele de care se stia. Una dintre ele era problema subcadrului de aluminiu, care se stia ca nu rezista la greutate mare. Unul dintre motivele pentru care am cumparat aceasta motocicleta este pentru ca proprietarul anterior inlocuise subcadrul original cu unul Touratech din otel, capabil sa tina un elefant. Nu se mai fabrica in prezent si sunt foarte scumpe atunci cand le gasesti. Avea si distantierele pentru roti din aluminiu schimbate cu distantiere din otel, care la fel sunt foarte greu de gasit… Amortizorul spate fusese inlocuit cu unul hyper-pro… Eu am inlocuit furcile stoc, cu unele WP-43mm de pe un KTM 525. Apoi, am trimis amortizorul la Hyper-pro ca sa-i mai inalte cursa cu 60mm si sa-i schimbe arcul astfel incat sa reziste la greutatea mea plus cele 52kg ale bagajului.
Si de asemenea, un prieten care construieste masini de curse, m-a ajutat sa-mi faca un rezervor auxiliar din aluminiu, care mi-a sporit capacitatea de la 10L la 23L de benzina, cu care pot sa fac cam 550Km. In medie, in cei 34.000Km am avut un cosum de 4.3L/100km.
Probeleme nu am avut, decat atunci cand am cazut cu ea 🙂 . Totusi amortizorul Hyper Pro nu mi se pare suficient de solid, mai ales pentru greutatea mea, as recomanda Ohlins sau Wilbur’s mai degraba . Oamenii de la Hyper Pro m-au ajutat de fiecare data si au fost amabili, dar amortizorul asta spate m-a costat cam doua luni din calatorie, fiind nevoie de doua ori sa-l trimit la ei pentru a fi reconstruit.
Am verificat valvele motorului ultima oara in Decembrie, in Bucuresti, la prietenul Alex de la BAD Customs Garage si sunt exact unde au fost puse in fabrica acum 13 ani. Merg cu motocicleta asta destul de tare si am fost surprins sa vad ca totul e in specificatii. Manualul zice ca la fiecare 10.000km trebuie sa schimb uleiul si sa verific valvele…insa acum era prima oara cand verificam valvele si nu am de gand sa le mai verific pentru urmatorii 30.000km (doar daca, desigur, ceva incepe sa se auda ciudat). Majoritatea proprietarilor nu fac aceasta verificare decat la 50.000km, pentru ca aceste motoarea Rotax au fost construite foarte solid.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Shipped Amalia to Europe from Mexico… Now the rear hyperpro shock blew again after having her rebuilt, resprung, revalved for my hight and weight in February…… I waited a month in Puebla, Mexico and paid over $400 USD (for shipping and parts) to get the shock back. Now after less than 3,000 easy miles we are broke down (again) This time in a little Czech village on the German border. On a good note a great friend of mine was good enough to let me stay in his summer home and use his garage for the time being. I thought these bikes were supposed to be indestructible? 🤣🤯 haha Now shipping the shock back to hyperpro in Holland. Hoping to be back on the road next week?! Uuuuuugh 🙈

O postare distribuită de Nate The Nomad (@natethenomadallen) pe


5. Am vazut in poze ca se intampla sa mai imparti drumul cu alti rideri, dar de cele mai multe ori mergi singur. De ce ai ales sa mergi singur? Care sunt avantajele si dezavantajele ?
Ca sa fiu sincer, este foarte greu sa gasesti oameni care pot sa calatoreasca in jurul lumii cu anii, ca mine…Se pare ca oamenii in lumea occidentala sunt prea “ocupati” si folosesc scuze ca nu ar avea timp…sau daca au timp, nu au bani… De fapt se rezuma totul la prioritati. Pur si simplu! Daca vrei sa conduci ultimul model de Mercedes-Benz in jurul lumii, va fi foarte dificil, pentru ca masina aceea necesita mult efort si multi bani pentru mentenanta…Asta fiind spusa, pentru aceeasi suma de bani pe care o platesti pentru acea masina, poti sa calatoresti in jurul lumii, avand un stil de viata complet inedit, cu amintiri extraordinare pe care sa le povestesti nepotilor. Sau poti sa conduci o masina frumoasa la munca si inapoi…Alegerea e a fiecaruia!
Am avut norocul sa intalnesc cativa oameni deosebiti cu care am mers fie pentru cateva saptamani sau chiar luni. Internetul este un mod extraordinar de a cunoaste rideri, mai ales folosind grupuri ca Horizons Unlimited sau TET, aici in Europa. Faptul ca pot sa cunosc accidental niste oameni cu care calatoresc si apoi sa mentin legatura la distanta de ani de zile via retele sociale este o chestie foarte utila. O data ajuns in Europa am avut ocazia sa merg iar impreuna cu prieteni motociclisti pe care ii cunoscusem in America de Sud.
Legat de avantaje si dezavantaje , poate fi si dificil sa intalnesti oameni cu care sa-ti placa sa calatoresti impreuna. Unii poate ca sunt oameni de treaba dar merg mai incet, altii poate sunt rideri extraordinari dar sunt mai nesuferiti mai ales dupa cateva beri. Rareori am intalnit oameni care sunt si rideri priceputi si prieteni extraordinari…Dar atunci cand ii gasesti, aduc valoare din plin calatoriei si veti fi prieteni pe viata, fara dubii.


6. Știm că motociclismul și călătoriile merg mână în mână, am văzut că ai vizitat multe locuri înainte să ajungi în Romanaia. Care sunt locurile cele mai frumoase pe care le-ai vizitat pe două roți ?
Din experiența mea pot să zic că Mexic pe două roți este ceva de-a dreptul special! L-aș pune în vârful listei pentru cei ce caută aventura pe două roți. Găsești acolo deșert, munți, ocean, păduri, vulcani, peșteri subacvatice, mâncare extraordinară, iar oameni sunt foarte prietenoși. Mi-a mai plăcut foarte mult în Peru, în Anzi, parcurgând pasuri ce sunt la peste 5.700m! Au o istorie foarte bogată și veche cu civilizația incașă și sunt foarte mandrii de asta!
Totuși, cred că dacă ai ocazia să explorezi orice țară pe motocicletă o să fie distractiv…Eu mă distrez cel mai tare când sunt aproape de munte sau de râuri și explorez poteci mai puțin cunoscute împreună cu prieteni.

7. Fiind un site care promovează turismul moto în România, trebuie să te întreb și cum ți s-a părut la noi în țară? Cum ai ajuns aici și cum a fost pentru ține întreaga experiență, în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, peisaje, drumuri,etc. ?
Mi-a plăcut foarte mult în România!Am stat 3 luni la voi. Am ajuns prin Noiembrie și am stat până în Ianuarie dar din păcate locurile consacrate de mers cu motocicleta erau acoperite de zăpadă. Chiar și așa am fost pe niște drumuri sennzationale, am mâncat o mâncare delicioasă și am cunoscut niște oameni speciali! Știu cu siguranță că mă voi întoarce în România din nou, probabil în primăvară sau vară. Când mă întorc vreau să mai stau cel puțin două luni, să explorez zona rurală, castelele și potecile de acolo. Cred că România are multe în comun cu Mexicul din punct de vedere al mersului pe motocicletă cât și cultural…Sunteți tot latini și aveți de obicei o legătură puternică cu familia și membrii comunității. Asta este o chestie care ne lipsește în SUA. Legat de motociclete, aveți munți, râuri, păduri, dar spre deosebire de Mexic nu trebuie să faceți 3000Km că să le vedeți, e totul mai compact. Ceea ce este mult mai bine, mai ales dacă ai doar câteva săptămâni să explorezi zona, pentru că poți să vezi foarte multe într-o perioada scurtă de timp.🏍️💨🤠

8. Am văzut că ai vizitat și muzeul moto din apropiere de Rădăuți, Expo Moto Bucovina. Cum ți s-a părut, ți-a plăcut ce ai văzut acolo?
Muzeul acela este fantastic. Am stat acolo cu prietenul meu Cezar(cratorul grupului Cazare gratis pentru motociclisti) o dup-amiază întreagă printre toate motocicletele alea superbe. Am vizitat multe muzee moto în călătoriile mele și nu am văzut nicăieri o colecție atât de mare. Adică, parcă erau acolo toate motocicletele vechi din Rusia, sau din Cehia și până chiar din America.
Motocicleta care mi-a plăcut cel mai mult de acolo, a fost Indian-ul modificat din 1910 pentru flat-track. Era superbă și avea niște lucruri manufacturate în mod deosebit… Cred că a durat pe puțin 12-14.000 de ore pentru construcția ei.
Câteva săptămâni mai târziu, în Brașov,am cunoscut o prietenă motociclistă Anca, care îl știa pe cel ce a modificat aceea motocicletă. Din păcate nu am reușit să-l întâlnesc, însă dată viitoare când vin în România cu siguranță vreau să stau de vorba cu el.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

My man Cezar took me to see a awesome Motorcycle Museum that is actually a guy’s private collection of motorcycles and hot rods. there was at least a hundred motorcycles in this collection and each and every one of them where incredibly well maintained. Some of these bikes I had never seen before like the Harley-Davidson military motorcycle or the diesel-powered Russian motorcycle. Those were really something special. My favourite bike in the whole shop was a 1920s Indian flat track style race bike. I loved the copper lines that fed the engine with oil and fuel and the attention to detail was second to none on this motorcycle. As luck had it a few weeks later I actually almost got to meet the maker of this motorcycle 400 km away from this museum. Another friend who invited us to stay with her is good friends of the builder and I got to talk with him on the phone but sadly we did not get to meet because his grandmother was not doing so well. It was awesome getting to tell him how much I appreciated his hard work on this bike & his 1,000s of hours that went into the build. Veeeeery cool 🏍️💨💞💖💕💓

O postare distribuită de Nate The Nomad (@natethenomadallen) pe


9. Cred că o parte interesantă și importantă din aceste călătorii pe două roți o constituie cunoașterea sau împrietenirea cu diverși oameni. Îți aduci aminte vreo întâlnire mai amuzantă de pe drum ?
Un om înțelept mi-a spus că oamenii sunt comoara…Când am auzit prima oară am ras…dar după câțiva ani am realizat că oamenii sunt cu adevărat cei ce fac un loc special. Poți să mergi oriunde în lume să găsești plaje frumoase sau munți, dar oamenii fac locul să fie special.
Omul care mi-a spus asta, l-am întâlnit de fapt din greșeală la prima plimbare în Mexic. Stăteam într-un bar mexican, într-un sat micuț ascuns în munții Chihuahua, când deodată aud pe cineva vorbind engleză cu accent de american. Când mă uit, un om mai în vârstă cu alură de hippie, cu părul lung, vestă de piele și sandale (ninsese cu o noapte inainte). Am stat de vorbă și mi-a zis că în urmă cu o lună, când încă trăia în Virginia, “Dumnezeu i-a spus să ajute indienii din Mexic”. Și-a vândut tot și a ajuns în acel sat fix în aceeași perioada cu mine. Următoarea luna am petrecut-o cu el și cu indienii din tribul Tarahumara, ducând apă la școlile din sate. Asta era chemarea lui, și am avut senzația că și pe mine m-a pus Dumnezeu exact unde trebuia să fiu, când trebuia să fiu. Doi americani care nu vorbesc spaniolă, care nici nu știau că există indieni în Mexic, acum trăiau în colibe de pamanant, și mergeau după lemne prin pădure. Nu poți să inventezi lucrurile astea :)) ! A fost o perioadă foarte interesantă. Porecla omului asta era “Loco Apache”, plecând de la ideea că loco înseamnă nebun în spaniolă, iar Apache era un trib vechi nord american, el chiar fiind descendent apache. Încă suntem buni prieteni și azi.

10. Acum ești “un pic prins” în Turcia, din cauza pandemiei de Coronavirus. Cum ți-a încurcat planurile toată situația asta?
Nimeni nu putea să prevadă chestia asta acum o lună, să zică că lumea va ajunge ca în filmele cu apocalipse zombie…sau la pas de un colaps financiar… Aici, la fel, este instaurată o carantină generală, cu toate granițele închise, toate zborurile internaționale anulate, marile orașe închise… Planul meu inițial era să stau vreo 3 luni în Turcia, pentru că este o țară foarte mare cu multe lucruri de văzut. Plus că nu poți să înaintezi în munții din est , inspre Georgia sau Azerbaijan până nu se topește zăpadă în Mai. Planul acum două luni era ca două prietene din România, Luiza și Diana, să vină aici și să mergem împreună prin “Stan-uri” pe durata verii… Acum cine știe, vom vedea… În momentul asta o iau ușor, fiecare zi pe rând, visând că sunt pe motocicletă, explorând noi orizonturi. Mi-ar plăcea să merg în continuare înspre est, dar cine știe dacă va mai fi asta o opțiune… Sper să fie bine în final!

11. Până acum, care ai zice că a fost cea mai periculoasă situație în care te-ai aflat în călătoriile tale?
Asta este o întrebare foarte bună și importantă…În general încerc să evit orașele mari de fiecare dată când este posibil. Este mult mai riscant pentru un călător și mult mai ușor să ai un accident acolo sau să-ți fie furată motocicleta peste noapte. Și oamenii sunt mult mai ocupați în orașele mari. La țară în schimb viața are alt ritm și oamenii sunt mult mai prietenoși. Astea fiind spuse, n-am avut nicio problemă nici în orașe, nici la țară. Sunt cartiere în fiecare oraș unde nu ai vrea să ajungi singur noaptea și e la fel peste tot în lume.
Dacă ai o senzație că ceva nu e în regulă, probabil așa este. Zig Ziglar, un speaker motivațional zicea, și întotdeauna mi s-a părut că e adevărat : “Dacă cauți prieteni o să găsești puțini, dacă încerci să fii tu un bun prieten atunci vei găsi din belșug”. Încerc să mă ghidez după aceste vorbe, mai ales când călătoresc singur pe motocicletă în jurul lumii.

12.Unul dintre motivele sau mai bine zis scuzele pe care mulți oameni le folosesc pentru a nu pleca în călătoria visurilor lor este lipsa banilor sau costurile ridicate. Ceea ce este parțial adevărat 🙂 Ai făcut o aproximare cât ai cheltuit în aceste plimbări ?
Ai perfectă dreptate, banii sunt scuza principala. De obicei asta este prima întrebare pe care o primesc legată de călătoriile mele. Este o îngrijorare îndreptățită să spunem, dar mulți folosesc asta ca să nu plece într-o astfel de călătorie sau să nu-și îndeplinească orice vis. Eu traiesc în SUA care coform produsului intern brut (GDP) este “cea mai bogată țară din lume” pe care a văzut-o lumea asta până acum. Cu toate astea, valoarea medie din conturile bancare ale oamenilor este undeva mai mică de 2,000$ (suma aceasta nu este suficientă să trăieșți o lună în majoritatea orașelor mari din SUA). 87% din populația americii trăiește de la un salariu la altul, conform unui articol din Forbes din 2019 🤯💸 Asta este realitatea crudă pentru mulți din clasa muncitoare de acasă. Eu mi-am propus un buget de 1000$ pe lună și am ales această suma din mai multe motive.
A) În SUA nu poți nici să exișți cu această sumă.
B) Cu cât cheltuieșți mai puțin, cu atât poți să ajungi mai departe.
C) Vreau să crez un show TV despre moduri de viață, despre cum să călătoreșți internațional cu motocicleta, cheltuind doar 1000$ pe lună.
După ce termin tura asta în jurul lumii, vreau să mă întorc în Mexic, însă de data aceasta cu o echipa de filmare, pentru a filma câteva episoade pilot pe care apoi să încerc să le vând către Amazon prime sau Netflix.

Așadar călătoria aceasta este oarecum un test pentru showul TV, să testez conceptul, să fiu sigur că se poate trăi pe drum cu 1000$.
Acum după 4 ani pe drum, pot să confirm că se poate face, chiar bucurându-te de viață și având amintiri ce o să-ți rămână pentru toată viață.
Suma medie cheltuită pe luna în 2019 a fost 877$. Incluzând zborurile internaționale și trimisul motocicletei în Europa a fost undeva puțin peste 1000$ ( *1028$). Asta include absolut orice! Facturi pentru probleme medicale, asigurări, piese de schimb pentru motocicletă, tot ce am cheltuit am calculat și atât a dat pe luna, 1028$…Crede-mă, am încercat asta și când eram în SUA, și “cea mai ieftină” lună pe care am avut-o a fost 1.130$…și nu am avut niciun fel de viață socială în luna aia, nu am mâncat la restaurante, nu am ieșit la bere. Mi-am plătit doar facturile , economisind cât pot de mult pentru această călătorie.

13. Dacă cineva se gândește acum să facă o călătorie asemănătoare, dar stă pe gânduri, ce sfaturi le-ai da?
Fă-o!!! Cum zic cei de la Nike “Just do it!”. Dacă simți chemarea, pot să-ți zic din proprie experiență că este cea mai mare satisfacție pe care o vei avea în viața asta…Fă-ți din călătorie o prioritate și nu spune că “într-o zi o să plec”… Stabilește scopul, fă-l tangibil. De exemplu stabilește “Pe 1 Iunie 2021 voi pleca pentru 5 luni pe … (ce motocicletă vrei tu) să vizitez …. ( ce locuri vrei tu) cu ….(suma de bani)” Asta este o afirmație extrem de cuantificabilă și precisă.
Dacă știi că vrei să ai 10,000$ pentru călătoria ta și ai un an timp la dispoziție să economiseșți, trebuie să pui deoparte 834$ pe lună. În unele luni s-ar putea să economisești mai mult sau mai puțin…dar vei fi pe direcția bună.
Există o poveste similară despre a alerga o milă sub 5 minute… Nimeni nu a reușit înainte și oamenii credeau că e imposibil. Se credea că mușchii o să-ți explodeze dacă faci asta…Asta până în 1954 când Roger Bannister a alergat mila sub 4 minute… În următoarele două săptămâni, 9 alți oameni au reușit să coboare sub 5 minute. Călătoria în jurul lumii nu e diferită.
Trăim într-o lume plină de tehnologie și putem urmări 24 de ore, 7 zile din 7, călătoriile altora care sunt plecați în lume. Nu numai că ne inspiră aceste lucruri, dar de asemenea ne arătă că se poate face și mai ales cum. Speranța mea este să arat lumii că o astfel de călătorie se poate face de către oricine, dacă este motivat și dedicat să-și îndeplinească visele.

Călătoria lui Nate, o puteți urmări pe contul său de instagram, unde postează destul de des poze din locurile deosebite pe care le vizitează.

Instagram
“A ship is safe in harbor, but that’s not what ships are built for.”

Lasă un răspuns