mar. Iul 7th, 2020

[motoInterviu]#Oameni&Motociclete cu Vio Ludușan – pilot de avion

De multe ori când suntem la ghidonul motocicletei noastre se întâmplă să ne imaginăm că pilotăm un avion la joasă altitudine. Nu știm dacă există vreo asemănare reală sau totul este doar în capul nostru, așa că am vrut să vedem ce părere are un pilot de avion, ce împărtășește aceeși pasiune pentru două roți.
Vio Ludușan este un român stabilit în Canada încă de când avea 12 ani, în 1993 plecând din România împreună cu familia. Meseria sa este de pilot de avion comercial , având peste 4000 de ore de zbor, multe dintre zboruri desfășurându-se în zona arctică a Canadei, efectuând în trecut sute de misiuni de intervenție și salvare. Timpul liber și-l împarte între familie, prieteni și ghidonul motocicletei sale Triumph Triumph 800XCx. Curioși să aflăm ce simte un pilot de avion când schimbă manșa cu ghidonul, i-am pus câteva întrebări. Mai ales că Vio a reușit performanța să pună vreo 10.000km pe bordul motocicletei în 24 de zile, într-o călătorie care ar face invidios orice rider. Când o să vedeți pozele de mai jos și traseul parcurs, o să ne dați dreptate.

1.Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicleta și care a fost prima ta motocicletă?
Mă numesc Vio Ludusan, am 39 de ani și locuiesc în Kingston, provincia Ontario, Canada. M-am născut în Alba-Iulia, iar în 1993, la vârsta de 12 ani, am emigrat cu familia în Canada. Ne-am stabilit în Windsor, Ontario la granița cu Detroit, USA. Din 2002 până în prezent am locuit în multe părți ale Canadei, precum Calgary, Vancouver și Winnipeg. Sunt căsătorit și avem o fetiță de aproape 6 ani.

Înainte de a-mi lua permisul de motociclist am fost doar șofer de mașină, iar prima experiență pe două roți (motorizată) a fost cu un scooter închiriat când am fost într-o vacanță în Insulele Cook (Cook Islands) din sudul Pacificului.
Mi-am cumpărat prima motocicletă destul de târziu, când aveam 36 de ani. A fost un Honda CBR300R, care am luat-o la mâna a doua. A fost foarte bună pentru a învăța și a căpăta un pic de experiență. Vara anului 2017 am petrecut-o mult pe două roți, explorând cât se poate din sudul provincie Manitoba și a orașulului Winnipeg, unde am locuit circa 7 ani. Mi-am făcut și mulți prieteni noi, motocicliști, cu care țin încă legătură chiar dacă între timp m-am mutat in alt oraș și altă provincie.

2.Am văzut că jobul tău de zi cu zi este pilot de avion. Există în rândul motocicliștilor o asemanare între mersul cu motocicleta si pilotatul avioanelor, un prieten numea motocicletele “aripi pentru zbor terestru”. Tie cum ți se pare, sunt comparabile senzațiile ?

Da. Absolut.
Sunt pilot civil și momentan lucrez la una din cele mai mari companii de transport regionale din Canada pe aeronava “Dash 8” . Înainte de asta am fost pilot pe avioane de marfă (B1900C) și pe avioane de ambulanță (King Air 200 și Learjet 35A), un fel de SMURD, unde am efectuat sute de misiuni de intervenție și salvare, la fel de fel de cazuri. A fost o experiență unică, mai ales că am zburat foarte mult în zona arctică a Canadei.

Mersul cu motocicleta este foarte asemănător cu pilotajul din mai multe puncte de vedere. Sunt activități excitante și pline de adrenalină. Consider că ambele pot avea consecințe grave dacă nu ești pregătit, atent și nu planifici bine zborul, sau în cazul nostru mersul cu motocicleta.

“Decizia de a te urca la ghidon este la fel de importantă cu cea de a urca în spatele manșei unui avion…”

Primele trei lucruri care le iau în cosiderare sunt:
a.Sunt în formă să mă urc pe motocicletă?
Mai precis: Sunt odihnit, supărat, stresat, accidentat, bolnav? Starea psihică și fizică este extrem de importantă. Dacă ceva nu este în regulă, poate duce la neatenție sau inabilitatea de a performa cerințele la un nivel acceptabil.

b. Motorul este în stare tehnică bună?
Din păcate nu sunt genul de motociclist care are prea multe înclinații mecanice. În schimb sunt foarte diligent cu revizia tehnică a motoruli și îl duc la dealer de fiecare dată când trebuie sau când nu sunt sigur de ceva. Întradevar astea costă bani, dar alternativa e mai scumpă. De exemplu, la fel ca la avion, înainte să mă urc pe motocicletă fac un “walk around” adică o verificare tehnică vizuală. Mă uit ca motocicleta să nu fie avariată, rotiile sunt okay, nu curg lichide din motor, farurile, semnalizatoarele funcționează, etc.

c. Este vremea adecvată pentru a merge cu motocicleta?
Un alt factor foarte important ca pilot este verificarea vremii. De multe ori a trebuit să amân sau să anulez zboruri pentru că vremea nu a fost favorabilă. La fel și cu motocicleta. De multe ori am așteptat zile întregi, poate chiar săptămâni să ies pe stradă, dar a început să plouă, vântul era prea puternic, drumurile nu erau favorabile, etc. Evident, limitele astea variază de la om la om, și experiența fiecăruia joacă un rol foarte important. Este esențial să-ți cunoști propriile limite ca și rider, dar și limitele motocicletei. Ce poate face un BMW R1200 nu poate face o Honda CBR, sau invers. La fel se poate spune și despre un motociclist cu zeci de ani de experiență comparat cu cineva ca mine, care are doar 3 ani. Experiența se poate compensa un pic cu “maturitate” și “decizii bune”. Este okay să spui “Nu”. Un proverb al piloților este: “Superior decisions reduce the need for superior skills”.

3. Are un pilot de avion, aceleași emoții , același entuziasm când se urcă pe motocicletă ? Te intreb asta pentru ca eu, înainte să merg cu motocicleta, zborul cu avionul, mai ales accelerația de la decolare, era una dintre senzațiile cele mai placute si impresionante, care după un timp parca s-a mai diminuat și îs curios dacă în cazul tău nu este exact invers 🙂
Da și nu. Este important să punctez că sunt un pilot cu experiență, actual am peste 4000 de ore de zbor. Am făcut academia de aviație 3 ani, după care am zburat mulți ani, în cele mai grele condiții imaginabile (Arcticul Canadian). Această experiență m-a făcut să fiu comfortabil și sigur pe mine ca aviator. Ca motociclist, mă consider încă începător. Emoțiile care le am pe motocicletă pot fi comparate cu emoțiile care le-am avut la începutul carierei mele. Au fost, mai ales în școala de pilotaj, momente care au fost emoționante și pline de adrenalină.

Aș putea da două exemple haioase, unul cu avionul, altul cu motocicleta care au fost comparabile.

Prima mea ieșire “la simpla” (Solo), adică fără instructor de zbor a fost la o tură de pistă. După una din orele de antrenament, instructorul, un fost pilot a Forțelor Aeriene Maghiare, mi-a zis
“Okay, acum ești pregătit să ieși singur la zbor”. M-a luat puțin prin surpridenere. Aveam doar 17 ore de zbor atunci, toate fiind sub supragheverea instructorului, și încă nu eram prea sigur pe mine. Am pornit avionul, m-am deplasat spre pistă și am decolat. La un moment dat, m-am uitat la scaunul din dreapta, unde eram obișnuit să-l văd pe Istvan, dar de data asta era gol. Țin minte că mi-am zis cu voce tare “Ești singur aici, nu te ajută nimeni, așa că trebuie să aterizezi acest avion…” Zborul a fost foarte scurt, o decolare, tură de pistă și aterizare, dar a fost un moment foarte important în viața mea.

La fel și când m-am urcat prima dată pe motocicleta mea. Am fost s-o iau de la dealer, iar după ce am ieșit din parcare eram pe o stradă destul de aglomerată. Căutam niște străduțe laterale să-mi încerc noua jucărie, dar nu m-am încadrat bine în trafic și mi-a fost teamă să o iau pe banda din stânga, așa că am făcut la dreapta, și iarăși la dreapta, și iarăși, până am ajuns unde am vrut. După vreo 15 minute m-am obișnuit cu noul motor și am plecat încet spre casă, dar cu ochii în patru. A fost un pic stresant, dar foarte bucuros că am reușit să finalizez prima mea “drumeție” cu motorul dintr-o parte în alta a orașului. Țin să precizez că singura experiență pe motocicletă până atunci fusese când am făcut școala, în poligon.

Ca și în aviație, cu timpul devin tot mai comfortabil și încerc să-mi împing limitele personale, cum ar fi mersul off-road. Sunt niște skill-uri la care încă trebuie să lucrez mult ca să le perfectionez.

4. Tu trăiești în Canada de mai bine de 27 de ani, iar în general lumea are impresia despre canadieni că sunt foarte respectuoși și amabili unii cu ceilalți. Se vede lucru acesta și în trafic? Cum este să fii motociclist în Canada, sunt oamenii mai atenți, mai grijulii sau ca motociclist te confrunți cu aceleași probleme de peste tot ?
Chiar dacă mă consider începător ca motociclist, conduc mașina de la vârstă de 16 ani. Am avut ocazia să conduc foarte mult prin Canada (evident), SUA, vestul Europei, Australia, UK, Irlanda, România și Corea de Sud. În general pot spune că oamenii sunt la fel peste tot. Sunt șoferi buni și șoferi răi; șoferi cu experiență și șoferi cu mai puțină experiență.

Cred că problema în România nu sunt șoferii, ci infrastructură rutieră care nu este la același standard cu alte țări din UE sau Canada / USA. Din păcate asta contribuie mult la starea șoferilor români. Este frustrant să parcurgi 200 de km în 4 ore când s-ar fi putut face în jumătate de timp. Canada are avantajul că este o țară mare, iar drumurile aici sunt mult mai largi decât cele din Europa. Un lucru care pot spune că-mi place mai mult aici este grijă pe care șoferii o acordă pietonilor.

Ca motociclist, ne “lovim” de aceleași probleme pe care le au și cei din România: șoferii de mașini nu ne văd. Am auzit scuza asta de multe ori “O îmi pare rău, nu te-am văzut”. Am avut câteva cazuri în care am fost foarte aproape să fiu lovit, și din păcate odată chiar s-a întâmplat. Aceiași replică, de fiecare dată.

5. Triumphul Tiger 800 de ce l-ai ales, ce ți-a plăcut la el?
Visul meu a fost să-mi cumpăr un BMW R1200GSA. Din păcate a fost cam scump pentru mine și neavând prea multă experiență am zis că nu e încă momentul. Am decis să-mi cumpăr o motocicleata mai mică și mai ieftină, dar tot ceva asemănător. M-am gândit la BMW F700 sau F800.

În 2018 am fost cu famlia într-o mică excursie în Oxford, UK, unde am vizitat un dealer Triumph. Mi-a plăcut foarte mult Tiger-ul 800 și când m-am întors în Canada, m-am dus la cel mai aproape dealer de Triumph… care era la 800 km de unde locuiam eu. Norocul a fost că eram în timpul serviciului și zburasem la Saskatoon în ziua aia, în provincia Saskatchewan.

Am avut ocazia să le văd pe amandoua (BMW și Triumph). Ca aspect mi-a plăcut mai mult BMW, dar motorul și optiunile de pe Tiger au fost mai pe placul meu. Unul din lucrurile importante pe care le-am vrut, a fost “Cruise Control”. Din păcate BMW nu avea, iar pe Triumph 800XCx era standard. A fost o decizie destul de grea, fiind mare fan BMW, dar până la urmă Triumph-ul a fost un motor mai bun pentru mine. Prețul nu a avut nimic de a face cu alegerea mea, ambele fiind similare, cu o diferența de câteva sute de dolari.

Motocicletă nu am dus-o imediat acasă, deoarece eram încă programat să zbor. Am aranjat cu cei de la magazin să mă întorc după ea peste câteva săptămâni.

6. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o tură mai lungă?
Primul drum mai lung cu motocicleta a fost când am luat Triumph-ul. M-am trezit dimineața devreme, am plecat la aeroport și am zburat din Winnipeg la Saskatoon. După formalitatiile de preluare ale motocicletei, inclusiv câteva poze, m-am urcat pe motocicletă și am pornit spre casă… la 800 km distanță. N-am reușit să ajung într-o zi, așa că am înoptat undeva la jumatea drumului. Peisajul nu a fost cine știe ce, chiar dimpotrivă, Saskatchewan e un fel de Câmpia Bărăgan, dar mult mai mare. Mergi în linie dreaptă ore întregi. Cruise control a funcționat formidabil. Am ajuns a doua zi acasă și am fost extrem de bucuros că am reușit să îmi au o motocicletă exact cum mi-am dorit. Nu cred că soția a fost așa de încântată, dar fetița (care avea atunci 4 ani) a fost foarte entuziasmată. I-a plăcut foarte mult culoarea albastră.

7.După o lună și un pic după ce ai luat Tiger-ul, aveai deja 10.000km la bord. Pe unde ai făcut atât de mulți kilometri și cum a fost ?
După cum am precizat mai sus, pe 25 aprilie, 2018 am adus motocicleta din Saskatoon la Winnipeg. La scurt timp, pe 16 mai, am pornit în cea mai lungă excursie pe care am făcut-o ca adult:Winnipeg – Los Angeles. Am traversate multe state și provincii: North Dakota, South Dakota, Wyoming, Colorado, Utah, Arizona, California, Oregon, Washington (State), British Columbia, Alberta, Saskatchewan (dinou) și în final Manitoba. A durat 24 de zile și am parcurs peste 10.000 de km. Inițial am vrut să merg spre Pacific, trecînd prin Yellowstone National Park, dar prognoza meteo anunța temperaturi mult prea scăzute pentru mers cu motocicleta și mai ales înnoptatul în cort. Fiind în munți, Yellowstone are clima foarte diferită de campiile centrale ale Canadei și Americii, mai ales primăvara.

Cu toate că traseul nu mi-a ieșit așa cum am planificat inititial, nu a fost nicio problemă. Am trecut prin Badlands National Park în South Dakota, Mount Rushmore faimosul muntre care are sculptat în el chipurile președinților Washington, Jefferson, Roosevelt și Licoln. Am trecut prin Denver și Aspen Colorado și Moab Utah, care este un paradis al iubitorilor de sporturi pe 2 sau 4 roți. Am continuat traseul spre sud, faimosul Monument Valley, care până atunci doar în filmele Western îl văzusem. După ce am traversat deșertul din estul Californiei, am ajuns în final în Los Angeles / Santa Monica, California, după 11 zile pe drum.

Am petrecut două zile în zona Los Angeles, unde am fost găzduit de o fostă colegă din generală (Alba-Iulia) care între timp se stabilise în America. A fost bine venit să dorm într-un pat după ce îmi petrecusem multe zile pe saltea în cort. Excursia a continuat, de data asta pe faimosul traseu Pacific Coastal Highway, care șerpuiește coasta de vest a Americii. Am trecut prin “țara vinului” American, San Francisco, și zeci de orășele și sătucuri pe marginea oceanului. Din fericire nu am avut nici un strop de ploaie, ceea ce a făcut excursia să fie extrem de plăcută și comfortabila și pe motor și în cort. Am ajuns într-un final în Canada, în zona Vancouver, British Columbia, după care am traversat Munții Stâncoși pe Highway 3, de la Hope, BC la Pincher Creek, Alberta. Excursia s-a terminat pe 8 iunie cu un “maraton” de aproape 1200 km traversând Alberta, Saskatchewan și o mare parte din Manitoba.

În timp ce eu am fost în această excursie, soția și fetița noastră au mers în vacanță în România. Suntem un cuplu care ne iubim și ținem mult unul la altul, dar ne și respectăm independența și faptul că avem nevoie să petrecem timpul nostru separat, măcar o dată pe an. Ea este o femeie independentă și admir foarte mult asta la ea. Cum spun multora: “Suntem căsătoriți, nu legați unul de altul”. Suntem obișnuiți cu asta, prin natura serviciului meu, unde sunt plecat des de acasă (cam 15 zile pe lună). În fine, înțelegerea a fost așa: “Mergi și faci ce vrei, dar pe 8 iunie ești acasă să ne iei de la aeroport”. Din cauza că nu mi-am planuit 100% traseul spre Canada am întârziat un pic, așa că în ultima zi am fost forțat să parcurg 1200 de km din Alberta până acasă în Winnipeg.

A fost cum te așteptai sau ți-au fost depășite așteptările ?
Așteptăriile au fost depășite 100%. Am văzut frumuseți unde nu mă așteptăm, am cunoscut o mulțime de oameni interesanți și m-am bucurat cu adevărat de frumusețea Americii de Nord. Am avut noroc foarte mare cu vremea, dar am și fost foarte atent, alegându-mi traseul după condițiile meteo. Am folosit foarte mult aplicația “Weather BUG” și website-ul meteo de aviație (Aviation Weather Center și NAV Canada). A trebuit să fac două schimburi de ulei la motocicletă, dar în rest nu am avut nici o problemă cu ea. A mers extraordinar de bine, în toate condițiile.

8. În Canada care sunt locurile tale preferate de plimbat cu motocicleta? Ce locuri ai recomanda unui motociclist să viziteze atât pentru frumusețea drumului în sine cât și pentru priveliște sau atracții turistice?
Canada este a doua țară din lume ca suprafață geografică. Ca pilot am avut oportunitatea să văd fiecare provincie și teritoriu Canadian. Dacă dorești să conduci din Tofino, British Columbia (Pacifc) în St. John’s, Newfoundland (Atlantic) sunt vreo 7500 de km. E la fel ca distanța între București și Ulaanbaatar, Mongolia (trecând prin Ukraina / Rusia). Diversitatea peisajului este foarte variată. Eu greu să recomand un loc anume. Toate au farmecul lor, dar pentru motocicliști Munții Stâncoși (Rocky Mountains) în Alberta și British Columbia sunt cei mai populari. Pentru cei care vizitează Canada prima dată, recomand ruta: Calgary – Vancouver. Banff, Lake Louise, Revelstoke, Kelowna sunt doar unele din punctele turistice care se pot vizita. În estul Canadei, Prince Edward Island, Cape Breton – Nova Scotia, Saguenay River Valley – Quebec, etc. Provincia unde locuiesc eu, Ontario este extrem de mare. Northtumberland County, Prince Edward County (să nu fie confundant cu Prince Edward Island, care e provincie în estul Canadei) , Niagara Peninsula și Ottawa River Valley. Bineînţeles nu se poate să nu menționez Alaska Highway prin Alberta, British Columbia și Yukon. Mai țin să precizez că hochei în Canada este o religie și majoritatea din noi suntem devotați acestui “cult” 😊 Echipa mea favorită, Detroit Red Wings, (“din păcate”) nu este Canadiană, ci din Detroit, USA. E normal, având în vedere că am crescut în Windsor, care este exact pe granița cu Detroit, așa că îi consider echipa “locală”, chiar dacă nu suntem în aceiași țară.

9. De-a lungul timpului, în plimbările tale, ai avut vreodată probleme sau să fii în situații periculoase? Mă refer atât probleme tehnice cât și la accidente.
Din păcate da. Cred că fiecare motociclist a avut la un moment dat un moment neplăcut. Acum un an și jumate am fost lovit de un SUV undeva în Michigan, USA. Eram într-o mică excursie de câteva zile, iar un șofer neatent m-a lovit din spate în timp ce eu eram oprit în trafic. Din fericire nu am avut răni grave, rupturi sau altceva. Motorul a fost și el puțin avariat dar nimic major. Cei de la Inglis Cycle Works, în London, Ontario l-au reparat repede și bine. Momente mai tensionate le-am avut în orașele mari ale Americii și Canadei. Traficul in Los Angeles este foarte aglomerat. Trebuie să fi foarte atent. Din punct de vedere tehnic, nu am avut absolut nici o problemă cu motocicleta. Am spart un semnalizator odată când m-am dezechilibrat într-o parcare și am trântit motorul pe jos. L-am schimbat rapid și am continuat drumul.

10.Legat de accidente, crezi că ai fi putut fi evitate într-un fel, sau privind înapoi, poate dacă ai fi făcut anumite lucruri altfel rezultatul ar fi fost altul?
Sincer nu știu. Ca motociclist aplic metoda “ești invizibil șoferilor” așa că încerc eu să evit cât mai mult situațiile periculoase. Sunt cu ochii în 4 tot timpul. Încerc să anticipez mișcarea celorlalți, dar din păcate nu poți să prevezi toate scenariile. În cazul accidentului meu, nu pot să-mi imaginez ce aș fi putut face diferit, decât să îmi fac motocicleta mai vizibilă, fapt care l-am și făcut. Am pus benzi reflectorizante pe cutiile din spate, și sper să ajute un pic. Am schimbat și echipamentul, alegând varianta “High-Viz”, culori care nu îmi plac neapărat, dar ajută să fiu văzut de cei în spatele volanului.

11. Am văzut că pui mare preț și pe purtarea echipamentului de protecție ? Așa ai fost de la început sau a fost o concluzie la care ai ajuns cu timpul, în urma experienței ? (te întreb pentru că se întâmplă câteodată cu cât mergi mai mult cu atât să devii mă conștient de riscuri, la fel cum se întâmplă și invers, să mergi mai mult fără incidente și să renunți la anumite echipamente crezând că ție n-are cum să ți se întâmple)
Evident. Echipamentul de protecție este la fel de important ca starea tehnică a motocicletei. Din sutele de misiuni de salvare ca pilot de ambulanță, am văzut o grămadă de tragedii, accidente și oameni mutilați din cauza accidentelor cu motocicleta, ATV, snowmobile, etc. Purtatul căștii de protecție este obligatoriu prin lege în Canada (din păcate nu în toate statele din SUA), dar și restul e important. O căzătură minoră la 50 km/h în pantaloni scurți poate avea consecințe grave. Tot echipamentul este important, începând cu casca și terminând cu bocancii. Nu sunt cadru medical, dar nu e nevoie de asta să înțelegi ce înseamnă să ai fractură la coloană, gâtul rupt sau piciorul amputat. O statistică în SUA spune că șansă este de 30 de ori mai mare să mori în accident de motocicletă decât în accident de mașină. Cred că majoritatea care se urcă pe două roți realizează asta. Nu putem elimina acest risc 100%, dar putem reduce aceste numere oribile. Nu e vorba doar de sănătatea și viața noastră aici. E vorba și de familia care poate fi afectată de un accident de acest gen. De fiecare dată când mă urc pe motor îmi spun “Scopul nr. 1 azi e să te întorci la familie întreg…”

12. Pentru cei ce sunt la început sau își doresc să devină motocicliști, ce sfaturi le-ai da? La ce să fie atenti, ce să facă, ce să nu facă ? Ce crezi că tu ai făcut bine când ai început sau ce crezi că ai face altfel poate, dacă ai începe iar?
Având în vedere că sunt și eu cât de cât începător, nu știu dacă sunt în postura să dau sfaturi. Sunt motociclișți mult mai experimentați ca mine. Cu toate astea, eu am început să merg pe motocicletă la 36 de ani. Lipsa de experiență am compensat-o un pic cu maturitatea și prudența. Nu mi-a fost rușine să recunosc că sunt începător, și de multe ori când am fost în grup cu alții le-am zis frumos că eu voi rămâne în spate că nu sunt comfortabil să țin pasul cu cei mai experimentați ca mine. Am luat-o încet, încet împingând limitele comfortului pas cu pas. Nu am ieșit pe ploaie prima dată, nu am mers cu viteză, nu am mers pe autostradă și am ales să ies cu motocicleta în zone mai puțin aglomerate. Cu timpul, am învățat și m-am obișnuit cu scenarii diferite. Țin să precizez că în cei 23 de ani de condus (mașina) nu am luat niciodată amendă de viteză. Ca regulă de bază nu merg mai mult de 5 – 10 km peste limita de viteză. Amenzile în Canada ustură și ca urmare rata la asigurare crește exponențial. Sunt multe motive să nu gonesc ca nebunul. Asta e părerea mea și dacă alții cred altceva, e alegerea lor.

Dacă aș fi să dau sfaturi celor începători, mai ales tinerilor:
1. Poartă echipament full. Nu vă zgârciți la asta. E mai important decât motocicleta. Echipamentul să fie cât mai vizibil. Mersul în tricou, pantaloni scurți, șlapi etc. trebuie evitat 100%.
2. Ține motocicleta într-o stare tehinca foarte bună. Revizia tehnică trebuie făcută precum recomandă producătorul. (Manualul tehnic e important să îl citim și să știm măcar ce trebuie făcut)
3. Urmează regulile de circulație și nu depășii viteza.
4. Nu brava.
5. Condu motorul în acord cu condițiile meteo
6. Cunoaște-ți limitele și fi realist. Faptul că unii din prietenii tăi fac una și altă, nu iseamna că și tu poți, sau trebuie să faci la fel. Am colegi care sunt foarte buni la off-road. Merg în locuri care eu încă nu aș avea încredere să merg. N-am destulă experiență.Cu timpul… voi avea…
7. Nu conduceți sub influența alcoolului, medicamentelor sau dacă nu eșți în formă fizică și psihică în acea zi (poate nu ai dormit bine, poate te-ai certat cu prietena, ai probleme majore în viață, etc.) Acestea pot duce la neatenție și pot avea urmări grave.
8. Alege-ți traseul în funcție de motocicletă și skill. După cum spuneam, nu mergi cu un CBR600 pe câmp…
9. Gândește la consecințele care se pot ivi după un accident, și pentru tine și pentru cei dragi.
10. Încearcă să asculți sfaturile celor care au mai multă experiență ca tine. Poți învăța multe lucruri de la ei. Avem o expresie în avitie: “Învață din greșelile altora. Nu vei avea oportunitatea să le faci pe toate”

Pasiunea este importantă, dar viața e doar una. Trebuie să facem această pasiune cu prudență și maturitate. Baftă și asfalt uscat!

Lasă un răspuns