[VIDEO][TEST][MotoGuzzi]V85TT

Nu puteam să-l las pe Iulian , fan declarat și posesor de Moto Guzzi , să scrie articolul despe V85TT, riscam să se transforme într-o odă ca pe vremea comunismului adresată producătorului din Mandello del Lario. Având în vedere că am mers amândoi cu motocicleta pe parcursul excursiei din Dobrogea (#rideDobrogea2), am zis el să rămână cu filmatul și eu cu scrisul.
Primul contact cu această motocicletă l-am avut în 2017 la Milano, când a fost prezentată drept concept la EICMA, într-un cadru spectaculos ce ne aducea aminte de oazele din deserturile africane. Trebuie să recunosc că atunci și eu am fost impresionat. Anul trecut tot la EICMA am văzut varianta finală și nu știu exact de ce, dar entuziasmul mi-a fost un pic diminuat. Deși diferențele dintre concept și varianta finală sunt foarte puține, e ceva care mă atrăgea mai mult la concept.

V85TT Concept@EICMA2017

V85TT@EICMA2018

Faza pe hârtie
Într-o perioada în care segmentul adventure touring de clasă medie este foarte popular, Moto Guzzi a hotărât să intre în joc cu o proprie interpretare. Cel puțin pe hârtie parametrii se înscriu în valorile uzuale al acestui gen, motorul cu doi cilindri în V la 90 de grade dezvoltă 80cp @ 7750 rpm și 80 Nm @ 5000 rpm. Modul în care este livrată puterea se modifică în funcție de modul ales de rulare dintre cele 3 : Road, Rain sau Off-roard, de asemenea pentru modul off-road existând posibilitatea de dezactiva ABS-ul.
Motorul este prins de un cadru tubular de oțel, care sare în evidență imediat, mai ales la combinația de culori Galben Sahara sau Roșu Kalahari, la aceste două variante de culori fiind vopsit în roșu.
Atât amortizorul spate cât și furcă inversată au o cursă de 170cm ,la ambele putând fi ajustat preload-ul și reboundul. Cursa lungă a suspensiei împreună cu roțile spitate de 19′ pe față, respectiv 17′ pe spate, ar trebui să fie suficient pentru parcursul drumurilor de macadam și al zonelor fără asfalt.
Frânarea este asigurată pe față de două discuri de 320mm și etrieri Brembo cu 4 pistonase, iar pe spate avem monodisc de 260mm împreună cu un etrier cu două pistonase.
Tot acest pachet ajunge să cantareasca 229Kg, ceea ce este considerabil mai puțin decât modelul Stelvio (aprox.270Kg), predecesorul lui V85TT în materie de adventure touring „Made in Mandello del Lario”.

Faza pe stradă și pe lângă ea
Cum zicea Iulian în clip, este genul de motocicletă care ori îți place, ori nu îți place deloc și la momentul în care am postat câteva poze de la lansarea oficială în România, asta s-a văzut în comentarii, care au fost categorice, atât favorabile cât și contra designului.
Recunosc că atunci când am văzut conceptul live la EICMA, am fost impresionat, însă ceva s-a schimbat pe parcurs.Deși sunt niște modificări infime, fie că este vorba de cadrul tubular din jurul farurilor, mărimea parbrizului, sau dispunerea liniilor galbele pentru combinația Sahara, au făcut să-mi mai tempereze entuziasmul.

Concept

Varianta Finala

Dacă o iei pe bucăți, ți se poate părea că este un Moto Guzzi clasic mărit , care să facă față drumurilor mai dure. Rezervorul păstrează foarte bine forma caracteristică modelelor din Mandelo del Lario, la fel și cele două faruri rotunde, care sunt întrerupte de pozițiile LED în forma aripilor de vultur, o notă personală foarte reușită în conformitate cu imaginea brandului. De fapt dacă te uiți cu atenție la motocicletă, vei găși în foarte multe locuri sigla cu vulturul. Din multe puncte de vedere eu l-așîncadra mai mult la un adventure touring classic sau retro-look, poate mai degrabă un rival al Triumphului Scrambler, deși din punct de vedere ale motorizărilor sunt în categorii diferite.
Mulți s-au luat de aripa față fixă, zicând că este prea „ca la BMW” . Adevărul este că genul acesta de aripa a fost prezent pe mai multe modele Moto Guzzi, începând cu anii 80, deci se înscrie în moștenirea firmei.
Dar să lăsăm designul în grijă fiecăruia și să trecem la cum merge. La prima cheie vei simți din plin că este vorba despre un V2, pe lângă sunetul specific, vibrațiile motorului sunt foarte pregnante, un lucru apreciat de fanii genului.
Comenzile de pe ghidon îți iau ceva timp până le înveți, însă alt lucru mi-a atras atenția la ele. Apăsarea butoanelor este foarte fină, uneori nu simți dacă ai apăsat sau nu o comandă, și lucru asta este într-o oarecare neconcordanță cu caracterul aspru al motorului V2.
Apropo de motor, la început am avut ceva dificultăți, cel puțin pe drumuri virajate de asfalt să nimeresc treapta de viteză corespunzătoare pentru un parcurs cât mai plăcut. Mi-a luat ceva timp până am descoperit că între 4,500rpm-7,500rpm se simte cel mai bine acest motor, și trage foarte frumos pe ieșirea din viraje. Legat de viraje am avut senzația că motocicletă se înclină singură, de multe ori parcă se lasă mai mult decât mă așteptăm. Modul de rulare pe viraje este foarte plăcut, din punct de vedere al suspensiei, italienii au găsit compromisul perfect între touring pe asfalt și capabilități de off-road. Am avut parte de o serie continuă de viraje stânga dreapta pe drumul dintre Nifon și Luncavita și de fiecare dată m-a impreisonat cât de ușor treci de pe o parte pe altă. Nu te-ai aștepta ca o motocicletă de 230kg și dimensiunile astea să se miște așa bine stânga-dreapta.
Frânele deși nu sunt cele mai performanțe produse de Brembo, etrierii nu sunt montați radial, fac o treabă foarte bună, set-up-ul este foarte adecvat.
Vă ziceam că motocicletă are 3 moduri de mers, în care motocicletă se simte foarte diferit. În modul Rain(Pioggia), accelerația este foarte progresivă, puterea se transferă foarte lin către roată, în același timp traction controlul este la nivelul cel mai intrusiv, cât și ABS-ul, apoi în modul Road, puterea este livrat imediat, răspunsul accelerației este mai prompt, iar traction controlul și ABS-ul coboară ca intensitate, iar în modul off-road, ABS-ul este decuplat total pe roata spate, în timp ce traction controlul, este aproape complet dezactivat, astfel încât poți să derapezi și să te joci prin praf și pietriș cu ea.
Poziția pe șa este comodă(inatime șa 830mm) , atât eu la 1.85, cât si Iulian, ne-am simitit foarte confortabil, atingi usor cu picioarele pamantul și de asemenea parbrizul în regim de touring pe asfalt te apară de vânt foarte bine.

Ce mi-a plăcut la ea : mi-a plăcut designul și atenția la detalii, însuși abordarea într-un mod retro-modern a segmentului adventure touring, cred că o face să iasă în evidență. Probabil că sunt motociclete în aceeași clasa care sunt mai performante, cum este BMW-ul F850GS, dar care nu au aspectul acesta deosebit, sau motociclete care sunt mai bune în off-road cum este Triumphul Tiger 800, dar care se comportă mai slăbuț pe asflat.
Caracterul motorului cu cilindri în V dispuși transversal este de asemenea ce face Moto Guzzi-ul să iasă în evidență. Este prima motocicletă din gama celor din Mandelo del Lario pe care am condus-o și trebuie să recunosc că mi-a plăcut senzația pe care ți-o da vibratul și sunetul motorului V2.
Mai multe detalii despre pretul motocicletei, culorile disponibile si optionalele ce pot fi alese, gasiti la TheBikeHub

V85TT vazut din profil

LED in forma aripilor de vultur

Stopuri cu LED

Consum indicat de aprox. 4L/100Km