[Video][Jurnal de călătorie] Cazanele Dunării – Cascada Bigar – Transemenic [1150Km/2zile]

Probabil mulți dintre noi visăm la acea plimbare, la apus de soare pe malul mări, pe o șosea de coastă. Din păcate dacă vrei să faci lucrul ăsta în România, nu prea ai multe opțiuni, am găsit noi un drum între Costinești și Tuzla, însă nu aș spune că este chiar un drum și evident soarele nu apune în mare :(.
Soluția vine din sud-vestul țări noastre, drumul de la cazanele Dunării, se apropie destul de mult de imaginea idilică a unui drum de coastă, iar dacă îl mai și parcurgi spre Moldova Nouă pe înserat, ai toate șansele să simți cam tot ce simți pe o insula grecească.
Având mai mulți prieteni care au fost pe acolo și care mi-au confirmat frumusețea locurilor, am creionat o tură de două zile pe la cazanele Dunării cu o buclă un pic spre nord pe la Bigar și Transemenic.

După ce am înșirat pe hartă traseul, următorul pas a fost să alegem motocicletele.
Știind că urmează două zile de mers doar pe asfalt, cu multe drumuri virajate, eu mi-am dorit ceva sportiv și în același timp confortabil, cu ceva protecție la vânt, ceva spațiu de depozitare, dar care să tragă frumos la ieșirea din viraje, ceva mai nervos. Așa am ajuns la Yamaha Tracer 900 , pe care am luat-o de la Motodynamics, importatorul Yamaha in Romania. Mai făcusem cunoștință anul trecut pe Transfăgărășan cu ea, deci știam ce-i poate CP3-ul.

Iulian pe cealaltă parte, a încurcat termenul de excursie la cazane cu expediție și s-a gândit să vină pregătit cât se poate de bine, în caz că vrem să mergem pe de-a dreptul de la București până la acolo, a venit cu un BMW F850GS Adventure Rallye, pe care l-a luat de la BMW Motorrad Romania. Dar despre motociclete gășiți prezentarea lor completă și părerea noastră la secțiunea test-ride.

Am plecat sâmbătă dimineața spre Drobeta Turnu Severin, via Pitești și Craiova. Prima partea a drumului a fost destul de plictisitoare și aglomerată, abia după Craiova drumul a fost mai interesant. Eu nu fusesem niciodată în zona aceasta a țării, una este să auzi despre palatele de la Strehaia și altă e să treci pe lângă ele…
Prima pauză mai lungă am făcut-o la Drobeta, la taverna Sârbului. N-am recomanda neapărat, prețurile fiind la fel de mari ca în București, însă s-a întâmplat să ne iasă în față fix când ne lovise foamea.Filmul evenimentelor:
Cum am plecat de la masă și am început să ne bucurăm de priveliștea de pe malul Dunării, a venit și ploaia,în plus până la Gura Vai, drumul a fost foarte aglomerat, fiind o coadă consistentă la vamă spre Serbia.
Când am intrat propriu-zis în cazanele mici ale dunării la Eșelnita s-a potolit și ploaia. Bineînțeles că nu am ratat să facem o poză cu Chipul lui Decebal, după care am mai urcat un pic spre capătul golfului Mraconia, să vedem ce se întâmplă pe acolo. Era cam amorțită zona , așa că ne-am întors la drumul principal.
Ciudat că imediat după ce am trecut de Dubova, drumul a devenit foarte liber. Vremea a ținut cu noi și nu a mai plouat, erau niște nori amenințători cât să nu poți să faci o poză ca lumea, însă pentru dat, era vremea ideală. De multe ori aveam impresia că am închiriat drumul doar pentru noi, însă ne reveneam rapid când din sensul celălalt venea câte un pâlc de motocicliști sloveni (am întâlnit foarte mulți în zonă).

Și tot distrându-ne pe viraje, depășindu-ne între noi, că pe altcineva nu aveam 🙂 , am început să ne apropiem de Moldova Veche, unde intenționăm să innoptăm, dar fără să facem vreo rezervare înainte. Era weekendul de Rusalii, cât de aglomerat putea să fie….Deși pe drum nu se vedea, zona era extrem de aglomerată cu toate pensiunile pline. Am dat peste 10 telefoane fără succes, așa că ne-am mărit zona și am ajuns să găsim disponibilă o camera la Hotel Caraș în Oravița.
Când am ajuns în dreptul cetății Golubac de pe malul sârbesc, nori se mai împrăstiasera, soarele începuse să apună și brusc am găsit sentimentul pe care îl căutăm. Aproape de Coronini, Dunărea se lărgește foarte tare încât poți să o confunzi cu un lac sau o mare, drumul este flancat de pereți abrubti pe dreapta și parcă până și asfaltul te duce cu gândul la o șosea de coastă grecească.

Drumul de la Pojejena la Nicolint a fost o surpriză totală. Nu ne informasem deloc despre această parte și am fost plăcut surprinși de virajele și curbele strânse prin pădure, deși asfaltul nu era perfect.Faptul că eram cu niște motociclete touring ne-a ajutat să ne bucurăm de drum fără prea mare preocupare pentru denivlearile din asfalt.
Am ajuns la Oravița la hotel pe la 9:30pm, fix când se strângea lumea la nuntă în restaurantul hotelului. Parola serii: muzică bănățeană. N-am recomanda hotelul, a fost extrem de cald si plin de tantari, iar dimineata n-am fost singurii cu reprosuri la receptie…Am mâncat micul dejun, probabil ce rămăsese de la nuntă și am plecat spre Bigar.
Cum am zis, eu nu am mai fost niciodată în această zonă, așa că eram foarte curios să văd cum arată în realitate cascada devenită celebră pe internet. Drumul până la cascadă a fost foarte bun, multe viraje, asfaltul destul de bun, cel puțin până la intersecția cu drumul de Anina, parcă după ce am făcut dreapta spre Bigar a fost o porțiune cu drumul mai rău, însă nimic de speriat. Ajunși la cascadă ne-am încercat și noi norocul cu o poză de Instagram cu toate filtrele posibile și imposibile, după care ne-am întors spre Anina și Reșița, unde am mâncat de prânz.
Din nou am avut parte de o surpriză plăcută cu drumul dintre Anina și Carasova, foarte pitoresc și foarte bine asfaltat.

După ce am mâncat în centru la o pizzerie , a venit rândul să o luăm pe celebrul Transemenic. Nu știu cum sunteți voi, dar eu dacă aud de un drum care începe cu Trans, brusc am niște așteptări foarte mari și d-asta la început am fost un pic dezumflat, părândumi-se cam slăbuț în materie de viraje și calitatea asfaltului. După ce am mai urcat un pic a început să fie pe placul meu drumul, însă a devenit și foarte aglomerat . Fiind o zi de duminică, în mijlocul weekendului prelungit de Rusalii, foarte multă lumea mergea să se relaxeze pe malul lacului Gozna, la Văliug, sau pe marginea lacului Trei Ape. Am făcut și noi un popas scurt la Casa Ponton de la Văliug, chiar frumoasă atmosfera, muzică bună, lume multă, dacă nu eram presați de timp am fi făcut o baie în lac să ne răcorim un pic. Mi-a plăcut în schimb mai mult drumul după ce am trecut de Trei Ape și Brebu Nou,unde drumul iese din pădure și sunt o serie de curbe în urcare până la aproximativ 950m. După ce am ajuns la Slatina-Timiș a luat-o jos spre Orșova pe E70 un drum foarte bine asfaltat și destul de pitoresc pe alocuri. Am mai trecut pe lângă Băile Herculane însă nu am mai deviat de la drum că să vedem ce s-a mai făcut sau ce s-a mai stricat pe acolo si in cele din urma am ajuns inapoi la Drobeta Turnu Severin.

De aici a urmat drumul plictisitor înapoi spre București, singurul moment mai deosebit fiind faptul că în lumina farurilor ne-a apărut într-un sat, capul lui Gigi Becali. Am zis că am făcut insolație, că e de la oboseală, dar nu…am oprit și ne-am convins,chiar există așa ceva.