5 lucruri de care nu mi-a spus nimeni înainte să devin motociclist
Deşi aveam permisul de motocicletă de 5 ani, încă nu avusem o motocicletă a mea. Mai luăm de la prieteni una pentru o zi două,mai dădeam o tură prin oraş, mai închiriam un scuter în vacanţă…dar pînă să am prima motocicletă proprie şi personală nu am ştiut ce înseamnă să fii motociclist.
1. Muncitul la propria motocicletă.
Când mi-am cumpărat prima motocicletă un prieten m-a sfătuit să cumpăr şi un stander şi prima mea reacţie a fost „pentru ce?”. După ce am curăţat şi uns lanţul , ridicând motocicletă pe cric că să mişc roată am înţeles pentru ce. Muncitul la motocicletă aproape că nu se termină niciodată…şi culmea e că acum chiar îmi face plăcere şi îmi da o stare de satisfacţie personală. Pe lângă „intervenţiile” clasice de mentenanţă , schimbat uleiul, curăţat , uns , întins lanţul , motocicletă mea este într-o continuă modificare. Îmi aduc aminte prima oară când mi-am schimbat manetele de frână standard cu manete scurte „pentru două degete”. Am stat o luna cu sufletul la gură să văd dacă o să se potrivească (dădusem comandă în China, că băieţii :))) Scăriţe , semnalizări , stopuri ,crashpad-uri, suport de număr….tot timpul e ceva ce „trebuie” schimbat…nu se termină niciodată…:)
2. Am devenit un expert în interpretarea vremii
Pînă să mă prindă prima ploaie adevărată eram naivul ăla care dacă se trezea dimineaţă şi vedea că e frumos afară, credea că vremea va rămâne aşa toată ziua. A fost nevoie de câtevadrumuri destul de lungi făcute ud leorca să-mi dau seama că ploaia nu este prietenă cu motocicliştii. Acum pe lângă faptul că înainte să-mi planific o plimbare verific toateinformaţiile legate de vreme sunt în stare să „citesc” vremea doar uitându-mă la cer. Mi-am dezvoltat un nou simt care îmi spune dacă o să reuşesc să ajung acasă de la serviciu cumotocicletă atunci când apar primii nori de ploaie pe cer.
3. La revedere drumul cel mai scurt
Pînă să am prima motocicletă eram obsedat să merg pe drumul cel mai scurt. Întotdeauna mă bucurăm când reuşeam că „câştig” câteva minute. Prima ieşire pe două roţi în afară oraşuluia însemnat şi renunţarea la vechiul obicei. În momentul în care am început să simt mirosul ierbii proaspăt cosiţe intrând în cască am început să văd lucrurile altfel. Brusc s-adeschis în mine un sentiment de curiozitate care se manifestă la fiecare intersecţie de drumuri. Am început să înţeleg ce înseamnă să te bucuri se plimbare şi să nu te gândeşti doarla destinaţie. Am început să vizitez locuri care nu ştiam că există deşi mai trecusem pe acolo cu maşină.
4. Prieteni noi la tot pasul/Salutul motocicliştilor nu e decât un salut.
Oameni de tot felul , ce împărtăşesc mai mult sau mai puţin aceeaşi pasiune,dar în mod cert ,oameni cărora le plac motocicletele, te vor aborda aproape la fiecare ieşire. Fie că teduci la Adâncată , fie că ieşi pe Transfăgărăşan , fie că dai doar o tură în oraş, când o să te opreşti o să fie o persoană care să între în vorba cu ţine despre motoare. Aşa amajuns să mă prindă 3 dimineaţă în faţă Casei Poporului vorbind despre power comandere,etc. Iar despre salut…momentul în care eşti pe marginea drumului, şi primul motociclist carevine se opreşte să te întrebe dacă eşti bine, atunci realizezi că nu este doar un salut , este vorba de mult mai mult. Primul meu accident moto a însemnat şi începutului unei prietenii trainice. Doi motociclişti pe care nu-i cunoşteam , dar care merseseră în spatele meu , şi au fost martori la accident , m-au pescuit de pe jos, şi-au întrerupt drumul căsă meargă la poliţie cu mine, m-au ajutat să găsesc o dubă să car motocicletă acasă (se întâmplă la Vălenii de Munte) , m-au ajutat să repar motocicletă…şi de atunci tot ieşimîmpreună cu motoarele.
5. Am devenit un şofer mai bun…da, am scris bine, un şofer mai bun.
Mersul pe motocicletă m-a făcut să am altă viziune asupra condusului unei maşini. Mersul pe motocicletă , mai ales în oraş, îţi ascuteste simţurile, te face să fii mult mai atent şiconectat la ce se întâmplă în jurul tău. Revenind în maşină , păstrezi aceeaşi stare de atenţie sporită. În afară de asta am început să „văd” mai bine motocicliştii în trafic şi să-i înţeleg mai bine, să le anticipez mişcările.
