București – Brăila în 12 ore . Dobrogea de la un cap la altul.
Braila vazuta de pe bac din Smardan
Imaginați-vă că este început de vară. Temperatura este un pic peste 20 de grade și trebuie să fii luni dimineață la 8AM la Brăila. Acum imaginați-vă că aveți trei variante de a ajunge acolo din București, prima cu trenul, a doua cu mașina și a treia cu motocicleta. Luând în calcul vremea bună, evident că am ales să mă duc cu motocicleta.
O dată stabilit mijlocul de transport, rămâne să mai aleg și traseul. Și în acest caz există mai multe variante, toate banale prin câmpie, mai puțîn una. Ce ar fi dacă plec eu spre mare, traversez toată Dobrogea și trec cu bacul de la Smârdan la Brăila? Evident ca să fac tot traseul ăsta și să fiu la 8 dimineață la Brăila ar însemna să plec foarte, foarte devreme, așa că plec de duminică dimineață.
Prima parte este extrem de plictisitoare, mă duc pe autostrada pînă la Medgidia. Ies de pe autostrada și realimentez, pentru că de aici încolo vreau să merg numai pe drumuri de țară și nu se știe când mai găsesc o benzinărie. Ajung la Cheile Dobrogei pe niște drumuri destul de bune, însă ajuns aici dau de niște denivelari prin chei…să zicem că peisajul compensează. După Cheile Dobrogei vreau să ajung la cetatea Istria. Google maps zice să o iau pe un drum la dreapta din Grădina spre Cogealac, localnicii zic să merg înainte. Drumul indicat de Google Maps este un drum forestier. Nu arată rău, pare chiar pitoresc, urcând și coborând pe dealuri printe eoliene însă faptul că eu doar ce mi-am schimbat cauciucurile mă face să rămân pe asfalt totuși. Să rămân pe asfalt vorba vine, pentru că drumul ocolitor zici că a fost bombardat, este plin de cratere.
După ce mă mai pierd un pic pe un câmp de eoliene ( drumurile de acces la centralele eoliene sunt mai bune decât drumurile județene), ajung la intersecția cu E87. Cum mă uit în față înspre Histria și înspre mare se vede un nor mare de ploaie, așa că „reconfigurare traseu” și stânga spre Babadag. Nu apuc să ajung la Mihai Viteazu că mă prinde o ploaie torențială…Noroc că eram în dreptul unei benzinării, așa că opresc să-mi pun costumul de ploaie. După ce plec din benzinărie pare că se înseninează, nu mai stau să-mi dau jos pantalonii de ploaie, merg așa. Când ajung prin pădurea Babadag deja simt că mă topesc, simt că sunt în saună de la brâu în jos, așa că opresc ca să renunț la pantalonii de ploaie. Trec prin Babadag, pe lângă Geamia „Gazi Ali Pașa” și ajung în cele din urmă la cetatea Enisala. După ce admir zona, vizitez cetatea și stau de vorba cu niște turiști polonezi și ei pasionați de motoare, plec spre Slava Rusă.
Găsesc pe google maps drumul județean 223A care în poze arată ok, în realitate a fost decopertat și lăsat așa fără asfalt. Acum înțeleg de ce mi-au zis niște polițiști că mai bine mă întorc pînă la Caugagia. Poate că dacă nu mi-era milă de noile cauciucuri aș fi mers pe scurtătură această, așa aleg din nou să rămân pe asfalt. Parcurg din nou pădurea Babadag pe E87, care este asfaltat impecabil. Mă duc apoi pe DN22D pe la Slavă Rusă – Slavă Cercheză – Horia.
Deja începe să apună soarele, însă mai am un obiectiv de parcurs înainte să mă urc pe bac spre Brăila, și anume, drumul din pădurea de la Luncavita, DJ222A. Drumul este foarte puțin circulat, nu am întâlnit decât 3 mășini pe tot parcursul și are aspect de tunel prin pădure cu curbe destul de largi. Este foarte plăcut să mergi pe aici, însă trebuie să ai grijă la animale sălbatice, am văzut foarte mulți iepuri trecând prin față mea, șerpi și fazani.
După ce ies din pădure și ajung la Luncavita, mă îndrept vertiginos către Măcin, pentru că vreau să prind ultimul bac la preț normal 🙂 . (15Ron este prețul pentru o motocicletă, ultimul bac cu tarif normal este la ora 9pm,asta se întâmpla în Iunie , programul variază în funcţie de sezon; bac-ul are program non stop însă în funcţie de oră, se pot percepe tarife speciale)
Mai multe detalii legate de traseu,harta, starea drumurilor și vreme găsiți aici : Traseu Dobrogea
Si pentru ca trebuia sa ma si intorc de la Braila, si bineinteles la intoarcere nu puteam sa aleg un traseu plicitisitor, a fost un bun prilej sa merg pe drumul meu favorit din Romania, DN2D Tulnici – Ojdula.
Filmul evenimentelor il puteti vedea aici :
