[JURNAL DE CĂLĂTORIE] O altfel de întrunire moto – Iulian Laslau despre Elefantentreffen
Întâlnirile moto fac parte din viața motociciliștilor. O altfel de întâlnire este Elefantentreffen care are loc în fiecare an fie în ultimul weekend din Ianuarie, fie în primul din Februarie. Dacă vă întrebați de ce se cheamă așa, numele are legătură cu începuturile acestei întâlniri. Inițial întâlnirea a fost organizată pentru prima oară în 1956 de Ernst Leverkus pentru posesorii motocicletelor cu ataș Zündapp KS 601, model care mai era cunoscut pentru rezistență lui și sub numele de „elefantul verde”. 
Scurt istoric al întrunirii
Prima întâlnire a avut loc pe circuitul Solituderennen de lângă Stuttgart. De-a lungul anilor locul de întâlnire a tot fost modificat, cât și organizatorii ei. În prezent întâlnirea are loc în Bavaria, în valea dintre orașele Thurmansbang și Solla și este organizată de către Asociația Federală a motocicliștilor din Germania.
În 2015 au fost introduse o serie de reguli, numite Zurück für die Zukunft , din dorința pentru o experiență cât mai autentică, cât mai similiara cu cea inițială, cât mai spartană și mai austeră. Astfel participanții nu au voie să aibă corturi elaborate cu sisteme de încălzire,este interzis să-și aducă motocicletele pe trailer pînă la eveniment, iar tot echipamentul de campare trebuie să fie cărat pe motocicletă cu care vin.Cel puțin așa spun regulile de pe site-ul organizatorilor.
Printre cei prezenți anul acesta a fost și un român, Iulian Laslau, pe care l-am contactat că să ne povestească cum a trăit această experiență și cum a fost atmosfera la fața locului.
În primul rând cine este Iulian Laslau? Cum ați devenit motociclist, cu ce motocicletă mergeți în prezent ?
M-am născut în Bacău, actuala Piață centrală,la 13.04.1973. După cutremurul din 1977 cînd totul a fost nelocuibil comuniștii ne-au mutat într-un cartier muncitoresc din Bacău.Tatăl meu atunci avînd un caracter mai liberal, avea deja a șaptea motocicletă „IJ”după MZ.CZ,BMW și altele,urma și o mentalitate de om liber…de a fi liber…ceea ce atunci era greu de înțeles…deci pasiunea moto …cînd am deschis ochii era deja implementată în viața și existența mea.
Am terminat liceul de electronică industrială din Bacău cu rezultate promițătoare,ocupînd locul doi la concursul pe meserii pe țară,am făcut modelism de performanță la clubul Aripile Victoria Bacău un club de modelism care era direct legat din punct financiar și al logisticii cu IrAV BACĂU(AEROSTAR în prezent),fabrica de avioane militare.
Rezultatele de performanță cu modelismul au ajuns pînă la momentul în care am fost selecționat în echipa națională a româniei la juniori,unde trebuia să plecăm în Cehoslovacia.Cu o săptămînă înainte de a pleca după ce ne-am pregătit pentru o competiție internațională, a venit o circulară în care ne zicea că este contramandată plecarea noastră pentru nu știu ce motive,ceea ce pentru mine a fost un moment de deziluzie totală.Am menționat acest aspect pentru că acești ani au fost anii în care eu pot spune că am învățat adevărată mecanică avînd înclinații mai mult spre partea electrică.Mulțumită antrenorilor mei POPA ȘTEFAN,CĂRUNTU VIOREL și PETRICĂ ICHIM am avut ocazia de a înțelege tot ce era pe atunci mecanică și în special motoare,motoare care erau fabricate la noi,la fabrică de avioane.
În prezent locuiesc în Italia de mai mulți ani și conduc astăzi o HONDA NC 750X,așteptînd sfîrșitul lunii februarie venirea din Japonia a unei AFRICA TWIN 2018. Sunt fotograful oficial al unei asociații NON-PROFIT,”SIMPLY BIKERS ROAD”, o asociație de motocicliști „BIKERS FREE”- deci fără culori ale cluburilor MC mai ales istorice,dar deschiși la orice colaborare care are ca scop ajutarea celor care sînt mai puțin norocoși decît noi. Asociația a făcut diverse lucruri benefice în istoria ei de 7 ani printre care ajutorul dat comunelor și oraselelor afectate de diversele cutremure care au avut loc în Itala,în fiecare an megem la spitalul de copii din Mantova unde la o anumită sărbătoare de iarnă facem cadouri copiilor afectați de anumite boli care sînt internați,sîntem sprijinul moral și financiar a Asociației nevăzătorilor din Mantova și a unei asociații a bolnavilor ce sufera de sindromul Down,facem diverse întruniri și calatorii printre care cea mai importantă este întrunirea moto pe care o facem în fiecare an la începutul lunii mai la Ospitalletto ,provincia de Mantova unde prietenia ,muzica bună ,specialitățile culinare și berea sînt în largul lor.Asociația Simply bikers road este cunoscută în germania unde avem și alți membri contribuind în diverse rînduri cu ajutoare pentru cei ce au fost afectați de cutremure. Diversele activități le facem cu sprijinul comunei de CASTELLUCCHIO,MANTOVA, AVIS(donatori de sînge) și Apărarea Civilă.
Eu când am aflat prima oară despre această întrunire, acum ceva vreme, prima întrebare pe care mi-am pus-o, a fost: „ce îi face pe unii oameni să plece în mijlocul iernii pe motocicletă pentru a petrece câteva zile în frig?” Așadar prima întrebare pe care aș vrea să va o adresez este cum v-a venit ideea să participați la această întâlnire și mai ales de ce ? Am văzut că nu a fost prima oară când ați participat la acest eveniment.
ELEFANTENTREFFEN a fost acum 3 ani pentru mine o provocare în momentul în care am auzit un prieten de-al meu povestind de această întrunire moto internațională de iarnă, care spunea că ar vrea să meargă de peste 30 de ani și nu a putut pentru că întotdeauna a apărut ceva care să-l facă să renunțe. Atunci mi-am zis:”Dacă el așteaptă de 30 de ani acest moment…eu de ce să aștept cînd o pot face?” Și am plecat la Elefanten,cu o pregătire pe care nu am luat-o în serios, am crezut că sunt doar povești…
Ce pregătiri speciale ați făcut pentru acest eveniment ? Mă refer atât la motocicletă,la echipamentul moto cât și la echipamentul de campare?
Prima oara cand am participat, cu cît se apropiau zilele, febra plecării devenea din ce în ce mai mare,în ultimile zile am intrat pe forumul paginei ENGENIERI DEL ELEFANTENTREFFEN unde după ce am avut răbdarea să citesc totul am înțeles că nu e o glumă pentru că drumul este suficient de lung în timpul iernii și se pot întîmplă foarte multe mai ales dacă nu ai logistica necesară,țînînd cont că se trec Alpii…munți mai înalți decît Carpații noștri, care pot ascunde neprevăzutul imediat ce de exemplu ieși afară dintr-un tunel. Astfel în două zile mi-am cumpărat „manuși de iarnă” pentru ghidon și mi-am construit la serviciu niște apărători de picioare care s-au demonstrat a fi excelente…Ceea ce contează în afară motocicletei,care trebuie să fie din punct de vedere tehnic perfectă, contează logistica cu care pleci la drum, și anume,pe lîngă toate echipamentele tehnice care sunt în ziua de azi, geaca și pantaloni Goretex,mănuși tot din gore tex să nu uiți sau să neglijezi ideea de a lua si plovarul de lînă de la bunica de exemplu…la frigul care te așteaptă, materialele tehnice nu fac minuni. Un alt accesoriu important sunt lanțurile pentru moto,pe care le faci tu acasă.In momentul în care este zăpadă, sunt indispensabile…dar toate astea se găsesc pe pagină de ELEFANTENTREFFEN.
Am văzut că de unde locuiți sunt peste 650km de mers.Drumul pînă acolo cum a fost? Ați avut ceva peripeții ?
Drumul pînă acolo în fiecare an este diferit și te poți aștepta la neprevăzut.Poate fi bun, cum a fost anul trecut sau poate fi mai rău din punct de vedere meteo cum a fost anul acesta și acum doi ani în urmă.Ceea ce trebuie să faci, e să ții cont de anumite reguli ca să eviți pe timpul drumului tot felul de momente critice începînd de la frig pînă a aluneca,cădea, strica motocicleta,spital,salvare etc.Oricum pe parcursul drumului dus-întors în cazul meu circa 1400 km sunt anumite momente care trebuie să le gestionezi cît se poate de bine.
O dată ajunși la destinație,care a fost atmosfera? Ce se întâmplă la Elefantentreffen pe durata celor 3 zile ?
La Elefantentreffen poți ajunge cum vrei tu și cu ce vrei tu…important e să ajungi să vezi ceea ce nu ai văzut niciodată și nu îți puteai închipui că poate exista.E ceva de nedescris.Tot felul de improvizații la motociclete pe care de exemplu în italia nici nu îți pot trece prin cap avînd în vedere legislația cu omologarile.
În acest an, al treilea al meu de Elefantentreffen după ce am participat și la alte întruniri de iarnă, cum ar fi Winter bike 2017 și AGNELLOTREFFEN 2017(la granița cu Franța,spectacular și acesta,eu cred că în cîțiva ani poate deveni mai atractivă ca Elefantentreffen),am avut senzația să simt exact ce simți pentru prima dată cînd ajungi la SOLLA (locul unde se ține această adunare a motocicliștilor),în fiecare an vezi cîte ceva diferit de anii precedenți,vezi chestii care nu le-ai văzut niciodată sau nici măcar nu ți-au trecut prin cap că pot exista.Ceea ce este într-adevăr la maxim, este senzația de libertate și fraternitate care se naște și se simte în aer în jurul tău.Este ceva extraordinar, acolo nu se ține cont de cine ești, de unde ești, valoarea ta socială ,financiară sau ce moto ai, acolo toți sunt un „TOT”.
Sunt multe de povestit despre acestă întrunire, care este cea mai mare din Europa pe timp de iarnă,se face de 62 de ani și anul acesta în 2018, a fost al 30-lea an în care s-a organizat la Solla Thurmansbang în Germania. Că să ajungi la Elefantentreffen poți să ajungi cu ce vrei …de la mers pe jos ,bicicletă,motoretă motocicletă cu ataș sau fără pînă la mașină…important e să ajungi să vezi o Europa unită o adevărată Europa care nu are complexe sociale…
În general la întâlnirile moto cunoști tot felul de oameni interesanți,pasionați de motociclete, cu povești deosebite de viață, cu diferite experiențe interesante. Bănuiesc că Elefantentreffen nu este diferit, ba’ chiar aș înclina să cred că oamenii întâlniți aici sunt pasionați de motociclete peste medie să zicem. Ați întâlnit astfel de oameni, v-a rămas în minte o persoană anume sau o poveste interesantă care ne-ar ajuta, pe noi de acasă, să înțelegem și mai bine despre ce înseamnă Elefantentreffen? Ați mai întânit și alți români prezenți la această întâlnire ?
În primul an lîngă cortul meu au venit alte 4 corturi cu 2 elvețieni,1 francez și un german. Am fost întrebat dacă e steagul țării mele …au fost încîntați de România pentru că o vizitaseră, iar după cîteva pahare de țuică românească ne înțelegeam perfect 🙂
Anul acesta am întîlnit doi români care au domiciliul tot în Italia.Am fost foarte mîndru de prezența lor, aducînd în discuție ideea că :NOI ROMÂNII ACUM SUNTEM PESTE TOT.
Dacă ar fi să recomandați cuiva să participe la această întâlnire, care ar fi motivele pentru care ar trebui să o facă ?
E o adunare de iarnă a motocicliștilor din toată Europa.Acolo este într-adevăr Europa liberă și unită.Nu se ține cont de națiune, religie, poziție socială sau financiară. Una din primele întrebări este:”TU ce moto ai?” Este ceva extraordinar,ai impresia că te cunoști cu toată lumea de o viață.
ELEFANTENTREFFEN este un „motoraduno”- întrunire,adunare (în italiană) a motocicliștilor, la care orice motociclist care face parte din cei 6%(este procentul motocicliștilor care merg toată perioada anului) își dorește să ajungă și să fie prezent,fiind cel mai mare de acest fel din Europa(întrunire de iarnă) cu tradiția de 62 de ani.Este o mare provocare din punct de vedere a drumului și a vremii. In acest an austriecii au închis autostrada Brenero la intrare în Austria pentru motocicliști din cauza timpului nefavorabil. Din această categorie, cu siguranță nu fac parte acei „motocicliști de bar” sau „motociclistii de duminică”.
Un alt aspect care ar putea fi util pentru cei interesați să participe este legat de costuri? Cam ce prețuri sau taxe de participare sunt la acest eveniment ?
Costurile pentru Elefantentreffen sunt în general aceleași. Trebuie să investeșți în logistică, benzină, autostrada, vinieta în Austria eventual Ungaria pentru cei ce se duc din România. Alte costuri ar mai fi în afară de cazarea pînă la Solla,înscrierea, care costă 25 euro de persoană care include un sac de gunoi(pentru a lăsa curat în urmă),o cărticică cu istoria și programul întrunire, un abțibild care majoritatea îl lipesc pe motocicletă ca suvenir (crescindu-ti valoarea ca biker,evident 🙂 )pentru a marca acest important eveniment și o plăcută mică cu anul cu două zale care se prinde pe medalia de participare pe care o cumperi separat o singură dată(8 euro),în plus sînt tot feluri de taguri ale evenimentului și fiecare e liber să decidă ce cumpără și ce nu.Să nu uităm alți bani care mai trebuie cheltuiți și e vital sînt pe măcar un balot de paie (5euro) care se pune sub cort pt a nu pune cortul direct pe zăpadă sau pămîntul înghețat, și lemne…bine uscate și diferite dimensiuni fiecare hotărînd după cît se pricepe alegerea lor care și acestea costă 5 euro (legătură).(nimeni nu îți da nici un bon sau chitanță chiar dacă ești în germania…dar asta nu are importantă)-pentru două zile la cort ar trebui cam 4-5 legături de lemne, deci în jur de 20-25 de euro. La intrare ti se pune la mînă o brățară care o arăți de fiecare dată cînd intri spre acea „gaură”, italienii îi spun „în buca”, adunarea asta este foarte bine organizată cu asistență medicală ,poliție care din respect nu intră înăuntru ci doar patrulează în anumite momente doar pînă la intrare,în teorie cît și în practică totul tinde spre perfecțiune,sînt baruri făcute pentru eveniment,WC-uri înăuntru care nu se plătesc și în afară intrării care se plătesc(1euro).Acum fiecare își poate face calculele în funcție de ce vrea.
Fiindcă sunteți deja la a 3-a participare la acest eveniment,sunteți în măsură să dați câteva sfaturi celor interesați să participe.Ce ar trebuie să facă, ce să nu facă, la ce să aibă grijă ?
Dacă trebuie să investeșți în haine,vă sfătuiesc cele mai cunoscute firme din branșă, totul 4 anotimpuri,să nu se uite costumul antiploaie.Nu uitați că este iarnă și ziua este foarte scurtă, sfatul pe care îl dau este să se inopteze la un hotel și după un dus cald să se plece dimineață odihnit.Secretul chiar dacă ai mai fost sau nu, este să se ajungă la Solla cît se poate de dimineța pentru a putea să te orientezi să asamblezi cortul și să faci imediat focul,nu uitați,noaptea vine repede…evitați să ajungeți seara pentru că nu înțelegi mare lucru la poziționarea cortului ,țînînd seama că ești înfrigurat și obosit după drum.Vă sfătuiesc să alimentați cu benzină în Austria pentru că este cel mai ieftin dintre Italia și Germania.
Altă parte importantă în cazul în care stai la cort și nu preferi un hotel sau o camera în apropiere ar fi ,sacii de dormit,salteaua și bineînțeles cortul trebuie să fie de calitate.Sunt mulți care vin cu corturi tip Decathlon,corturi de vara,care nu sînt indicate pentru că ești obligat să pui o altă folie deasupra pentru izolație și oricum nu-și fac treaba pînă la capăt, neavînd aerisire,formîndu-se condens care îngheață în timpul nopții.Ideal este un cort de 4 anotimpuri, problema este că are un cost mai ridicat(eu personal am folosit un cort 4 anotimpuri și saci de dormit de la aceeași firma cu cortul care rezista pînă la -21°).
O altă concluzie la care am ajuns este că după atîtea pregătiri care se fac în prealabil nu merită să rămîi la cort numai o singură zi,cel puțîn două și cel mult trei.Vă reamintesc că noaptea este foarte frig și sugerez cumpărarea acelor plicuri care au compoziție chimică și se pun pe piele,mâini ,picioare…te pot scăpa de a intră în panică din cauza frigului.
Toate pozele apartin lui Iulian Laslau.
