Din ce este făcută o cască moto și care sunt diferențele între policabornat,fibra de sticlă,kevlar sau carbon

Căștile moto așa cum le știm noi acum , au apărut pentru prima oară în 1953, când un profesor de la University of South California a dezvoltat acest concept cu 3 straturi : primul strat, exterior, dur, din fibră de sticlă, un strat intermediar din spumă care să absoarbă impactul, și ultimul strat dintr-un material textil pentru a face casca mai confortabilă. Cei de la Bell au fost primii care au preluat acest concept și au făcut prima cască moto așa cum o știm noi, însă mai multe despre istoria căștilor moto gășiți aici.

Stratul exterior are rolul de a disipa impactul pe o arie cât mai mare și în același timp să împiedice străpungerea sau pătrunderea a diverse obiecte ascuțite. Stratul de spumă din polistiren expandat are rolul de a absorbi cât mai mult din impact.Iar ultimul strat , căptușeală, are rolul de a spori comfortul.

Factorul principal de diferențiere între căștile entry-level și căștile premium este materialul și modul în care este realizat stratul exterior.

Prima variantă, cea mai ieftină este termoplastic/policarbonat. Așa cum îi sugerează numele, este vorba de diverse tipuri de plastic încălzit și injectat într-o matriță care are forma căștii dorite. Rezultatul obținut este suficient de dur și rezistent, însă pentru a obține o rezistență satisfăcătoare este nevoie să să injecteze mai mult material, care nu este chiar ușor.De asemenea pentru a obține o absorbție bună la impact, este nevoie de un strat de EPS mai gros. De aceea aceste căști de obicei sunt mai voluminoase și mai grele.

Fibra de sticlă – se obține combinând benzi de țesătură de fibră de sticlă cu rășini speciale, care apoi sunt încălzite la temperature foarte mari. Rezultatul este un material mult mai rezistent,mai ușor și mai flexibil decât termoplasticul. Fiind mai flexibil, are capacitatea de a absorbi un impact mai bine și de a distribui șocul pe suprafață mai mare în stratul de EPS, însă trebuie să aveți grijă să nu o scăpați din mana, pentru că fibră de sticlă are tendința de a se sparge foarte ușor. O carcasă care se sparge ușor este foarte bună pentru a absorbi impactul, de aceea nu este nevoie de un strat gros de EPS, căștile cu astfel de carcasa fiind mai puțin voluminoase și mai ușoare decât cele din thermoplastic.

Fibră de sticlă îmbunătățită – este o compoziție similară de fibră de sticlă, singura diferența fiind în rășinile speciale folosite care fac să nu mai fie nevoie de mai multe straturi de țesătură de fibră de sticlă. Practic se obține un material cu aceeași rezistență dar cu mai puține straturi de țesătură, rezultatul fiind cu 20% mai ușor decât în cazul fibrei de sticlă standard.

Fibre composite de Kevlar și Carbon – procesul este similar cu cel al fibrei de sticlă, doar că se folosesc straturi de Kevlar sau de carbon împreună cu rășini speciale sau chiar un mix între cele două. Kevlarul are o rezistență la compresie extraordinară,însă trebuie să fie combinat cu un material dur, iar aici intervine carbonul,care este de aprox. 17.5 ori mai rezistent decât oțelul, însă are tendința să crape. De aceea se folosesc diverse mixuri de rășini speciale pentru a obține rezultatul cel mai bun,un material care să aibă o rezistență și o absorbție a impactului mai bună, totul cu o greutate mai mică.

Trecând la următorul strat , spuma de polistiren expandat(EPS), lucrurile diferă, insa mai putin. Diferă în primul rând datorită carcasei exterioare folosite. O carcasa dintr-un material care nu are capacitatea de a absoarbi un impact foarte bine, va compensa printr-un strat mai gros de EPS. De asemenea, mergând spre zona căștilor premium, vom găși cășți ce au EPS cu densități diferite în straturi și locații diferite. Acest lucru fac casca să răspundă diferit în funcție de intensitatea și locul impactului, oferind o protecție mai bună.

Ultimul strat are rol principal de a spori confortul riderului. Cu cât vom merge spre cășți mai scumpe, vom găși materiale mai moi, mai fine, mai rezistente, captuseli care se pot spăla, care pot fi customizate pe fața fiecărui motociclist pentru a se potrivi cât mai bine.

Ce trebuie să țineți minte este că folosirea unor material avansate, nu implică neapărat o protecție cu mult mai bună. Per total o cască de termoplastic, folosind straturi de EPS mai groase cu densități diferite poate oferi un nivel de protecție similar cu cea de fibră de sticlă, avantajul pentru ultima fiind greutatea și volumul mai reduse. Iar când faci mulți km într-o zi, gâtul tău o să-ți mulțumească pentru că ai ales o cască mai ușoară. În plus, există studii care au sugerat că, căștile care cântăresc mai mult de 1,5 kg au fost implicate în accidente mai grave la nivelul gâtului. Acest program extins de cercetare al Comisiei Europene privind căștile (COST 327) a dus la modificarea standardului ECE22 (COST 327), concluzionând că amendamentul a fost solid și a generat rezultate excelente în materie de sănătate publică pentru motociclistii accidentați.