[jurnal de bord] Roadbook Adventure Challenge 2020 ediția Colibița
Tocmai ce ne-am întors de la Colibița, unde a avut loc cea de-a două ediție a Roadbook Adventure Challenge. Ce este Roadbook Adventure Challenge ne-a explicat chiar Ferry, organizatorul, într-un articol anterior pe care îl gășiți aici (Roadbook Adventure Challenge 2020 – Ce, cum, unde ?)
Pe scurt, conceptul este următorul: ai un traseu de aprox. 150km ( 60% off-road/40% asfalt) pe care trebuie să-l faci citind un roadbook asemenea celor de la cursele de Rally Raid. Pentru a putea naviga, ai nevoie și de un tripmaster, care îți măsoară kilometri parcurși și îți indică direcția cap compas de deplasare. Acesta este simulat prin intermediul unei aplicații pe telefon (așadar ai nevoie de un suport de telefon pentru a vedea în permanentă kilometrul la care te aflii și direcția cap compas). Pe lângă partea de navigație, există și o parte de treasure hunt, unde la anumite checkpointuri marcate pe roadbook, trebuie să găsești diverse piese de motocicletă ascunse, folosind foaia cu ghicitori primită la start.
Pentru acest eveniment am făcut echipa cu EstBike Constanța. Aveam nevoie de niște motociclete capabile în off-road și cum în urmă cu o lună testasem de la ei SWM RS 300R la 4V Rally Raid, am zis că este o ocazie bună să vedem cum se descura și la munte, atât RS-ul 300R cât și cel de 500cc. Fiind o marcă despre care nu se știu prea multe la noi, vrem să vedem cât de rezistente sunt în condiții atât normale de utilizare cât și mai dure. Numai că Adrian de la EstBike s-a gândit să ne surprindă cu o motocicletă mai deosebită, așa că între cele două SWM RS a mai apărut și o maimuțică.
Când am ajuns m-a surprins numărul mare de participanți, plus că am văzut multe fețe cunoscute, pe unii îi știam/urmăream pe facebook/insta, pe alții din lumea reală. Vorba unui participant, „nu-mi vine să cred că suntem cu toții aici,și că oamenii ăștia pe care-i știu de pe facebook, chiar există” :)) . Știam de la Ferry că evenimentul e sold out, însă nu știam exact câte derulatoare de roadbook are. Numărul participanților este delimitat de numărul acestor derulatoare, fără ele nu poți parcurge traseul, de aceea când Ferry ne-a invitat , i-am zis că eu și Iulian putem merge de pe un singur derulator, că să nu ținem „blocate” două derulatoare.
Seară pe la 9pm a fost briefingul, unde am aflat cum se citește roadbookul, cum se folosesc derulatorul și tripmasterul și în ce constă partea de treasure hunt.
A două zi, ne-am alăturat la start celorlalți 42 de rideri participanți, dintre care aproape jumătate cu GS-uri, așa că misiunea „echipei motoRoute-SWM” a devenit „să facem GS-ul”, nu conta care, GS să fie :)) Glumesc, pentru că evident, noi venind cu niște motociclete ușoare, am avut un avantaj în față motocicletelor mai mari, mai ales pe porțiunile cu piatră și bolovani.
Primii kilometri de pe roadbook au fost foarte ezitanți, mai ales că nu prinsesem bine derulatorul de ghidon și tot cădea, Iulian tot nu voia să oprim să-l fixez…în cele din urmă, cum necum, am ajuns la primul punct de treasure hunt, unde se strânsese aproape toată lumea.
Cuvintele ce au declanșat ce-a mai mare operațiune de căutare a unei piese moto în zona Colibița spuneau așa: „Cândva adânc în motor treaba și-o făcea, dar acum izvoru-l ascundea”. Vedeti clipul de mai jos ca sa va dati seama care e treaba cu treasure hunt-ul.
După vreo 20-30 de min, fix când în sfârșit unul dintre noi a găsit piesa ascunsă….ne-am trezit pe cap și cu „Ferry Marshall-ul” care închidea traseul și venise să ne ușuiască mai repede, să nu mai stăm atât de mult la treasure hunt, maxim 10min. Bucata până la următorul punct de treasure hunt a fost foarte plăcută pentru că am mers grupați vreo 15 rideri, ceea ce a însemnat aglomerație și depășiri, și întreagă responsabilitate a navigației lăsate pe umerii primului rider…care la un momentdat ajunsese Iulian…doar că el nu avea roadbook pe motocicletă :))
După al doilea și al treilea checkpoint grupul mare a început să se spargă în grupulețe mai mici, și chiar să fie nevoie să utilizezi roadbookul, să nu te mai iei doar de pe cel din față. Am întâlnit o bucată mai dificilă pentru motocicletele mari, cu bolovani mari și ascuțiți, după care a urmat o urcare un pic mai dificilă…Aici ne-am felicitat reciproc în cască pentru alegerea SWM-urilor, italiencele nu au întâmpinat nicio porblemă, având și cauciucuri de off-road Michelin Enduro, am trecut fără probleme de aderanță.
După un timp l-am prins din urmă și pe Adrian, care luase avans cu Monkeyul, deși naviga fără tripmaster. Apoi am ieșit iar la asfalt ca să realimentăm, pe la km 74. De dată această n-am mai avut probleme că la 4V Rally Raid să rămân fără benzină, reușind să mă încadrez în cei 8L ai rezervorului de pe SWMuri. Mai mult, chiar si Adrian s-a incadrat in rezervorul de 5.3L al Monkeyului, reusind probabil consumul/costul minim la competitiei, 6.7Ron pentru 74km.
După ce am revenit pe traseu și am mai găsit câteva „comori”, am ajuns la punctul cel mai greu al traseului, o urcare mai abruptă ce avea un segment cu bolovani și pietre mari. Aici a fost mai greu pentru motocicletele mari, din nou avantaj pentru cele mai micuțe, cum e Monkeyul 🙂
După această urcare, a fost probabil cea mai pitorească bucată de drum, traseul mergând pe coamă unor dealuri, până am început să coboram din nou și să ieșim la asfalt. După ce am mers un pic șerpuit pe asfalt pe lângă o carieră și o mică bucată de drum mai plictisitoare prin sate, am ieșit iar pe macadam pentru a găsi ultima comoară.
De aici au mai fost vreo 10km de drum forestier mers blană și câteva coborâri cu bolovăniș, înainte să ieșim iar la asfalt aproape de Piatra Fântânele, pe DN17, un drum virajat, foarte bun de dat, păcat însă că eram cu „caramele”. La întoarcere, în bivuac, nu ne așteptau medaliile de participare, cel puțin nu încă… pentru că mai aveam și proba cu obstacole. Între timp a început să plouă tare, ceea ce le-a făcut viață și mai dificilă celor aflați pe traseu, însă în cele din urmă ne-am strâns cu toții. După câteva modificări la traseu, a început și proba cu obstacole, această încheind practic ziua de dat cu motocicleta.
Ziua s-a terminat cu premierea castigatorilor. Pentru marea majoritate a participanților, a fost o zi perfectă de dat, zic asta pentru că au fost și unii rideri care au întâmpinat unele probleme pe traseu, mici incidente neplăcute, însă cel mai imporant este că am ajuns cu toții sănătoși înapoi la bivuac și cu ceva experiență în plus. Și așa cum ne-a arătat Adrian, nu contează cu ce motocicletă participi, atâta timp cât te distrezi.
Mie personal mi se pare un eveniment la care, dacă ești posesor de motocicletă adventure touring, trebuie să participi cel puțin o dată. Atât pentru atmosferă, pentru traseu, pentru priveliști și pentru a-ti testa skillurile cât și a vedea de ce este capabilă motocicleta ta. Mi-a plăcut foarte mult conceptul acesta de întrunire moto combinată cu plimbare în natură, cu treasure hunt, plus prezența unor magazine moto unde poți să probezi o cască, un echipament și poate chiar să-ți cumperi ceva ce ai nevoie.
Traseul nu este de o dificultate ieșită din comun, nu vă imaginați urcări de Romaniacs, însă poate fi intimidant dacă nu ai foarte mulți kilometri în off-road și ești încă la început. Pentru începători, cred că principala barieră este mai mult mentală, frica de a scăpa motocicleta jos, de a o zgâria, lovi, etc. , sunt lucruri ce te pot bloca în anumite momente. Însă tocmai participând la astfel de evenimente capeți încredere și îți îmbunătățești skillurile, chiar dacă uneori cu forța :)) . Mă refer că atunci când te oprești la mijlocul unei pante abrupte, nu prea ai ce să faci decât fie să cobori înapoi și să abandonezi cu ego-ul șifonat sau să-i dai cu accelerație și doamne ajută înainte. Pe traseu vei găși alți rideri, poate chiar cu același model de motocicletă ca a ta, mai experimentați, care să te ajute sau de la care să înveți anumite lucruri tehnice.
Deși se dau premii, nu este o competiție, ceea ce înseamnă că atmosfera este una degajată, relaxată, toată lumea încearcă să se distreze în timp ce parcurge traseul. Mie personal mi-ar fi plăcut chiar să pierd mai mult timp admirând priveliștile de acolo, însă mergând constant sub amenințarea ploii, ritmul a fost unul poate mai rapid decât în mod normal.
Eu cred că la acest eveniment este foarte distractiv să participi în gașcă. Noi mergand dupa un singur roadbook, iar Adi mergand fara tripmaster, a fost mult mai distractiv, a trebuit sa colaboram si sa comunicam mai mult, cateodata contradictoriu :)) . E altfel când încerci să găsești comorile cu un prieten, sau când te iei după el și greșește drumul. Bineînțeles, la fel de bine poți să legi prietenii noi pe traseu și să parcurgeți anumite segmente împreună ,pentru că și despre asta este Roadbook Adventure Challenge, despre noi prietenii legate între oameni uniți de aceeași pasiune pentru mersul pe două roți în natură.
Ediția Colibița este istorie, așa că acum nu putem decât să așteptăm anul viitor să vedem în ce locuri o să ne ducă Ferry și echipa pentru prima ediție din 2021. Și ca să nu ratați următoarea ediție, stați cu ochii pe pagina de facebook Roadbook Adventure Challege.
