[Jurnal de călătorie]Marian Vulpe despre India,Mongolia,Nordkapp și altele pe două roți

Întâmplarea face ca pe la începutul lui Decembrie anul trecut reușisem în sfârșit să pun mâna pe cartea lui Mihai Barbu – Vând Kilometri. Și cum universul lucrează și lucrurile care ne interesează se atrag unele pe celelalte sau poate sunt doar algoritmi de la google și facebook, am ajuns pe pagina duși.ro unde am văzut o partea din povestea lui Marian tot prin Mongolia,tot pe doua roti. Doar că din una într-altă, am ajuns și pe la Nordkapp și prin India și pe unde a mai fost Marian, așa că m-am hotărât să-i pun câteva întrebări.

1.Înainte de toate, spune-mi un pic despre ține. Când ai început să mergi cu motocicletă și care a fost prima ta motocicletă?
Mulțam pentru încălzire – asta este clar întrebarea cu cel mai ușor răspuns :). Îs apărut târziu în lumea moto, din diverse motive, prin urmare am luat carnetul moto abia în 2013 iar prima motocicletă condusă a fost o Yamaha Virago 535 (cardan, he-he), împrumutată de la un vecin. Prima motocicletă „a mea” a fost un BMW F650GS, modelul vechi, mono-ciclindru, pe care am adoptat-o în Martie anul următor. Mobra asta m-a învățat tare multe și mă bucur că în continuare bate drumurile țării cu mult succes.

2.Bănuiesc că spiritul de aventură era prezent dinainte să apară prima motocicletă în viața ta. Am văzut pe duși.ro că ai făcut mai multe excursii prin Europa și Asia. Deobicei motocicletele și călătoriile merg mâna în mâna, totuși a fost ăsta un plan de la bun început de când ți-ai luat motocicletă sau aceste expediții pe două roți au venit că o parte complementară a pasinuii de a călătorii ?
Da, spiritul de călător nu mi-a fost departe cam de când mă știu. O vreme am ales să călătoresc exclusiv prin România (mai cu trenul, mai cu mașina, cum s-a putut), să apuc să mai prind câte ceva din cum era țară asta „pe vremuri”. Totul se schimbă, se schimbă rapid, așa că eu zic că am făcut bine. Apoi am început să mă uit și peste granițe. Cumva ideea de moto s-a potrivit la fix și, după prima călătorie ceva mai consistentă într-o altă zonă și o altă cultură, unde am avut ideea genială să închiriem o motocicletă (fiind vorba de India, un Royal Enfield, evident), lucrurile au devenit clare: asta este ceea ce-mi doresc să fac pe viitor.

3.Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung, pe care l-ai făcut cu motocicletă și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o aventură moto ?
Primul drum „mai lung” (de fapt sub 100 de Km, dar părea o aventură pe atunci) s-a terminat cu pana prostului :)). Deh, așa se-nvață, din greșeli. Pffff, primul drum mai lung de 100-200 de Km cred că a fost până în Ungaria, la Nyiregyhaza, cu tot cu pasager. Eram curios să văd câte ore rezistăm în mod rezonabil în șa, pentru că urmă călătoria în India și nivelul de experiență era practic zero. Țin minte că am fiert, la propriu, a fost o călătorie de un weekend dar am nimerit o vreme de cuptor. Una peste alta am rezistat totuși mai bine decât m-am temut, așa că a fost bine.

4.Am văzut că acum ai un Suzuki V-Strom. De ce ai ales această motocicletă, ce îți place cel mai mult la ea?
Stroama, cum este alintată de fani, este foarte aproape de struțocămilă perfectă. Dacă n-ai pretenții exagerate, îți oferă cam tot ce-ți trebuie în ce privește călătoria moto. Confortabilă la drum lung, un motor savuros de elastic, știe să care mult, manevrabilă în mai orice condiții, nu face deloc nazuri dacă te ‘mânca și de-un drum fără asfalt (sau te îndrumă „prietenește” GPS-ul pe o „scurtătură”), cum ziceam, de toate. Nu-i perfectă nici pe departe, dar cu atât mai putin eu. Deci ne înțelegem numai bine :).

5. În 2014 ați fost în India și am văzut niște poze cu un Royal Enfield. Cum a fost întreagă experiență ?
Minunată. Și m-aș opri aici, îi greu de pus în cuvinte experiența de a hălădui hai-hui prin India. Cam toate poveștile cu „Incredible India” le-am descoperit, pe pielea noastră, că nu-s povești ci realitate. Foarte posibil că și faptul că a fost prima călătorie mai lungă, cum ziceam, a contribuit. Dar dincolo de toate, oamenii de acolo sunt din altă lume. Ne-am simțit bineveniți și-n siguranță în absolut toate coltisoarele prin care am ajuns și m-aș întoarce oricând acolo. Iar Royal Enfield este, de asemenea, de poveste. Deși dacă te uiți pe specificații n-ai spune, este o mobra super bine închegată și echilibrată, excelent potrivită pentru condițiile și traficul din India. Plus că toată lumea știe ce să-i facă, la marginea drumului, în caz că ai probleme și nu te descurci. Am închiriat un Bullet de 500cc și a fost perfect tot drumul. Singurele probleme tehnice or fost o siguranță și un bec. Partea proastă a fost că siguranță era și pentru claxon, așa că jumătate de zi am mers ca și când ai merge noaptea fără far – senzația era cam aceeași :)). Iar traficul, atât de des discutat și mult temut, este cu mult mai interesant decât ar putea părea. După primele două săptămâni eram deja dependent, nu mai aveam stare când ne opream mai mult de două-trei zile în același loc :)).

6.Apoi în 2015 a urmat un tur al României de 2.800Km. Noi fiind un site care promovează România ca destinație turistică trebuie să te întrebăm care ar fi cele mai frumoase locuri pe care le-ai recomandă altor motociclișți ?
Pe primul loc în ce mă privește îs Apusenii. De când m-am mutat la Cluj nu încetez să mă minunez de cât de frumoasă și diversă îi zona asta. Spre exemplu Transursoaia, un drum la câteva zeci de Km de Cluj și care-ți oferă de toate, în orice sezon (da, mai puțin iarna, mrrrrrrr…). E superb. Apoi, fără să fie într-o ordine anume, Dobrogea, Cheile Bicazului, zona de la Dunăre între Orșova și Baziaș, etc., etc., etc. Știi ce, hai să facem să fie simplu: aproape orice drum secundar, cu o mobra care să se descurce pe drumuri proaste, este superb. Am încercat odată să ajungem din Cluj până la Sud de Bucureșți exclusiv pe drumuri județene – am făcut de două ori mai mult pe drum dar am descoperit unele zone superbe, de care nu-ți spune nimeni, că nu apar nicăieri ca și destinații interesante. Dar merită, merită din plin. Chiar avem o țară frumoasă, dincolo de orice naționalism. Măcar de asta putem să ne bucurăm iar pe motoare ne este și mai la îndemână ;).

7. În 2016 ați pus ochii pe NordKapp, cu un traseu la dus foarte interesant prin țările baltice cu puțin de Cernobal, puțin de Rusia? De ce ați ales acest traseu sau care a fost planul vostru și mai ales s-au potrivit planurile voastre cu ce ați găsit pe drum ?
Hmmmm, NordKapp ca și destinație în sine nu-i mare lucru, așa cum o spun toți cei care au fost până acolo. Dar este scuza perfectă să crosetezi un traseu de vis (și să treci în palmares că ai ajuns până acolo). Norvegia, însă, te lasă la propriu fără cuvinte. Și merită cam orice sacrificiu să te poți minuna de nebunia aia de țară.

N-am vrut să ne întoarcem pe același drum, din acest motiv la dus „am urcat” prin țările baltice. Plus că voiam musai să revin în Kiev, este un oraș foarte fain. Apoi dacă tot eram în zonă, o escală la Sankt Petersburg a fost mult prea tentantă – și iarăși n-am greșit deloc, e un oraș de poveste. N-aș schimbă nimic din traseul făcut, poate doar aș adăuga și Polonia, cumva. Belarus a fost iar o surpriză excelentă, deși am stat doar două zile (viza de tranzit, expiră în 48 de ore) și în plus am avut și super baftă să nu meargă nici un card în prima zi. A fost de poveste când am fost nevoiți să ne descurcăm fără nici un ban aproape o zi întreagă. Nu mai aveam suficientă benzină să ajungem în Minsk, se înnopta, nimeni nu vorbea engleză, a fost fain tare :D. Dar ne-am descurcat și am rămas cu o amintire frumoasă, cu oameni care sar să te ajute chiar dacă habar nu au ce limba vorbești.

8. Apoi în 2017 a fost rândul unei ture în sud de aproximativ 3.500Km prin Croația și Muntenegru, după care anul trecut a venit rândul Mongoliei. De ce Mongolia? Evident Mongolia este una dintre cele mai râvnite locații pentru motocicliști, dar care au fost motivele tale?
Da, Google Maps estima undeva la sub 2.000 de Km traseul din Cluj până în Dubrovnik și retur. I-am arătat că greșește :)). Muntenegru este iarăși de poveste, abia aștept să revin acolo și cred că se va întâmplă curând. Are ceva a la Norvegia, nu te lasă să te plictisești nici o secundă. Iar apa din râurile de munte de acolo are o culoare pe care n-o uiți toată viață.

De ce Mongolia? Pentru că rămâne una din prea puținele destinații care chiar sunt (sau măcar așa le simți) „la capătul lumii”. Când am început să mă gândesc la tura asta Mongolia nici nu era în cărți – voiam inițial o tură prin „stan”-uri. Mongolia era prea mult pentru mine. Cel puțin așa părea. Apoi am schimbat planurile, am început să visez, a început să prindă formă. Și a ieșit până la urmă un traseu frumos, zic eu. A fost o provocare făină și mă bucur enorm că nu m-am lăsat copleșit de ea.

9.Au fost aproape 30.000Km în 3 luni. Ai făcut vreo pregătire specială la motocicletă pentru acest drum ?
Da, clar. Stroama mea, la fel ca și mine, era învățată și pregătită pentru drumuri cu asfalt. Chiar și prost, dar asfalt să fie. Așa că înainte de plecare am modificat cam tot ce am putut că să-i cresc potențialul de robustețe pentru un astfel de drum: suspensii, accesorii de protecție, accesorii de „adventure”, tot tacamul. Și am făcut bine, fără un scut zdravăn aș fi avut probleme în unele zone. Per total a fost bine, n-am avut nici o problema tehnică serioasă care să mă țină în loc. Cum ziceam, struțocămilă perfectă – nu și-a renegat reputația.

10. Cum a fost întreagă experiență, s-a ridicat la nivelul așteptărilor?
Mult peste. Am încercat să plec fără multe idei preconcepute și, în afară de o idee cât de cât asupra traseului, aveam o foarte vagă imagine asupra țărilor, culturilor și condițiilor din diversele țări prin care urmă să trec. Și, într-un fel, pentru mine a fost abordarea ideală: am luat lucrurile așa cum sunt și a fost bine. Fiecare țară, fiecare cultură, fiecare spațiu geografic m-a suprins în mod savuros de plăcut. Da, a fost mult peste ce mă așteptăm – în bine.

11. Dacă ar fi să faci un top 5 dintre toate locurile pe care le-ai văzut în aceste călătorii care ar fi ?
Cum ziceam la început, întrebările devin din ce în ce mai dificile :). Greu, greu de făcut un clasament, mai ales că toate sunt extrem de diferite. Dar hai să încerc:
1 – India – rămâne favorită, în primul rând datorită diversității, atât culturale cât și geografice. În plus te poți înțelege cu localnicii într-o limba comună, ceea ce este extraordinar
2 – Tadjikistan – țară aia e nebună rău. Trebuie s-o vezi că să înțelegi.
3 – Norvegia (cumva la egalitate cu Islanda, dar acolo nu am fost cu mobra, așa că nu se pune) – îmbinarea între ocean și munte, fiordurile, senzația că ești în altă lume, infrastructură, libertatea de a campa aproape oriunde, tot.
4 – România – iarăși pentru diversitatea geografică. Și pentru că e acasă.
5 – Muntenegru – parcul național Durmitor e de poveste. Iar râurile alea de neuitat.

12. Cred că unul dintre aspectele importante ale acestor călătorii este întâlnirea a diverse tipuri de oameni. Presupun că ai întâlnit și alți călători sau localnici în drumul tău care ți-au rămas în minte. Îți aduci aminte vreo povestire sau întâlnire amuzantă?
Nenumărate. De fiecare dată am întâlnit oameni faini, calzi, deschiși și dornici să ajute. Peste tot. Dacă este ceva cu adevărat constant în călătoriile de până acum sunt oamenii întâlniți. Dincolo de imaginea pe care o avem noi din media, planeta asta îi populată cu oameni faini. Fie că sunt alți călători cu care te intersectezi pe drum, schimbi câteva impresii și sfaturi sau împarți o bucată de drum cu ei, fie că sunt localnici care trec mult peste limita de confort că să te ajute sau să te facă binevenit, de peste tot am rămas cu amintiri minunate. Și, uneori, cu prieteni pe care abia aștept să-i revăd, cu care, sper, vom reuși să păstrăm legătură peste mulți ani și peste mulți Km distanță. Spre exemplu la revelionul de anul asta am avut ocazia să sărbătoresc, virtual, alături de oameni cunoscuți în călătorii, un neîntrerupt an nou de 24 de ore. Cumva s-a întâmplat să fie împrăștiați peste aproape toate fusele orare și mesajele nu se mai opreau. A fost incredibil.

13. În timpul acestor călătorii ai avut vreo problemă , ca de exemplu probleme mecanice la motocicletă sau situații în care să te simți în pericol ?
Din fericire nu. Am avut norocul ca de fiecare dată mobra să fie mai răbdătoare decât mine. În afară de probleme minore, rezolvabile pe loc sau ignorabile, mobra a fost de fiecare dată de încredere. Ceea ce doresc tuturor. Situații de risc iarăși nu am avut, niciodată nu am simțit că aș fi în pericol de vreun fel. Și nu-s foarte precaut sau exagerat de prevăzător, nici pe departe.

14.Probabil sunt oameni acum care se uită la clipurile tale și se gândesc că ar vrea să facă și ei genul acesta de călătorie, dar rămân la stadiul de proiect. Poate că se gândesc că nu au timp sau nu au bani sau ambele. Poți să faci o estimare ce costuri ai avut în aceste călătorii, astfel încât să-și facă o impresie de ce buget ar avea nevoie ?
Asta-i oarecum simplu. India, 6 săptămâni, două persoane, puțin peste 3.000 de Euro (inclusiv biletele de avion și închiriat mobra), NordKapp, 6 săptămâni, două persoane, în jur de 3.000 de Euro. Mongolia, 3 luni, singur, aproximativ 4.500 de Euro. Sumele includ toate cheltuielile legate de călătorie, drum, benzină, cazare, mâncare, inclusiv vize, taxe, asigurări, traversări cu bac-ul, etc., mai puțin cele legate de pregătirea motocicletei sau echipamentul propriu. Per total am fost atenți la costuri, dar nu în mod exagerat. Aș zice că este un cost reținut dar nici pe departe minimal. Am văzut bugete in jur de 10.000 USD pentru un cuplu, timp de un an. Mie mi se pare SF, dar iată că este posibil.

15.Dacă cineva se gândește acum să facă o călătorie similară și are dubii, ce sfat i-ai da?
Să se apuce de planificat. Odată puse ideile pe hârtie, odată cristalizat visul inițial nebulos, începe să devină evident că, de fapt, nu-i așa de complicat. Sau de greu. Sau de scump. Iar deschiderea personală cu care te întorci dintr-o astfel de călătorie este de neprețuit. Sper să ne întâlnim pe drum, cât mai curând 🙂 .

Mai multe despre călătoriile lui Marian gășiți pe website-ul lui www.dusi.ro , cât si pe canalul de youtube.