[Jurnal de calatorie] #rideBucovina [1100Km/3 zile]

Ideea acestei plimbări ne-a venit când am auzit prima oară de expoziția de motociclete a domnului Alexandru Scheul, Expo Moto Bucovina, de la Rădăuți. Asta se întâmpla undeva în Decembrie 2017, așa că am pus ideea la iernat pe raft și am așteptat să se topească zăpada, pentru că nu vedeam alt mod de a merge acolo decât pe două roți.
Și pentru că de la București la Rădăuți sunt mai multe variante, unele cuprizând câteva dintre cele mai frumoase drumuri de mers cu motocicleta de la noi din țară, am plănuit un traseu care să ne poarte pe DN12 Sf.Gheorghe-Gheorgheni, Cheile Bicazului, Valea Bistriței, Durău, Transrarău și Pasul Ciumârna (Palma).(gășiți traseul complet aici).
Așa că în primul weekend în care ni s-a aliniat programul nostru cu cel al domnului Scheul, pentru că trebuia neapărat să stăm de vorba și cu dânsul, să aflăm măcar o parte din poveștile din spatele motocicletelor expuse, am plecat spre Bucovina.
Am plecat pe DN1 pînă la Brașov, iar pînă la Sf.Gheorghe drumul a fost destul de monoton. Ne-a mai animat un pic o ploaie scurtă pe la Ploiești, însă în afară de asta a fost drumul clasic, pe care cei mai mulți dintre motociclisti bucureșteni trebuie să-l parcurgă ca să ajungă la niște curbe decente.
Marea surpriză a fost drumul de la Sf.Gheorghe la Gheorgheni, un drum de care nu știam absolut nimic și care ne-a surprins cu un asfalt foarte bun și niște viraje senzaționale, largi, deschise, cu vizibiltate, un drum care te face să zâmbești în cască la fiecare curbă, indiferent de ce motocicletă ai. Noi am fost cu o Africa Twin Adventure Sports, un Transalp, un Hornet și un Kawasaki Z750. Tocmai pentru că este un drum atât de bun, s-ar putea să fie și un drum periculos, pentru că te invită să-i dai… 🙂
Am făcut un scurt popas la Băile Tușnad, la Hanul Secuiesc, unde mâncarea a fost foarte bună. Recomandăm o oprire aici dacă aveți poftă de un paprikaș sau un gulaș.

De la Gheorgheni, am luat-o spre Cheile Bicazului pe drumul de lacul Roșu. Acest drum ne-a cam zgâlțâit dinții în gură, mai ales celor cu motociclete de stradă, este un drum destul de prost, cu multe petice, gropi, denivelări, care îți cam taie din plăcerea mersului. Peisajul compensează „suferința”, însă nu știu dacă în totalitate… Când ajungi la Cheile Bicazului  asfaltul este un pic mai bun, iar după ce ieși din chei, vestea bună este că se lucrează la drum , însă doar pe distanța a două sate și cu mențiunea că la un momentdat asfaltul nou era doar pe un sens, fiind o diferența de vreo 5 cm , destul de periculoasă în momentul unei depășiri. Plus că existau și două zone, unde asfaltul nou se oprea brusc pentru 50m, destul de neplăcut și greu de sesizat dacă vii noaptea pe acolo, așa cum am mers noi.
Prima noapte am petrecut-o la un hotel, lângă Piatra Neamț, Hotel Oscar, un hotel pe marginea drumului, care oferă condiții foarte bune. Parcare proprie supravegheată video, paturi confortabile, micul dejun bogat, oamenii primitori și atenți, ne-au sunat pe la 8pm să ne întrebe pe unde suntem,cam tot ce ai nevoie la o excursie moto.
A doua zi, după ce am mâncat micul dejun, ne-am întors la Izvorul Muntelui, unde ne-am separat în două grupuri. Iulian și Alex cu Africana, respectiv Transalp-ul au luat-o pe DJ155F spre Durău , iar eu și Vlad am plecat cu nakedurile pe drumul „mai bun” , DN15, urmând să ne regrupăm în Petrom-ul de la Poiana Teiului. Despre drumul dintre Izvorul Muntelui și Durau primisem informații înainte că este foarte prost, că arată mult mai rău decât ce se vede pe Google StreetView, dar poate fi parcurs cu motociclete adventure. Nici pe partea cealaltă, pe DN15, lucrurile nu au stat mai bine. La început chiar mă întrebăm dacă nu cumva noi suntem pe drumul prost, iar Alex și Iulian au o viață mai ușoară prin pădure.
După ce ne-am întâlnit cu toții și am realimentat, am mers blană pînă la Chiril. Drumul pe Valea Bistriței a fost mult mai bun decât cel din jurul lacului Bicaz, foarte pitoresc cu dealurile verzi împrejur, și deși era sâmbătă, a fost foarte puțin trafic. Ajunși la Chiril am urcat pe Transrarău spre Pietrele Doamnei. La început am zis că suntem pe un fel de potecă asfaltată, drumul care începe din Chiril este foarte îngust, este o bandă asfaltată de lățimea unei mașini cu niște dale de beton pe lateral pentru a avea loc două mașini dacă se întâlnesc. Deși este foarte frumos , foarte virajat, trece ba prin pădure, ba prin poieni deschise, sau pe lângă pereți stâncoși, nu e genul de drum unde să-ți forțezi motocicletă la maxim. Trebuie să fiți precauți, în cazul în care după o curbă vine o mașină din sensul opus. De la Cabana Rarău spre Pojorâta drumul se lățește, având câte o bandă pe fiecare sens. Noi am făcut un popas pentru masa de prânz la Cabana Rarau, însă nu am fost prea încântați, nu recomandăm această locație,ni s-au părut preturile cam mari pentru ce ofera. Ne-a părut rău că nu am mâncat la grătarul cu mici din parcare sincer. Tot la cabana Rarău am făcut un mic ocol pe un drum forestier care trece pe langa stația meteo și ajunge la Pietrele Doamnei. După această scurtă urcare, am revenit la drumul spre Pojorâta, unde inițial am întâlnit o zonă de belvedere, unde era foarte multă lume oprită pentru poze, după care a urmat o serie ace de păr.

De la Pojorâta am mers spre Sadova, unde am luat-o pe DN17A spre Marginea. Acest drum este foarte popular pentru motocicliștii din zonă, fiind foarte virjat. Chiar ne-am întâlnit cu câțiva motocicliști pe parcurs. Asfaltul nu este perfect, dar este destul de bun. Deși mai sunt gropi și petice, asflatul este foarte rugos și oferă o aderența sporită. Obligatoriu este să faceți o poză la „Palma”, monumentul drumarilor din pasul Ciumârna.La execuția acestui drum au participat peste 1.600 de muncitori „drumari”, care au lucrat în condiții grele de climă și relief, iar acest monument a fost construit ca omagiu pentru aceștia. Noi am fost atât de concentrați la drum și ne grăbeam să ajungem la Rădăuți, că am ratat monumentul 🙂
Ajunși la Rădăuți , ne-am cazat la hotelul Fast, undeva la intrarea în Rădăuți, lângă grădina Zoologică, la aproximativ 10min de mers pe jos de centru. Numele hotelului a contat mult în alegerea făcută :). După ce ne-am cazat, am plecat spre Expo Moto Bucovina, care se află la aproximativ 3km de Rădăuți pe drumul spre Putna. Ne-am întâlnit cu domnul Scheul, care a fost foarte amabil și ne-a arătat toate motocicletele atât din expoziție cât și cele din atelier aflate în lucru încă, a fost o dup-amiază extraordinară. Mai multe despre Expo Moto Bucovina și despre domnul Scheul găsiți aici.Ziua am încheiat-o la restaurantul Antique,care ne-a fost recomandat de mai multă lume, așa că îl recomandăm și noi mai departe. Foarte bună ciorba rădăuțeană aici, cât și restul felurilor de mâncare.

A treia zi ne-a cam dat planurile peste cap. Când ne-am trezit, vremea era foarte urâtă, cerul înnorat, era clar că o să plouă. Ne-am uitat pe telefon, peste tot îi dădea cu ploaie, așa că am decis să nu mai mergem pe Bistrița-Tg.Mureș-Sighișoara-Brașov-București, ci să ne întoarcem pe banalul E85. De aceea ziua a treia a fost un fel de rău necesar, încât trebuia să ne întoarcem acasă și nu aveam altceva de făcut decât să continuăm să mergem.Ne-a plouat aproape tot drumul… Am plecat pe la 9 din Rădăuți și am ajuns pe la 16:00 în București.

Per total au fost un pic peste 1100Km în trei zile cu și despre motociclete. Întâlnirea cu domnul Scheul ne-a impresionat complet, este incredibil ce a realizat și câtă pasiune este în spatele acestor motociclete. De aceea credem că merită absolut să bifați această locație.
Mulțumim celor de la MotorTeam pentru nouă Africa Twin Adventure Sports pe care am avut ocazia să o testăm pe întreg parcusul excursiei pe diferite tipuri de drum, părerea noastră despre ea o puteți găși aici.
De asemnea mulțumim celor de la Capture Heroes pentru GoPro-ul Fusion cu care am realizat filmările 360, o cameră cu o stabilizare senzațională, cu care nu trebuie să-ți mai faci griji dacă ai pus-o în unghiul corect, părerea noastră despre GoPro Fusion o găsiți aici.