[Jurnal de călătorie] #RideDacica

Pe la începutul lui septembrie, îmi zice Vlad că Victor Nemeș de la MotoEvolution Racing School organizează o tură de toamnă și dacă nu mergem și noi.
Din inerție zic da, după care întreb când e ?
“- Pe 2-4 Noiembrie, dar o să fie mișto ,mergem la Adâncată, pe Transfăgărășan, pe la Sarmisegetuza…
– Ok „, înghit în sec în timp ce mă întreb în ce m-am băgat.

Urmează perioada pregătitoare turei, în care tot verific prognoza meteo și tot sper să găsesc un motiv să mă retrag. Tură este pentru posesorii de motociclete adventure touring, așa că găsesc scuză perfectă: “n-am motocicleta adecvată”. Vlad nu se lasă și zice că avem de la Motorteam o Honda Africa Twin Adventure Sports și o Honda VFR800X.Cu Africană fusesem în Bucovina la începutul sezonului și știam ce tanc de motocicletă este pe orice drum, iar despre VFR800X îmi aduceam aminte sonorizare frumosă am avut în #rideDobrogea datorită motorului V4. E clar,n-am scăpare, trebuie să mă uit de mănuși de iarnă și orice ar fi folositor la temperaturi scăzute.

Între timp pe la munte începe să ningă, Transalpina este închisă din cauza zăpezii, și pe Transfăgărășan a nins, totuși încălzirea globală sare în ajutor și pe la jumătatea lui Octombrie se mai încălzește un pic. Dau o tură de control pe Transfăgărășan, pe partea însorită a muntelui e vis, 16 grade, după ce trec de tunel, temperatura scade considerabil , apa se scurge de pe pereții de stanca înghețați, totuși se merge decent. La câteva zile după, iar ninge pe Transfăgărășan și aflăm că pe 1 Noiembrie urmează să se închidă, ceea ce înseamnă că trebuie să stabilim o altă ruta.

Vine săptămâna când trebuie să plecăm în #TuradeToamna.
Ne strângem luni seara la Victor, la @PastaPunct. Victor ne explică câteva reguli utile pentru mersul în grup, ne uităm iar la prognozele meteo. Îi cunoaștem și pe ceilalți participanți. Vom fi în total nouă motocicliști la drum , nouă motocicliști care nu au mers niciodată împreună. Mă gândesc că o să fie amuzant. Noi în ieșirile noastre suntem de obicei 3-4 oameni și de fiecare dată ne sincronizăm mai greu.
Joi luăm motocicletele de la MotorTeam, eu o să mă bucur de muzică V4-lui de pe VFR800X pentru cei 1300Km și Vlad o să deschidă calea pe macadam cu Africa Twin Adventure Sports.

Ziua 1
Vineri la 8 dimineața ne întâlnim la o benzinărie în Pipera, facem plinul, ne stickărim motocicletele cu #RideDacica, mai schimbăm două vorbe și plecăm. Vremea e cam urâtă, cerul înnorat, totuși sunt 15 grade.
Ajungem la MotorPark și avem primul incident. Un “cuișor” de vreo 5cm a intrat în cauciucul GSX-S-ului 1000 a lui Alex. Așadar, scoateți o foaie de hârtie, extemporal, primul subiect : cum să repari o până de cauciuc cu un kit cu șnur. După 3 incercari reușim și după un scurt briefing intrăm pe circuit.
După câteva ture , tragem la boxe să ne mai zică Victor una altă despre poziția pe motocicletă, cum să ne lăsăm, chestii noi pentru mine care nu m-am mai dat pe circuit cu o motocicletă adventure-touring. Mai băgăm o sesiune să vedem ce am înțeles, după care plecăm la drum.

Plecăm spre Predeal pe DN1, însă până acolo mergem pe A3, unde ne obișnuim cu pozițiile fiecăruia în coloană. După ce realimentăm la Nistorești, intrăm în frumusețea de trafic de pe Valea Prahovei. Ne strecurăm printre mașini și abia după Codlea prindem niște bucăți de drum mai libere, unde suntem numai noi și soseau, cel puțin pe sensul nostru. Sunt spre sfârșitul coloanei și nu-mi vine să cred cât de ordonați merg cu alți 8 străini,pe care abia i-am cunoscut. Îmi vine să fac o poză la fiecare curbă, să o am ca exemplu.
La Arpasu părăsim DN1 și mergem să mâncăm ceva la păstrăvăria Albota. E destul de târziu și soarele începe să apună, așa că renunțăm la ideea să urcăm până la Bâlea după ce mâncăm. Când plecăm de la păstrăvărie este deja seară așa că stopurile băieților din față mea se văd șerpuind ușor pe drumul județean până ieșim din nou la DN1. De la Sibiu ne urcăm pe autostradă, probabil cea mai plictisitoare bucată de drum din prima zi, cea mai dificilă de parcurs după ce am mâncat.

După Orăștie scăpăm de plictiseală de pe autostrada și revenim la drumuri mai pitorești. Drumul pe care mergem, începe promițător, cu asfalt destul de bun, virajat, și cu multe indicatoare către vestigii dacice. Ultimii 4-5km până la pensiunea Dacică sunt de macadam, iar parcurgerea lor noaptea completează o zi deja super. E ceva deosebit să vezi să vezi 9 motociclete noaptea cum ridică praful printr-o pădurice.

Ajungem la pensiune, unde suntem așteptați cu mâncare, cu țuică,visnata, cu tot ce trebuie. Mie personal îmi place că nu am semnal deloc la telefon. Este wi-fi, dar pentru moment îmi place să rămân deconectat complet și să admir cerul plin de stele.Stăm de vorba, radem, glumim și ne băgăm la somn.

Ziua 2
A două zi după micul dejun, plecăm cu motoarele spre peștera și cascada Cioclovina. Asta înseamnă un drum de vreo 10-15km dus-întors de macadam. Vedem și noi pe unde am mers aseară. Lăsăm motocicletele și o luăm la pas. Este o urcare ușoară pe cursul apei, printre stânci, crengi, copaci căzuți. O urcare ușoară, dar solicitantă. Ajungem la peștera, facem câteva poze și mai urcăm puțin până suntem storși complet de energie. Ne întoarcem la motociclete și la pensiune că să ne reîncărcăm forțele la masă de prânz.

După prânz plecăm spre Sarmisegetuza Regia. Parcurgem drumul de macadam ce ne-a devenit prieten după care ieșim la asfalt. Drum este foarte frumos , cu viraje, urcă pe dealuri cu asfalt destul de bun, mai sunt câteva denivelări. De la Costești, drumul a fost asfaltat în urmă cu câțiva ani și este perfect de dat, doar că trebuie să aveți grijă că este mai îngust și mai sunt alți turiști care merg sau se întorc de la Sarmisegetuza.

Ne-am încărcat cu energii pozitive iar când ne-am întors la motociclete,unde ne-am dat seama că trebuie să mai punem si benzină în ele.
Când ne-am întâlnit în prima zi am stabilit că Alex cu GSX-S-ul , având rezervorul cel mai mic, va da tonul la realimentare, această fiind o bună practică pe care am învățat-o în această tură. Ne-am luat cu peștera, cu macadamul și am uitat. După calculele noastre Alex mai avea vreo 30km autonomie. Nu e panică, Africa Twin are rezervorul de 24L , avem și furtun la noi, dar totuși plecăm spre prima benzinărie care este în Călan la aproximativ 50Km. Plecăm ușor, drumul ne ajută , e la vale J. După câțiva km, se aude un zgomot ciudat la motocicletă lui Marius. Ne oprim o parte din noi, pare să fie lanțul de vină. Nu prea avem ce să-i facem, mai tragem de el, ne mai dăm cu părerea,nu facem nimic concret, însă cert este că nu se mai aude chia atât de tare. Ajungem cu bine la benzinărie realimentăm cu toții și mergem la pensiunea Dacica înapoi.
Aici, după masă , ne strângem în jurul unui foc de tabăra la taclale, stabilim ruta de întoarcere la București. Victor ne propune mâine dimineață , înainte să plecăm, să dăm o tură pe dealurile din jur. Rămâne stabilit, cine să bagă mâine la tură de dimineață, la 7AM să fie lângă motocicletă. Ne prinde 1AM în jurul focului, deci slabe șanse pentru tură de dimineață.

Ziua 3
Totuși dimineață, în somn, aud niște motoare plecând. Doar Victor, Marius și Grig se bagă la plimbare. La pensiune e liniște, ne trezim ușor ușor, ne mai strângem din bagaje…toată acțiunea este pe dealuri, prin pădure, pe unde merg băieții. Ne trimit niște poze, bineînțeles că noi ăștia rămăși la pensiune ne ofticăm. Eu abia acasă când văd filmările lui Victor ma oftic cu adevărat. În două ore merg printre copaci, prin turme de oi, prin râuri, șanțuri, cert e că toți 3 se întorc cu un zâmbet mare pe față.

Plecăm pe la 11 de la pensiunea Dacica. Vremea este superbă, anormală pentru Noiembrie, 16 grade, soare, iar telefonul arată că și pe Transalpina e la fel, așa că decidem să mergem pe acolo. Prima etapă până la Petroșani ne reobisnuim să mergem în formație la drum lung. În afară de o zona unde ne bate vântul foarte puternic din lateral, drumul e perfect. Asfalt bun, trafic moderat. Realimentăm la Petroșani și o luăm spre Voineasa. Știam că drumul este foarte prost, însă începe surprinzător de bine. După 3 curbe , situația se schimbă radical, drumul e praf, un mix de asfalt rupt, macadam și noroi. Mă tot gândesc la Alex cu GSX-S1000 cum se împacă cu situația 🙂 .Trecem peste, și ajungem la asfalt, aproape de Obârșia Lotrului. De aici începe distracția pe Transalpina . Nu suntem singurii care s-au gândit la o plimbare pe aici, însă traficul este redus. Ca întotdeauna, este o plăcere să mergi pe aici. Ne oprim din loc în loc să admirăm priveliștile să mai facem o poză, un selfie… Mă uit din când în când la temperatura din bord, nu-mi vine să cred că văd 16 grade în Noiembrie pe Transalpina .

După ce coboram urmează “răul necesar”, drumul monoton până la București. Încercăm să mai scăpăm de monotonie, mergând pe un drum județean spre Curtea de Argeș, însă descoperim un drum peticit care ne scoate fix înainte de Dealul Negru. De la Pitești intrăm pe autostrada. Este deja întuneric și pentru prima oară temperatura scade sub 12 grade. Începem să ne amintim că totuși este Noiembrie. Ne mai oprim o dată la o benzinărie pe autostrada, înainte de a intră în București că să ne luăm rămas bun, după care fiecare la casă lui.

Acum când scriu aceste rânduri și afară sunt temperaturi cu minus, îmi vine greu să cred că una dintre cele mai țări plimbări moto din sezonul acesta, a fost în urmă cu câteva săptămâni, în Noiembrie. Cum de nu ne-a plouat deloc în 1500km și cum de am prins și temperaturi de 25 grade în Noiembrie, este un mister, dar cred că și dacă nu ar fi fost vremea asta extrem de bună, tot mi-ar fi plăcut la nebunie această ieșire.

Mi-a plăcut pentru că pe parcursul întregii plimbării atmosfera a fost una relaxată. Oamenii pe care i-am întâlnit în această tură au fost senzaționali, deși eram motocicliști cu experiențe diferite, nu au existat discuții în contradictoriu sau ambiții inutile, ce mai apar când mergi în grup 🙂 . Orice problemă pe care am avut-o pe parcurs, întotdeauna am rezolvat-o împreună,a fost o experiență foarte relaxantă, în care am putut să mă bucur de plimbare pur și simplu. Pe lângă asta, am învățat și o groază de lucruri utile legate de mersul în grup. Mai multe motive pentru care să mergeți într-o astfel de tură și ce am învățat, găsiți aici.

Cu siguranță dacă nu aș fi mers m-aș fi ofticat și vă recomand cu toată căldura o astfel de tură organizată de MotoEvolution Racing School, indiferent că este de primăvară, de vară sau de toamnă. Mai multe motive