mie. Iun 16th, 2021

[Jurnal de călătorie] Tom Mackay, un scoțian plecat în jurul lumii pe un Royal Enfield Himalayan

Tom Mackay este un motociclist scoțian plecat cu o motocicletă Royal Enfield Himalayan, într-o tură în jurul lumii (RTW), a căror planuri au fost date peste cap anul trecut de pandemia de Coronavirus. Restricțiile de călătorie l-au făcut să petreacă 4 luni în lockdown în Spania, însă chiar și așa, Tom a reușit să calatoareasca 22.000Km anul trecut, chiar dacă asta a însemnat multe schimbări ale traseului, schimbări ce l-au adus inclusiv în România. Am stat de vorbă cu el să vedem care au fost provocările acestui an atipic cât și ce impresie i-a lăsat România văzută de la ghidon.

1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine Tom. Cum ai căpătat această pasiune pentru mersul pe două roți și care a fost prima ta motocicletă?
Sunt din Glasgow, Scoția, și am început să merg cu motocicleta în 1977. Sunt genul de om care își cumpără o motocicletă și o ține mult timp, așa că din 1977 până acum am avut doar 9 motociclete. Mi-am luat permisul pe motocicleta fratelui meu mai mare, o Honda CJ250T, după care mi-am cumpărat prima motocicletă proprie, o Honda CB400F. În 1979 mi-am cumpărat o Honda XL125 și deși am avut-o doar pentru câteva luni (mi-a fost furată în scurt timp) am apucat să fac câteva ieșiri off-road. Prima motocicletă mai mare a fost un Suzuki GSX750E din 1981, apoi o Yamaha XJ900F 1988 , 1993 CBR1000FM, 1996 CBR1000FT, 1999 CBR1000FV, 2003 KAWASAKI ZZR1200 și ultima , Royal Enfield Himalayan din 2018.

2. Îți mai aduci aminte care a fost prima tură mai lungă pe două roți? Ce senzație ai avut când ai plecat la drum?
Prima tură mai lungă a fost în 1983 de la Glasgow până în sudul Franței cu Suzuki-ul GSX750. Am început cu un drum lung până la Dover de 800Km, apoi feribotul a avut întârziere…și nu am reușit să ajungem în Franța decât abia după miezul nopții. Ploua și toate benzinăriile erau închise. Căutând un loc de campare pe un drum de pământ, pe ploaie torențială… am scăpat motocicleta în noroi. Uzi leaorca, murdari de noroi, am decis să ne întoarcem și să înnoptam la terminalul pentru feriboturi. La momentul respectiv regretam că am plecat în această călătorie. Însă când a ieșit soarele și vremea s-a încălzit, totul s-a schimbat și de atunci cred cu tărie că dacă am o zi proastă, mâine nu poate decât să fie mai bine.

3. Am văzut că acum călătorești cu o motocicletă Royal Enfield Himalayan. De ce ai ales această motocicletă ?
Momentan mă aflu într-o tură în jurul lumii, tură ce a fost afectată de restricțiile cauzate de pandemia de Coronavirus. Am ales această motocicletă pentru că a fost singura care mi-a satisfăcut toate nevoile pentru o astfel de călătorie. Este relativ ușoară, destul de simplă ca design, deci poate fi reparată ușor, are un consum scăzut de benzină (întotdeauna la astfel de plimbări benzina costă foarte mult) și poate merge atât pe drumuri asfaltate, pietruite sau de pămant. Plus că piesele sunt ieftine. Bineînțeles motorul nu are foarte multă putere, dar după părerea mea, acesta este singurul lucru negativ, restul lucrurilor pozitive fiind mai importante.

4. Cum este până acum experiența ta cu Himalayan-ul în ceea ce privește fiabilitatea, lucrări de revizie, probleme tehnice ? Nu este o motocicletă prea întâlnită la noi în România.
Am cumpărat motocicleta în august 2019, când avea deja 18 luni și 2.500km(aproape 4.000Km). Acum motocicleta are 25.000 de mile (40.000Km) și nu s-a întâmplat niciodată să nu pornească sau să se strice. Eu mă ocup singur de întreaga mentenanță, inclusiv schimbat cauciucurile. Pe la 11.000mile o garnitură de la motor a început să dea semne de oboseală și să lăcrimeze ulei pe acolo, când am schimbat-o, am schimbat și lichidul de frână, motocicletă având deja 2 ani. Lanțul l-am înlocuit la 15.000mile, dar în afară de acestea, nu am avut nicio problemă. Uleiul îl schimb la fiecare 3000mile ( 5.000km) și filtrul de ulei la 6.000mile. Sunt acum la al doilea set de cauciucuri și primul set din fabrică de placute de frână.

5. Deși 2020 a fost un an dificil pentru toată lumea, mai ales pentru cei aflați într-o călătorie lungă, totuși ai reușit să faci ceva kilometri. Ai început în Spania, ai vizitat Portugalia pentru ca mai târziu să ajungi în România, Turcia și să te întorci spre sfârșitul anului în Polonia. Care a fost planul, dacă a fost vreunul? Câți kilometri ai făcut anul acesta ?
Planul principal a fost tura în jurul lumii. În august 2019 după ce am cumpărat Himalayan-ul, am plecat din UK în Spania, după care am tras în Polonia , în Cracovia, pentru durata iernii. Din motive personale a trebuit să ajung înapoi în Spania la începutul lui Februarie 2020 și din cauza pandemiei am rămas blocat acolo până în Iulie 2020. Distanța totală parcursă din August 2019 până în Februarie 2020 era de 13.000Km, iar din Iulie până în Noiembrie 2020 am mai făcut încă 22.000Km.

6. Ce provocări ai avut de înfruntat pe parcurs? Cum ți-au afectat restricțiile ruta ?
Cum am zis, am fost blocat 5 luni în Spania și planul meu inițial pentru 2020 era să mă îndrept către Est, către Ucraina sau Turcia după care spre “Stan-uri”, dar restricțiile de la granițe au anulat idea. Apoi am încercat să vizitez Ucraina trecând prin Polonia în Septembrie, dar granița era închisă. Asta m-a făcut să o iau spre sud, spre Ungaria și România, așa că putem spune că mi-am schimbat ruta, deși nu am avut o ruta bine stabilită de la început. Îmi place să iau lucrurile așa cum vin, însă sunt conștient de cerințele privind vizele de acces în țările pe care le vizitez. Am mai încercat apoi să vizitez Ucraina în Noiembrie, dar de data aceasta granița cu Moldova era închisă și am fost trimis înapoi în România, trecere fiind permisă doar pentru cetățenii moldoveni și ucrainieni, după care m-am întors prin Ungaria și Slovacia înapoi la Cracovia.

7. Care ar fi cele 5 locuri preferate unde ai mers cu motocicleta pe durata acestei ture ?
Alpii Francezi, partea centrală a Spaniei, Transilvania, Portugalia în zona apropiată de granița cu Spania și coasta mediteraneană a Turciei.

8. Și pentru că nu este vorba întotdeauna doar de mers cu motocicleta, ci și despre descoperirea locurilor izolate sau a zonelor istorice, turistice…care au fost locurile care ți-au plăcut cel mai mult și le-ai recomanda și altora să le viziteze ?
Fără îndoială vestigiile arheologice romane și grecești din Turcia. Sunt foarte ușor accesibile și foarte bine păstrate, mult mai bine decât în alte părți ale Europei. Majoritatea dintre ele le-am văzut cu ajutorul lui Nate Allen, pe care l-am întâlnit în Istanbul și mi-a arătat zona. [Jurnal de călătorie]Nate Allen plecat în jurul lumii cu un BMW X-Challenge 650

9. Un alt lucru care merge mâna-n mâna cu călătoriile, mai ales pe două roți, este cunoașterea de noi prieteni. Îți aduci aminte de vreo întâlnire amuzantă?
Călătorind de ani de zile cu motocicleta am cunoscut foarte mulți oameni, fie că este vorba de alți motocicliști, fie de oameni interesați de motociclete. O astfel de situație a fost în 1986 când eram cazat la un hotel mic de lângă St.Fleur, în centrul Franței. După ce am plătit camera, am întrebat recepționerul dacă este vreun loc unde să pot parca GSX750-le. S-a gândit un pic și mi-a zis să îl duc în spatele hotelului. Acolo a deschis niște uși mari de la parterul hotelului și mi-a zis să o parchez fix în mijlocul camerei respective. Am făcut cum mi-a cerut. Când am coborât la cină, am observat că defapt acea cameră era restaurantul hotelului și motocicleta mea era printre mese, fix în mijloc. Toată lumea mânca liniștită, fără să fie deranjată de chestia asta, mi s-a părut suprarealistă toată scenă.

Când am fost în Instanbul anul trecut l-am cunoscut pe Nate prin intermediul Instagram. Nate e un tip super de treabă, m-a convins să merg din nou în off-road, ceva ce nu mai făcusem de 35 de ani. Știe foarte multe despre locațiile arheologice și drumurile secundare pe care poți ajunge la ele. Mi-a plăcut foarte mult timul petrecut cu el în Turcia și cu un tip din Norvegia, Stefan Olsen, care era cu un BMW R1200GS și cu care mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp

10. Am văzut în pozele tale că mergi de obicei singur. De ce ai decis să pleci singur în călătoria asta, nu este periculos ? Care au fost cele mai periculoase momente de până acum ?
Nu sunt un motociclist căruia îi place să meargă neapărat cu grupul. Am mers de câteva ori, dar nu mi-a plăcut. Să mergi în grup înseamnă planificare, stabilirea destinațiilor…Mergând singur am ocazia să aleg ce fac, să-mi schimb traseul ori de câte ori vreau. Îmi place solitudinea pe care ți-o dă mersul cu motocicletă, însă cum am zis, apreciez și intâlnirile ocazionale pe parcurs cu alții, este sufficient cât să nu mă simt singur.
După părerea mea cea mai periculoasă situație pe care o poate întâlni un motociclist singuratic este să aibă un accident într-o zonă foarte slab populată, izolată. Pericolul poate fi prevăzut, mergând într-un mod cât mai puțin riscant, astfel încât să minimalizezi probabilitatea întâmplării unui accident. Cel mai periculos moment pe care l-am avut în călătoria asta s-a întâmplat în Polonia, într-o zonă de lucrări pe drum, n-am văzut o denivelare mare care era acoperită cu noroi, și când am trecut peste cu spatele, aproape că m-a aruncat din șa. Cumva am reușit să rămân pe motocicletă, dar după am avut nevoie să beau o cafea și să fumez o țigară, a fost un moment intens.

11. Fiind un site ce promovează turismul în România, trebuie să te întreb cum ți s-a părut la noi în țară? Cum ți s-a părut în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, natura, locurile pitoreșți, drumurile ,etc. ?
România este una dintre țările mele favorite. Am petrecut aici 10 zile, dar cu siguranță nu a fost suficient. Am stat la Timișoara, Brașov, Bucureșți, Constanța ( de două ori), Brăila, Suceava și Satu Mare, însă sunt bucăți foarte mari din țară pe care nu le-am explorat suficient. Toți cei pe care i-am întâlnit au fost prietenoși și mi-au făcut șederea foarte plăcută. Îmi aduc aminte cu plăcere de un tip care avea o tarabă cu cârnați și brânză pe la jumătatea Transfăgărășanului, unde am oprit să mănânc ceva.

12. Și vorbind de drumurile din România, care ți-au plăcut cel mai mult ?
Am fost pe Transfăgărășan, pe care l-am găsit foarte similar cu pasurile alpine din Franța și Elveția, dar singurul aspect care nu mi-a plăcut a fost că era foarte aglomerat și mulțimea de autocare turistice din vârf, de la Bâlea. Drumul meu favorit din România a fost traseul de la Suceava la Satu Mare via Sighetu Marmatiei (DN17/E58) și DN18, aproape de granița cu Ucraina. Traseul acesta le-a avut pe toate, drumuri virajate, privelișți spectaculoase, orășele și sate pitoreșți cu multe variante pentru a te opri la o cafea pe parcurs.

13. Unul dintre motivele cel mai des întâlnite pentru a nu pleca într-o astfel de tură este bugetul. Ai făcut o estimare cam cât ai cheltuit până acum? A două scuză este lipsa timpului. Tu cum ai făcut că să ai timp pentru așa ceva ?
Eu sunt destul de norocos fiind pensionar și având o pensie suficientă care să-mi acopere cheltuielile pe drum. Fiind vorba de un drum în jurul lumii, mi-am vândut tot ce aveam în Scoția înainte să plec, așa că nu mai am nicio casă acolo, sunt un adevărat nomad. Asta inseamnă că am timp suficient să fiu atent și la cheltuieli, astfel încât să nu fie nevoie să mă mai angajez pe parcurs pentru a acoperi cheltuieli suplimentare.

14. Dacă cineva se gândește acum să facă o astfel de călătorie și are dubii, ce sfat le-ai da ?
Este o întrebare dificilă la care mi-e imposibil să răspund correct. Când eram mai tânăr și încă lucram, serviciul meu nu îmi permitea să plec mai mult de 3 săptămâni cu motocicleta vara. În timp ce mi-ar fi plăcut să fac plimbarea această în jurul lumii când aveam 20 de ani, era imposibil sau puteam doar dacă renunțam la muncă. Păstrându-mi locul de muncă pentru 30 de ani a însemnat că acum când sunt mai în vârstă am atât timpul cât și banii necesari să pot să fac asta fără griji.

Pentru o persoană tânăra aș spune că factorul cel mai important este existența unui buget suficient. Însă cu cât înaintezi în vârstă, devine mai importantă condiția fizică. Lucruri simple ca ridicarea motocicletei de pe jos devin din ce în ce mai dificile odată cu vârstă.

Una peste alta, sfatul meu este dacă îți permiți să faci această călătorie, fă-o, pentru că dacă nu o faci, vei regreta toată viață.

Lasă un răspuns