[Jurnal de călătorie] Vera Agachi, la plimbare prin Europa pe un BMW F650GS

1. Pentru început, spune-ne un pic despre tine Vera. Cum ai început să mergi cu motocicletă și cum ai prins acest „microb”? Când ți-ai dat seama pentru prima oară că vrei să devii motociclistă? Știu că între momentul în care ai obținut categoria A și momentul în care ți-ai luat motocicleta a trecut ceva vreme.
Eram în liceu când am văzut prima dată o motocicletă prin oraș. Îmi aduc aminte că mi s-a părut că e ceva rupt dintr-un film SF. Am început să caut pe net, dar pe atunci informația era destul de limitată. După ce am ajuns la facultate, am reînceput să caut informații și forumuri despre motociclete. Visam la momentul când o să am și eu motocicleta mea.
După primul an de facultate tată mi-a propus să fac școală de șoferi (evident pentru mașină) și am reușit să îl conving să îmi dea bani să fac și pentru A. Asta era în 2002. Au urmat mulți ani de visat că îmi construiesc singură motocicleta din bucăți, pentru că nu îmi permiteam să îmi cumpăr una. Am reușit târziu, după 13 ani, să îmi cumpăr motocicleta. De fapt nici atunci nu prea mi-am permis-o, au fost sacrificii mari, dar nu mai puteam răbda. Mi-am luat un F650 GS (varianta cu mono-cilindru), la care visam deja de câțiva ani.

2. Cum a fost prima oară pe propria ta motocicletă ? Îți mai aduci aminte care a fost prima plimbare ?
Prima plimbare cu ea a fost până la ITP Voluntari să îi fac autentificarea. O numesc plimbare pentru că atunci mi s-a părut incredibil de lungă. Era Iulie și m-au trecut toate transpirațiile până am ajuns la ITP. A trebuit să merg pe centură și traficul era blocat, erau TIRuri multe, șanțuri adânci în asfalt – toate coșmarurile unui începător.
După 2 zile de plimbat prin oraș, a venit weekendul când am plecat la prima mea întrunire moto – la Luncavita. Aia a fost prima plimbare lungă (300 km) – și prima traversare cu bacul. Mi-a luat vreo 6 ore :), nu am avut GPS sau hartă. Știam drumul în mare, dar m-am încurcat în niște sate prin Dobrogea. A fost o mini-aventură savurată la maxim.

3. Am văzut că prima plimbare mai lungă în afara țării ai făcut-o în 2016, în Portugalia? De ce tocmai până aici?
Voiam să văd podul Dom Luís I din Porto, iar Spania și Portugalia erau următoarele pe lista de țări din Europa pe unde nu fusesem, așa că în momentul în care mi-am cumpărat motocicleta mi-am propus să încerc să mă duc să văd podul. Prin urmare la un an de condus, am plecat spre Portugalia.

4. Ce senzație ai avut în momentul plecării, știind că te așteaptă o excursie lungă, singură pe două roți ?
Am avut foarte multe emoții în săptămânile ce au precedat plecarea. Dar în momentul în care am încălecat în dimineața aceea, totul s-a liniștit în capul și în sufletul meu și m-a cuprins nerăbdarea și curiozitatea cunoașterii. Din momentul acela, emoțiile m-au părăsit pentru că făceam ceva cunoscut mie și comfortabil – conduceam motocicleta.

5. Apoi în 2018 a venit rândul Norvegiei. De ce ai ales această destinație ? Te întreb pentru că mulți dintre motociclistii cu care am mai vorbit, înainte să plece într-un tur al lumii sau în Mongolia sau Europa toată, au fost până în Norvegia, mai exact până la NordKapp, care este ca un fel de milestone, de checkpoint, totuși la ține nu am văzut o poză la NordKapp 🙂
Idea avea alt contur la început, dar s-a transformat până am plecat, ca mai apoi să se sfârșească tot cum a vrut universul :).
Fratele meu stă în Suedia și vizitandu-l des, mă tot gândeam să mă duc în vizită o dată cu mobra. Așa că în iarna 2017-2018 am început să planific drumul până în Suedia și sudul Norvegiei. Tot în acea iarnă m-am înscris în WIMA România (Women’s Internațional Motorcycle Association) și am aflat că la sfârșitul lunii Iulie 2018 avea să aibă loc WIMA Annual Rally în Finlanda. Câteva din fetele din WIMA România au zis că merg la Rally și eu m-am gândit că dacă tot sunt în perioada aia acolo, cât e până în Finlanda? Sigur că vin. Și dacă tot sunt în zonă mă duc și până la Nordkapp. Mda, asta era planul în capul meu în iarnă. Apoi am aflat că fratele meu nu va fi în Suedia în Iulie, așa că nu mai era nevoie să trec prin Suedia.
Planul cu care am plecat de acasă era să trec din Germania în Danemarca, apoi cu ferry în sudul Norvegiei, să colind după placul inimii și al ochilor, să ating Lofoten și Nordkapp, să cobor prin Finlanda în sud, să particip la WIMA Internațional Rally și apoi să fug spre casă. Toate astea într-o luna.
Dar mi s-a stricat mobra în Germania și am pierdut o săptămâna acolo. Am înțeles că nu mai aveam cum să ajung la Capul Nord. Am tras tare să văd Lofoten și apoi am coborât prin Suedia spre Finlanda (pentru că înaintam mai repede prin Suedia și eram în criză de timp – dacă ați fost în nordice înțelegeți de ce). Am stat mai mult decât am preconizat la Rally pentru că mi-a plăcut foarte mult și a trebuit să fac ultimii 2000 km în 3 zile (fără autostrăzi).
Evident că visez la Monglia, Africa și mai ales la America de Sud, dar parcă nu aș pleca singură acolo :). Mă mai gândesc, mai investighez. Găsesc eu o soluție!

6. Unul dintre aspectele importante și plăcute ale acestor călătorii este întâlnirea a diverse tipuri de oameni, fie localnici, fie alți călători. Îți aduci aminte vreo povestire amuzantă sau o întâlnire interesantă ?
În excursia din Portugalia am stat mult în campinguri și asta mi-a oferit ocazia de a interacționa cu mulți oameni. De câteva ori am primit cafea dimineața când mă trezeam, de la cupluri mai în vârstă care îmi erau vecini de cort. O dată am găsit o floare pe motocicletă. În excursia de anul asta am avut o zi în care nu reușeam să îmi găsesc o cazare să mi-o permit. Și întrebând un băiat care vindea suveniruri dacă nu știe vreun pont, omul s-a apucat să sune pe la prieteni bikeri să afle de vreun club moto care mă poate găzdui. Nu a găsit nimic, dar mi-a mai zis de niște grupuri pe FB în care aș putea întreba, și la urmă mi-a lăsat numărul lui de mobil și mi-a zis că dacă până seară nu găsesc nimic să îl sun și găsește o soluție. Am găsit o cabană până la urmă, cu ajutorul unui alt cuplu motorizat (cred că erau cehi). Am observat că oamenii care călătoresc îți înțeleg chinul și sar să te ajute cu tot ce pot.

7. S-a întâmplat vreodată în aceste două excursii să fii într-o situație mai tensionată? Sau ai avut vreun incident în care să te simți în pericol în vreun fel ?
Nu am avut niciodată nici o problemă, nu m-am simțit în pericol în nici o clipă. Sper să fie la fel și pe viitor.

8. Motocicletă cum s-a comportat în această plimbare? Ai avut ceva probleme sau incidente ?
După cum îți ziceam mai devreme am avut ceva probleme cu motocicleta în excursia de anul această. Primele semne le-a dat în Cehia când nu a mai pornit. Am încărcat bateria și am reușit să plec. În Germania m-a îndrumat un prieten către mecanicul lui pe care l-am rugat să-mi verifice motocicleta să știu dacă mă duc sau mă întorc :). Ghinionul a făcut să ajung vineri seara la mecanic așa că până luni nu s-a mișcat nimic. Abia marți a găsit problemă – starterul a fost de vină, avea unul din fire rupt, care din când în când mai făcea contact și pornea.
Abia joi am putut să plec. Dar pierdusem deja o saptămană.

9. Te-ai pregătit în vreun fel special pentru aceste călătorii, ți-ai luat ceva piese de schimb la ține?
M-am pregătit călătorind. Ca orice sport de anduranță, trebuie să îți obișnuiești corpul cu efortul. Adică nu poți doar să faci naveta zilnic (20-40km) și să vrei să pleci în excursie o lună. În fine, poți, să mergi o luna câte 50 -100 km pe zi :). Glumesc, dar e și un sâmbure de adevăr. Eu îmi petrec timpul liber pe motocicletă.

În ceea ce privește piese de schimb: am avut plăcuțele de frână pentru spate, că mai aveam un pic de „carne” pe ale mele și n-am vrut să le schimb înainte să plec. Și am mai avut un aparat de măsură și un redresor, pentru că avusesem ceva probleme electrice cu ea în primăvară, dar nu reușisem să descopăr ce avea. Au fost de folos – atunci când nu a mai pornit în Cehia, am măsurat și am văzut că consumasem bateria încercând să pornesc, așa că am pus-o la încărcat. Gândindu-mă retroactiv, erau șanse să nu pornească nici după ce am încărcat bateria, având în vedere că firele făceau sau nu contact. Dar am avut noroc.

În excursia din Portugalia am avut doar redresorul cu mine, dar nu am avut nici o problema, motoreta avea 20.000 km la bord – era nouă :).

În rest am tot timpul cu mine (chiar și în excursiile scurte) cheile cu care pot da jos toate carenele, și majoritatea șuruburilor de pe motocicletă (nu că aș ști ce să fac cu ele odată desfăcute :)), kitul de pană și kitul universal de plecat la drum ( power tape + șoricei + WD40).

10. Dacă ar fi să faci un top 5 al celor mai frumoase momente din călătoriile pe care le-ai făcut pînă acum, care ar fi acestea?
E greu de ales, dar îmi aduc aminte de ziua greu încercată când am traversat Thassosul (Grecia) peste munte cu cauciucurile de șosea, ziua de plimbare pe Lofoten (Norvegia), seară petrecută în Rhonda (Spania), momentul în care am văzut podul Luis, cele 2 zile petrecute în Kotor și senzațiile serpentinelor din coasta golfului. Și îmi place mult să mă plimb prin Bulgaria când e frig la noi; au străzi libere și frumoase, mâncare ieftină și bună, iar ei sunt binevoitori.

11. Și dacă tot vorbim de topuri , noi fiind un site care promovează frumusețea de a descoperi România pe două roți, care ar fi 3 locuri sau drumuri preferate de ține pentru a merge cu motocicleta de la noi în țară ?
Îmi place drumul de la Lepșa la Târgu Secuiesc și de acolo pe coclauri (DJ113) spre Băile Tușnad, și în general toate drumurile județene din Transilvania. În Dobrogea sunt iarăși câteva drumulețe simpatice, cum e cel de la Horia la Luncavita. În nord – de la Ceahlău la Bicaz, prin Durau. Îmi face plăcere să mă duc la mare pe DN3, cu traversarea cu bacul la Silistra.
Sunt și zone unde nu am ajuns deloc, decât în trecere, cum e vestul țării. Acolo îmi doresc să cutreier în amănunt, dar e cam departe de București pentru escapade de weekend.

12. Acum mulți probabil o să citească și o să zică ce fain , aș merge și eu dar… n-am timp… nu pot să lipsesc de la serviciu … și cea mai des întâlnită scuză „costă mult” sau „e prea scump”. Am văzut că tu ți-ai notat cheltuielile, cu grafice frumos 🙂 Ți-ai făcut o estimare înainte de fiecare plimbare, ai avut un buget în care să te încadrezi sau ai „improvizat” pe parcurs ? Este o întrebare pe care am pus-o tuturor celor intervievați, pentru că cei ce citesc să poată să-și facă o imagine completă, corectă asupra costurilor. De multe ori se întâmplă să exagerăm costurile atunci când le estimăm și să nu mai plecăm nicăieri.
Întotdeauna am făcut o estimare a costurilor înainte să plec și am economisit să pot pleca. Estimarea e simplu de făcut 🙂 cel puțin pentru Europa, pentru că sunt foarte multe informații pe net și poți află costuri pentru absolut orice. Costurile se împart (cel puțin pentru mine) în 5 categorii:

Costuri fixe mari – de obicei ferry – încerc să le iau în avans dacă știu de ele – așa cum am făcut la întoarcerea din Portugalia. Spre Norvegia nu le-am avut cumpărate și cred că a fost mai bine, având în vedere că mi s-a dat planul peste cap. Aici intervine experiența fiecăruia, cât de bine își cunoaște motocicleta, limitele ei (ale motocicletei) și ale lui.
Benzină – e simplu de estimat pe baza costului mediu al benzinei în ficare țară – info pe net.
Mâncare – știu deja foarte bine ce mănânc la drum lung, ce ține mai bine în bagaje, îmi fac cumpărăturile la supermarketuri. În Spania/ Portugalia am avut o medie de 5-6 Eur /zi, în Norvegia 10-12 Eur/zi. Evident depinde în ce țară ești.
Cazare – depinde dacă stai la cort sau cauți cazări. Eu am stat mult în campinguri în sudul Europei (media de 9 -10 Eur/noapte) și la căbănuțe sau Airbnb în nordul Europei (28Eur/ noapte – aici prețul ar fi scăzut dacă mai mergeam cu cineva pentru că adesea cabanutele aveau mai multe paturi).
Neprevăzute – de obicei adaug un 20% la ce am calculat până acum, pentru orice cheltuieli neprevăzute.

13. Și pentru că tot vorbeam de scuze, tu cum reușesți să-ți faci timp pentru aceste călătorii ? Ai un program mai flexibil care să-ți permită vacanțe mai lungi sau o mare parte din zilele de concediu sunt „mâncate” de astfel de călătorii ?
Lucrez la o multinațională și avem, ca majoritatea angajaților, 22 de zile de concediu plătit, pe care în general putem să ni-l luăm după bunul plac. Pentru excursia de anul acesta vorbisem cu șefa mea cu mult timp înainte și îi spusesem că vreau să îmi iau tot concediul odată. Asta a necesitat mai multă diplomație la serviciu și acordul colegilor să mă ajute, să îmi țină locul atât de mult timp. Desigur, că am rămas fără zile de concediu după excursie, dar a meritat. Și in fiecare an sfârșesc prin a-mi lua și câteva zile de concediu neplătite. Cred că până la urmă dacă ne dorim ceva destul de mult, găsim modalități să ocolim obstacolele. Dacă nu le putem ocoli, înseamnă că nu ne-am dorit destul de mult.

14. Ce planuri ai pentru 2019? Te-ai hotărât deja unde vei merge cu motocicleta?
Am ceva planuri pentru 2019, dar nu știu dacă și cum se vor concretiza. Îmi doresc să fac un tur prin Italia. Îmi este tare dragă și tânjesc mult după vacanțele petrecute în trecut acolo.
Mi-ar plăcea să fac și un tur care să lege lacuri și ochiuri de apă pitorești (cum e Bled sau …) unde să poposesc o zi -două să mă dau cu placă mea de SUP. Asta e un plan la care țin mult și sper să îl pot realiza cât de curând.
Mai am câteva planuri de vacanță cu familia, dar acestea nu includ motocicleta.

Puteți vedea multe alte fotografii superbe din călătoriile Verei sau îi puteți urmări călătoriile și aventurile viitoare, pe pagină ei de facebook, Off to see the wizard.
[aps-social id=”12″]