[Jurnal de călătorie][Video] Tura indiană

Titlul s-ar putea să fie un pic înșelător, de aceea o să explic de ce l-am ales. Motivul este destul de simplu, în această tură am plecat cu o motocicletă Indian Scout, pe care am împrumutat-o de la ASP Group, importatorul Indian Motorcycles în România, și o motocicletă Royal Enfield Bullet 500 Classic Chrome,fabricată în India, pe care am împrumutat-o de la Ural Moto România, importatorul mărcilor Royal Enfield și Ural în România. Probabil că puțină lume știe că între 1955 și 1959 , motociclete Royal Enfield erau vopsite roșu și vândute pe piața americană sub numele de Indian de către Brockhouse Corporation, care deținea brand-ul Indian Motorcycles și care in 1953 hotărâse oprire producția la fabrica din Springfield. Mai multe despre aceste motociclete și despre părerea care ne-au făcut-o în plimbare gășiți în secțiunea de teste moto.
Având aceste două motociclete extrem de diferite, dar care stârnesc emoții puternice atât pentru nostalgici cât și pentru motociclistii mai tineri, ne-am tot gândit unde să ieșim la plimbare. Inițial am vrut să facem un traseu mai lung, integral pe asfalt, însă după câțiva kilometrii cu Royal Enfieldul ne-am dat seama că 100km pe autostrada până la Pitești, cum plănuisem, pentru începutul plimbării nu ar fi fost plăcut deloc. Așa că am reconfigurat traseul și am ajuns la o buclă prin dealurile subcarpatice dintre Ploiești și Buzău. Drumul până la Mizil unde am realimentat ar fi fost destul de plictisitor dacă nu am fi fost cu aceste două motociclete. Pe de-o parte vibrațiile și duritatea Royal Enfieldului,ne-a făcut să zimbim de multe ori în cască, deși am mers cu viteză de croazieră 90-100Km/h, iar pe cealaltă parte am avut sunetul grav al tobelor Vance&Hines de pe Indian, care au furnizat soundrackul plimbării noastre.
La Sărată Monteoru a început distracția virajata pe care o așteptăm, un drum pe care l-am mai recomandat în trecut, pentru virajele frumoase prin pădure, dar un drum unde trebuie să aveți grijă pentru că de multe ori este nisip pe carosabil, și mai sunt zone unde asfaltul s-a surpat, drumul fiind îngustat la o bandă.
Apoi de la Leiculesti am mers spre Casa Seciu, un drum de aproximativ 70km, care trece prin Laposel , Sangeru , ieșind în DN1A (Cheia) aproape de Măgurele.

Este un drum foarte pitoresc în porțiunile din afară satelor, la un moment dat trece și pe lângă Izvorele de apă sărată, dar trebuie să aveți grijă la asfalt, a cărei calitate variază foarte tare. Sunt zone cu denivelări mari , dar și zone cu asfalt nou nouț, iar pentru niște motociclete super sport și chiar și pentru niște cruisere cu suspensii mai dure, cum este Indian Scoutul, nu este chiar o plăcere. Există și o porțiune de câteva sute de metri între Lapos și Laposel fără asfalt, unde drumul este „în lucru” (de ani de zile), însă nu este nicio dificultate de a trece ( am mai fost aici și cu Z750, ZX10R, VFR800…).

În ciuda micilor probleme la nivel de carosabil, noi zicem că merită făcut, combinația de viraje și peisaje compensează, și judecând după numărul destul de mare de motocicliști cu care ne-am întâlnit pe parcus, este un traseu care merită făcut, mai ales toamna, când culorile sunt senzaționale. Apropo de motocicliști întâlniți, mulțumim băieților cu Africa Twin și BMW-ul RT care s-au oprit să ne întrebe dacă totul este în regulă deși eram opriți să facem niște poze, ne bucurăm să vedem oameni săritori în comunitatea moto.
După ce am ajuns la DN1A am mai urmat o urcare virajată scurtă până la Casă Seciu unde am mâncat ceva și am plecat mai departe spre București.
Dar cum vorba lungă este sărăcia omului și o poză valorează cât o mie de cuvinte, zic mai bine să vedeți clipul de jos că să vă faceți o imagine mai bună despre cum arată drumul: