[motoInterviu]#Oameni&Motociclete cu Nelu Chesaru – tipul de motociclist de care avem nevoie
Întâmplarea face ca eu și Nelu să fim originari din același oraș, Brăila, și deși suntem pasionați amândoi de motociclete, nu acolo ne-am cunoscut. Ne-am cunoscut mult mai târziu pe net, în grupul MotoHelp . Acolo el organizase un concurs ad-hoc pentru motocicliști, unde fiecare prezenta o fotografie cu motocicleta lui. Mi s-a părut interesant ce voia să facă dup-aia cu fotografiile, și anume, un calendar pe care să-l vândă, iar banii obținuți să fie direcționați către motocicliști care suferiseră accidente grave. Apoi, rămânând în acel grup, mi-am dat seama că Nelu este genul de motociclist pe care aș vrea să-l întâlnesc cât mai des pe stradă. De multe ori pasiunea cu care vorbește despre o motocicletă, o piesă, o senzație, se transformă într-un soi de poezie contagioasă care te face să pornești motorul imediat și să pleci la o plimbare. Însă nu va lăsăți păcăliți, Nelu nu doar vorbește, este genul de om care transformă în fapte vorbele sale, fie că este vorba despre motociclete modificate sau de a întinde o mâna în ajutorul celor ce au nevoie.
De aceea am vrut să vă prezint și vouă cam cum cred că ar trebui să fie un motociclist.
1. Înainte de toate, spune-mi un pic despre tine. Când ai început să mergi cu motocicletă și care a fost prima ta motocicletă?
Din câte îmi amintesc pe la 12 ani am început să merg, pe un Carpați al fratelui meu. Nu se găsea benzină și am avut ideea să cumpăr Terpinol de la metalo-chimice, un diluant de uz casnic. Amuzant era că pocnea și scotea cerculețe de fum negru.
Prima motocicletă am avut-o la 19 ani, un Ij Jupiter 5 aproape nou. Deși aveam de jumătate de an bani de Minsk 125, am rezistat eroic și am strâns suma necesară pt Ij. Voiam o motocicletă mai serioasă, nu motoretă. Acum realizez că era un pas firesc Minsk-ul, un an ar fi fost suficient pentru a învață să conduc corect.
Însă dragostea pentru motociclete mi-a apărut mult mai devreme, la 9 ani, când mi-a adus tata un catalog franțuzesc cu motocicletele acelui an. De atunci visez, respir, desenez, repar, modific, conduc motociclete. Asta e viața mea!
2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o tură mai lungă ?
Primul drum mai lung a fost la mare, 200 km, în vara în care mi-am luat Ij-ul. Îmi amintesc că eram nerăbdător să plec, aveam și o ușoară teamă, așa pentru că nu știam ce probleme pot întâmpină… Dar totul a fost ok, am descoperit plăcerea de a călători, și deodată, parcă țara era mai mică decât părea pe hartă. Motocicleta comprimă distanțele și timpul, ce mașinărie grozavă!
3. Care crezi că sunt motivele cele mai bune pentru care cineva devine motociclist? Te întreb asta pentru că de multe ori există oameni care își cumpără o motocicletă din unele motive oarecum superficiale, vor să impresioneze pe cineva, cred că o să devină mai populari,etc…sau mai recent vor să se facă motovloggari, lista e lungă…totuși unii dintre ei, au norocul, făcând primul pas, să descopere trăirile mai profunde pe care ți le dă această pasiune. Ție ce îți place cel mai mult la întreagă idee de a fi motociclist?
Cred că toate motivele sunt bune să devii motociclist. Chiar și cele pe care le numești superficiale. Nu e nimic rău să încerci să impresionezi fetele, de exemplu :)). Nici motovloggingul nu e rău dacă e făcut cu cap. Din păcate nu pot numi un motovlogger român care face ce trebuie, dar prin alte țări sunt destui care fac clipuri foarte utile.
În cazul meu, încă de atunci, de la 9 ani, m-a fascinat ideea de mașinărie care te duce unde vrei, mecanismul pe care încaleci și pleci încotro dictează gândul. E ca o prelungire a corpului, a ființei, parcă deodată capeți puteri, ca în povești când încalți o pereche de pantofi vrăjiți sau urci pe covorul fermecat. Simbioza om-mașinărie parcă se împlinește când rulezi pe o șosea curată, virajata, senzația de zbor când te apleci în viraje ca pasărea, vântul in piept, șuieratul, conectarea cu natura, puterea motorului ce împinge la comanda gândului, totul, totul te face să simți că ești viu, că te bucuri de viață din plin, că nu irosești clipa… Cum să renunți la „drogul” acesta?
Cunoscutul jurnalist Dan Năstase, parcă a redus totul la esență prin metafora „aripi pentru zbor terestru”.
4. Știu că tu ai revenit pe două roți după o pauză destul de lungă de câțiva ani, datorită unei “comenzi” de a modifica o Honda Dominator și a transforma-o într-un scrambler retro. Cum a fost atunci, ce a reaprins această flacăra ?
Flacăra a ars mocnit în tot acest timp, doar avea nevoie de puțină „benzină”. Deși am avut perioada în care nu am condus decât ocazional, îmi respectam un jurământ ce mi l-am făcut când am cumpărat prima motocicletă la 19 ani, și anume, să am tot timpul o „jucărie” pe 2 roți în posesie. De atunci nu a fost o zi să nu am minim o motocicletă în garaj.
Când am început să caut pe net cu bucurie, alte proiecte de motociclete scrambler, faptul că am răsfoit din nou revistele moto pe care le aveam depozitate într-o camera din casa unde am copilărit, ideea de a reconstrui și îmbunătăți motocicleta după gusturile mele, toate astea m-au făcut să realizez și să îmi reamintesc că eu asta fac cu plăcere maximă, că nu simt că muncesc, nu simt că trece timpul. Am realizat că timpul trecea și eu nu mă bucurăm de pasiunea vieții mele.
Amuzant este că Gabi, tipul care a venit să mă întrebe dacă îi pot face un scrambler, tot tatona de un an de zile cumpărarea unei Honda Dominator. Pe mine m-a prins așa tare ideea de a face un scrambler, că fix la o săptămâna de când m-a întrebat, eu deja luasem un Suzuki Freewind pe care voiam să-l modific pentru mine. De teamă că mă apuc de a mea prima dată și îl voi amână pe el, în ziua următoare a plecat la Galați și a cumpărat Dominatorul pentru care purta discuții de un an de zile. Peste 4 luni avea scramblerul mult dorit.
5. Dacă tot am menționat de acest proiect, tu ai fost pasionat întotdeauna de mecanică, atât auto cât și moto, și nu doar în ceea ce privește reparațiile sau mentenanță, ci mă refer la modificări ce țin atât de stil, design, cât și funcționale sau legate de performanță. Ai un proiect care mie mi-a plăcut foarte mult, Jawa Axl Rose, și voiam să aflu mai multe detalii.Cum ți-a venit ideea, ce ai urmărit de la început cu acest proiect? Dacă nu mă înșel este chiar a două motocicletă a ta, pe care o aveai de mai bine de 20 de ani.
Jawa Axl Rose a fost ca o continuare firească după Honda scrambler. Trebuia să trec la următorul proiect și aveam deja Jawa care zăcea în așteptare de ceva ani. Mi-am amintit că la momentul când mi-am luat Jawa, erau doar câteva motociclete disponibile pe piață, trebuia să mă mulțumesc cu ce se găsea. Acum aveam șansă să îmi fac Jawa exact așa cum mi-aș fi dorit să existe la vremea aceea. Parcă mă imaginăm la poarta fabricii Jawa comandând un model clasic după specificațiile mele. De aceea am și îmbinat componente originale Jawa de la diverse modele din ani diferiți. Cadrul, roțile și motorul au fost de la TS 638 din ’96(a doua mea motocicletă), rezervorul de California anii ’80, tobele și stopul de la Jawa 250 din ’60, etc. Unde nu am avut componente să se potrivească, le-am confecționat. Capacele laterale sunt din aluminiu, ciocănițe, pilite, găurite 100% manual. Ca element inedit, capacele sunt prinse de cadru, în zig zag, cu un șnur roșu din piele. Alt element inedit este rezervorul vopsit în relief, m-am inspirat de la cadranul ceasurilor de lux Ulysse Nardin Anchor Tourbillon. Singura piesă modernă este farul cu LED, ca să o aduc totuși în zilele noastre.
Numele Jawa Axl Rose a venit de la sine combinând 3 elemente. Îmi plac piesele Guns’n Roses, numărul motocicletei luat la rând în urmă cu 20 de ani, este BR 90 AXL, iar în 2017, anul în care am făcut motocicleta, solistul Axel Rose a avut un concert cu AC DC la Praga, capitală Cehiei, patria Jawa.
Ca recunoaștere că am făcut treaba bună, motocicletă a apărut în articole în Auto Test, Motobikes, și în catalogul editat de Centrul Ceh București, alături de alte 150 de produse cehesti reprezentative. Și nu în ultimul rând, Jawa mea dragă a ajuns la marele iubitor de motociclete clasice, Alexandru Scheul, deci poate fi văzută de anul acesta în cadrul muzeului Expo Moto Bucovina.
6. Care ar fi motocicleta perfectă pentru ține, care să necesite cât mai puține modificări pentru a fi complet pe gustul tău ?
Nu pot numi doar una, sunt câteva de care nu m-aș atinge, sau aș schimbă doar unele componente. Yamaha FJR 1300, Kawasaki ZRX 1200, Kawasaki Z1 din ’72, Kawasaki Zephyr 750, Honda CB 750 Four din ’70, Ducati 851, Ducati Monster S4R, Ducati Paul Smart, etc. Din cele actuale îmi place extrem de mult ca design, Harley Davidson Livewire, electrica controversată, și Husqvarna Vitpilen 701. Încă nu am găsit o motocicletă mai veche de 1950 care să îmi placă, o motocicletă care ar avea ca echivalent auto, pe Mercedes 540 K ’36.
7. Fiind un site care promovăm turismul moto de la noi din țară, trebuie să te întreb care ar fi locurile preferate de tine pentru a merge cu motocicleta la noi în țară ?
Avem locuri superbe în țară, dar pentru motocicliști, locurile sunt doar pretextul călătoriei, deci mai importante cred că sunt drumurile până acolo. Drumuri virajate care străbat puține localități, prin natură, prin zone frumoase. Îmi e dor de Focșani-Ojdula-Tg. Secuiesc, Transalpina și Transfăgărășanul sunt botezul motocicliștilor, Rânca unde se ține o etapă din Campionatul Național de Viteză în Coasta, Cheile Bicazului – priveliște superbă și viraje amețitoare… Sunt doar câteva din multele drumuri și locuri frumoase din țara noastră.
8. Și în afara țării? Ce vacanță sau ce tură moto, ți-a rămas aproape de inimă ?
Am prins de curând gustul plimbărilor prin alte țări, am vizitat doar câteva relativ apropiate de România. Fiind un iubitor de vară și de soare, mi-a plăcut tura din Grecia, am bătut în lung și în lat insula Lefkada timp de 9 zile. Mare, nisip, bikini, drumuri înguste și abrupte, livezi de măslini, apusuri faine și vinuri savuroase, exact ce ne place nouă. (Ca să înțelegeți de ce i-a plăcut lui Nelu în Lefkada, lăsăm un clip făcut de noi la o tură acolo)
De curând m-am mutat în Austria și se pare că are potențial. Încă nu am apucat să o cunosc foarte bine dar merită vizitată. E foarte aproape de Italia, Cehia, Elveția, țări cu tradiție în motociclism și cu drumuri superbe, sper să am timp să le bifez.
9. Tu pastoresti un grup moto pe facebook,Motociclete-MotoHelp, care mie îmi place foarte mult. Îmi place pentru că se schimbă idei, sfaturi utile și mai ales pentru că există tot felul de campanii utile pentru lumea moto, cum este și calendarul Motociclete-MotoHelp,devenit deja tradiție, unde banii obținuți din vânzarea calendarelor ajung la motociclistii ce au suferit accidente grave. Cum a luat naștere acest grup sau de unde vine această dorința de a-i ajută pe alții ?
Activam pe câteva grupuri moto și la un moment dat am avut nevoie de câteva sfaturi tehnice. Am constatat că mulți vorbeau în necunoștință de cauză, veneau cu informații greșite sau chiar sfaturi periculoase, discuțiile deveneau repede agresive, moderatorii nu prea știau să aplaneze conflictele… Am inițiat grupul MotoHelp în 2017 sperând că pot gestiona neplăcerile amintite, că ne putem ajuta între noi, motociclistii, așa cum făcea generația mea în anii ’90. Am crezut întotdeauna că motociclistii sunt mai îndrăzneți, mai nonconformiști, mai inventivi și în același timp sunt oameni de acțiune pe care te poți baza. Mi-am dorit un grup mic în care să fie incluși motocicliști sau persoane foarte pasionate de motociclete, și mă mândresc cu faptul că în grupul nostru nu intră oricine, facem o selecție destul de riguroasă. Pot să garantez că minim 90% întrunesc cele 2 condiții. Regulile de baza sunt bunul simt, respectul și să nu uităm că numele grupului înseamnă de fapt a ajuta. Chiar zilele trecute, deși eram cu mașina, m-am oprit să ajut un scuterist să se adune de pe jos. Cred că nu există motociclist care să vadă un coleg căzut sau cu o problemă tehnică, să nu se oprească și să îl ajute. Cam asta e și spiritul grupului.
Tot în aceeași perioadă am remarcat cât de multe accidente se întâmplă printre noi, chiar mi-au murit 2 prieteni în vara lui 2017. Așa mi-am propus să mă implic în primul rând în campanii de educare și prevenire, și apoi în campanii de ajutorare a celor ghinioniști. Așa a apărut calendarul MotoHelp cu sloganul „Ai căzut, te ridicăm”. La primele două ediții îl vindeam și profitul obinut era împărțit celor câteva cazuri de motocicliști accidentați. Am fost pe punctul să renunțăm ediția de anul acesta din cauza unui accident moto pe care l-am avut în martie 2019. Totuși, moderatorii de pe grup m-au susținut și practic au făcut toată munca din spate ca și anul acesta să apară calendarul nostru. Le mulțumesc prietenilor mei Alexandra Manu,Cristina Dinu,Cristina Drăgan, Nicoleta Chiper, Vlad Şarlău și Emilian Olteanu care au rupt din timpul lor ca să nu întrerupem această tradiție. Am avut și ajutorul câtorva sponsori, motocicliști și ei, cu al căror suport financiar am reușit să le tiparim: Adrian Bustiucel – Est Bike Adventure Constanța, Emilian Pavel – Moto Emotion, Bogdan Pacea – RCA2000.ro, Adrian Răduță – TCS Racing Park, și Alexandru Popescu – RAMS21.ro. S-au implicat tocmai că sunt motocicliști și au înțeles și susținut ideea de a ajuta camarazi care sunt la nevoie. Subliniez că și Emilian Pavel a suferit un accident moto anul trecut și încă se luptă să se recupereze, dar a avut tăria să ofere ajutor și altora în aceeași situație.
Încă un fapt interesant s-a întâmplat anul trecut în noiembrie când, fiind internat la un centru din Viena, pentru recuperare în urma accidentului din martie, întâlnesc acolo un motociclist din România, în scaun cu rotile, venit și el la recuperare. După vreo 20 de minute de povești, aflu cu stupoare că este Ştefan, unul din cele trei cazuri pentru care s-au strâns bani cu ajutorul calendarului MotoHelp 2020. Cât de mică e lumea și câte surprize ne rezervă soarta uneori…
10. Am pregătit un pic terenul și pentru partea mai puțin plăcută a pasiunii noastre, accidentele. Ești de acord cu afirmația că nu ești motociclist până nu ai primul accident? Până acum ce accidente ai avut și cât de grave au fost?
Nu sunt de acord! Ești motociclist din momentul în care te deplasezi pe o motocicletă. Sunt însă de acord cu faptul că majoritatea motocicliștilor, la un moment dat în viață, au parte și de accidente. Ține de statistică. La naiba, calarim niște chestii colțuroase din metal, mici și greu de remarcat pe șosele, care trebuiesc ținute în echilibru și au prostul obicei să cadă când le dai drumul din mâna, care au puteri ca de mașină dar sunt de 10 ori mai ușoare, practic sfidăm un pic soarta, suntem foarte vulnerabili, șansele nu sunt de partea noastră.
Am avut 3 accidente serioase. La primele două m-am ales cu ceva julituri și cu o vertebră ușor ciobită. Ultimul, cel din martie anul trecut a fost cel mai grav. Am fost la un pas să îmi fie amputat piciorul dar medicii au sperat că îl pot recupera și au făcut tot posibilul. Am trecut prin toate fazele, 7 operații din care una a durat 12 ore, imobilizat 4 luni și jumătate, scaun cu roțile, cârje, două luni recuperare într-un centru unde am învățat să merg din nou, încă mai fac recuperare pentru cel puțin un an de zile. Mulțumesc medicilor care au luat decizia bună pentru mine.
11. Pentru cei ce sunt la început de drum sau își doresc să devină motocicliști, ce sfaturi le-ai da? La ce să fie atenti, ce să facă, ce să nu facă… legat de accidentele tale, crezi că ai fi putut evita într-un fel, sau privind înapoi, poate dacă ai făcut anumite lucruri altfel rezultatul ar fi fost altul ?
Aș sublinia 3 aspecte importante.
Cred că ideal ar fi să înceapă cu o motoretă mică sau scuter de 50-125 cc, pentru un an de zile. Greutatea și puterea mică te fac să simți motoreta și să îți dezvolți reflexe mult mai repede decât cu una grea și puternică cu care trebuie să te lupți. Apoi se poate trece la categoria medie 400-600 cc și te poți opri aici sau poți face pasul spre un motor mai mare. În țările cu tradiție moto, adolescenții încep să meargă pe motoare mici și trec treptat prin toate etapele, nu conduc din prima 1000 cc și 200 cp. De fapt nici legislația nu le permite să aibă acces la motoare mari până la o anumită vârstă sau experiență.
Al doilea aspect ține de dobândirea unor reflexe prin antrenament. În școlile noastre moto se învața doar strictul necesar pentru a obține permisul. Ideal ar fi ca după școala moto să mai faci un curs de conducere defensivă unde înveți să stăpânești manevre esențiale. În București și orașele mari se țin astfel de cursuri. Cei care nu au aceste posibilități ar trebui să se antreneze singuri sau cu motocicliști mai vechi, să stăpânească și să înțeleagă 3 manevre importante: contravirarea(counterstering), frânarea de urgență cu ambele frâne și evitarea din scurt a unui obstacol.
Și în al treilea rând, când te urci pe motocicletă trebuie să fii tot timpul focusat, atent, prezent. Nu ai ce caută pe motocicletă dacă ești distrat, băut, drogat, obosit. În timp îți vei dezvolta un simț al anticipării „citind” cu atenție mișcările celorlalți șoferi, motocicliști sau pietoni.
Referitor la accidentele mele cred că pe toate aș fi putut să le evit. Primul s-a întâmplat când eram începător și după ce am scos motocicleta de la iernat, am plecat la o tură, am luat un viraj cu viteză prea mare și am ieșit pe câmp. Nu am realizat că după 4 luni în care nu am mai condus, trebuia să o iau mai treptat, să mă reacomodez cu motocicleta. Greșeală de începător. Al doilea s-a întâmplat câțiva ani mai târziu, cauza fiind neanticiparea, m-am lăsat surprins de evenimete. Ultimul accident s-a produs într-un moment în care eram relaxat și deconcentrat. Probabil dacă eram mai prezent și dacă eram mai antrenat să controlez o motocicletă intrată în derapaj, aș fi reușit să evit.
Am început să scriu o carte despre motociclete și motocicliști, pentru că îmi doresc să ne formăm o cultură moto ca în țările dezvoltate, să învățăm un minim de tehnici de conducere ca să avem cât mai puține accidente. Mă ocup puțin și de partea tehnică, descriu cum funcționează principalele sisteme ale motocicletei, ca să știm să facem singuri principalele operațiuni de întreținere sau să avem habar ce să cerem la un service. Mai conține sfaturi de călătorie, pregătirea motocicletei, trick-uri și secrete old school, etc. Din păcate am puțin timp de scris și nu știu când o voi termină.
Conduceți cu grijă ca să ne putem bucură de pasiunea noastră!
