[motoIstorie] SWM: care este legătură dintre micul producător italian, Harley Davidson și Husqvarna ?
SWM este o marcă italiană a căror origini le găsim la începutul anilor ’70. În aceea perioada, în cursele de enduro, motociclete italiene în patru timpi au început să piardă teren în față motoarelor străine în 2 timpi, mult mai puternice. Pentru a face față acestei provocări, doi motocicliști și prieteni cu aceeași pasiune pentru off-road au decis să își construiască propria motocicletă. Cei doi prieteni erau Piero Sironi și Fausto Vergani, înființând SWM (SV.VM – Sironi Vergani Vimercate Milano), ulterior numele marcii a fost asociat cu sintagma Speedy Working Motors.
La sediul inițial din Rivolta d’Adda au fost create trei modele cu motoare Sachs de 50, 100 și 125 cmc, care au impresionat încă de la debutul lor, obțînând locuri prestigioase în curse, impresionând publicul cu caracteristicile lor tehnice precum furca cu secțiune dreptunghiulară, noutate absolută în acele zile, cât și prin designul modern.
Debutul internațional a fost în Spania în 1971, în timpul unei curse a Campionatului European în care Pierluigi Rottigni a terminat pe locul doi în clasa 125, iar Giuseppe Signorelli a terminat pe locul trei în clasa 100.
Acesta a fost începutul unui palmares bogat de titluri, inclusiv titlul de campion național în Italia la Motocross 125, câștigat în anul următor de pilotul italian Afro Rustignoli și medalia de bronz cucerită de Rottigni în compionatul European de Enduro 125. Aceste victorii au făcut compania italiană să atragă atenția. Alte titluri importante din palmaresul SWM sunt cucerirea vazei de argint la International Six Days, titlurile europene la Endurance și Kart, un titlu mondial de Trial și mai multe titluri naționale de Trial și Motocross.
Anii de glorie 1971-1984
Motociclete pentru Trial
SWM a început să folosească motoare Rotax, producând modelele TL125 și TL320 în 1977. Rotax a construit o versiune specială pentru motocicletele de trial cu valve rotative, iar Acerbis a realizat carenele și piesele din plastic, iar suspensia a fost realizată de Marzocchi. Culorile specifice ale acestor prime motociclete de trial erau roșu cu alb.
În 1979 au apărut modelele galben cu negru, iar în 1980 acestea au fost echipate cu amortizoare cu gaz Girling și furci Betor. Gilles Burgat a câștigat campionatul mondial de Trial din 1981 pe o astfel de motocicletă SWM.
În 1982, un model de 240cc a fost produs cu un cadru albastru, ce purta sponsorizarea firmei Pernod.
În 1983, toate motocicletele au primit bascule din aliaj, iar modelul TL350 Jumbo a fost introdus. Acesta a folosit un nou motor, pastrând aceleași cadru albastru.
În 1984, motoare noi de 125 și 320 au fost produse, dar apoi producția a fost oprită, din cauza intrării în faliment a firmei.
Pe partea de Enduro, SWM a produs următoarele modele RSGS și TF1 cu capacitățile de 125, 175, 250, 280, 350, 370, 440, 506.
În 1980, Joan Riudalbá a reușit să câștige campionatul Spaniei de Enduro mergând pe o motocicletă SWM TF1 de 125 cc.
Când SWM a intrat în faliment, firma britanică Armstrong a cumpărat drepturile asupra modeluil SWM XN Tornado, model ce folosea motoare Rotax de 350cc și 506cc. Împreună cu CCM, Armstrong a dezvoltat și comercializat o versiune militară, MT500, care a fost atât de bine apreciată încât Harley Davidson a cumpărat drepturile de producție în 1986, dezvoltând ulterior modelul propriu MT350E.
2014 anul reînvierii
Până să ajungă la KTM, Husqvarna și-a schimbat de mai multe ori proprietarii, de la Electrolux la Cagiva și BMW. Interesant însă este faptul că una dintre fabricile lor era în nordul Italiei, la câțiva kilometri de Milano. Fix înainte de a-și schimba iar proprietarii, cei de la BMW decid modernizarea completă a acestei fabrici.
În 2013 când KTM a cumpărat Husqvarna de la BMW, austriecii s-au gândit să renunțe la fabrica din nordul italiei, dorind să mute producția în Austria.
În această situație de criză, pentru că muncitorii din acea fabrică urmau să fie disponibilizați, Ampelio Macchi(foto), cunoscut inginer italian,cu o experiență bogată la Cagiva si Husqvarna(46 titluri mondiale din postura de constructor),unde fusese director tehnic și brand manager, dar și mai bine cunoscut pentru rolul de director tehnic al diviziei off-road de la Aprilia, a văzut atunci o oportunitate de a reînvia brandul SWM. Cu sprijinul guvernului local, cu ajutorul sindicatelor muncitorilor, dar mai ales cu finanțarea grupului chinez Shineray , a reușit să înceapă producția noilor generații de SWM, având la bază tehnologia folosită de Husqvarna.
Așa că în 2014, la EICMA , cei de la SWM au prezentat 6 modele bazate pe motorizări monoclindrice de la 297,6cc la 600cc : două modele pentru enduro extrem de ușoare RS 300 R(107Kg) și RS500 R (112 kg ), o motocicletă supermoto SM 450 R, care la fel ca cele de enduro avea furcă Marzocchi și amortizor Sachs, o motocicletă destinată touringului : Superdual 650 și două motociclete cu aer vintage ce folosesc un motor de 440cc răcit cu aer : scramblerul Silver Vase și cafe-racerul Gran Milano. De fapt Gran Milano este prima motocicletă SWM 100% de stradă.
În prezent
Între timp gama SWM a crescut peste 10 modele enduro, dual sport și retro, iar din 2019 SWM a intrat pe un nou segment, al nakedurilor moderne prin modelul Va’rez: cu două variante de motorizare: 125cc și 400cc.
