motoVacanțe: Cu motocicleta prin Turcia – Tura on/off-road de 6 zile si aproximativ 3000KM

Turcia este una dintre acele țări care îți oferă aproape orice îți poți dori de la o călătorie cu motocicleta: orașe vibrante, peisaje care se schimbă radical de la o zi la alta, mâncare excelentă și drumuri care pot fi, în aceeași zi, atât plictisitor de drepte, cât și spectaculos de frumoase.

În toamna lui 2025 am pornit într-o astfel de aventură, iar după ce am traversat Istanbulul și am ajuns în Eskișehir, avea să înceapă cu adevărat partea interesantă a turei.

Traseul

Traseul nostru a pornit din București, a traversat Bulgaria și apoi Turcia europeană, cu oprire în Istanbul. De aici am continuat spre Eskișehir, Cappadocia și Ankara, urmând ca ulterior să revenim spre Istanbul.

A fost un traseu de aproximativ 3.000 km, suficient de lung încât să vezi mai multe fețe ale Turciei: aglomerația marilor orașe, liniștea podișului Anatolian și peisajele aproape ireale din Cappadocia.

Deși inițial aveam în plan să ajungem și în Dark Canyon, în regiunea Kemaliye, am realizat că ar fi însemnat să facem trei zile consecutive de peste 700 km, așa că am preferat să păstrăm acel obiectiv pentru o tură viitoare și să ne concentrăm pe Cappadocia și Ankara.

Un cutremur de 6,1 și o pană în aceeași dimineață

Noaptea petrecută în Eskișehir nu a fost una obișnuită.

Pe la miezul nopții am fost treziți de un cutremur puternic, de 6,1 grade. Nu a durat foarte mult, însă suficient încât să simți cum tot hotelul începe să se miște și să te întrebi pentru câteva secunde dacă trebuie să cobori în stradă.

După o astfel de experiență, te-ai aștepta ca ziua următoare să fie mai liniștită.

N-a fost.  Dimineața am găsit Yamaha Ténéré 700 cu roata spate complet dezumflată.

Din fericire aveam compresor și camere de rezervă, însă nu aveam niciun chef să schimb cauciucul în parcarea hotelului. Am întrebat la recepție unde găsim o vulcanizare și, după aproximativ 20 de minute de plimbat prin oraș, am dat peste un atelier mic, administrat de doi frați surdomuți.

Cu ajutorul Google Translate ne-am înțeles perfect. În jumătate de oră problema era rezolvată, iar costul reparației a fost de aproximativ 400 lire turcești, adică în jur de 40 de lei.

Uneori, astfel de întâlniri rămân în memorie mai mult decât obiectivele turistice.

Podișul Anatolian – frumos prin simplitatea lui

Între Eskișehir și Cappadocia ai de traversat mare parte din Podișul Anatolian.

Nu este genul de drum care să apară în topurile celor mai spectaculoase șosele din lume.

Sunt sute de kilometri de drumuri drepte, câmpii întinse și sate răsfirate.

La un moment dat am văzut pe GPS că mai aveam 155 km până la următoarea curbă serioasă și am început să râdem spunând că este probabil cel mai lung drum drept pe care l-am parcurs vreodată.

Dar chiar și aici există locuri interesante.

Am trecut pe langa Mehmetçik Anıtı, monumentul dedicat soldatului turc și unul dintre simbolurile luptei pentru independența Turciei.

Apoi am ajuns la Tuz Gölü, lacul sărat aflat în centrul Anatoliei.

În lumina după-amiezii, suprafața albă și întinsă pare aproape ireală. Dacă vii vara, mare parte din apă dispare, iar pe lac rămâne un strat gros de sare pe care poți merge efectiv pe jos.

Cappadocia – când aventura se transformă în bătaie de cap

Aveam câteva track-uri GPX primite de la prieteni și eram convinși că vom descoperi niște locuri spectaculoase.

Asta s-a întâmplat. Doar că, la un moment dat, ne-am trezit blocați între stânci.

Șleaurile deveneau din ce în ce mai înguste, pereții de piatră se apropiau amenințător, iar BMW-ul GS nu mai avea practic loc să înainteze.

Am continuat încă puțin.  Apoi încă puțin.

Până când am ajuns într-un punct în care nici măcar Ténéré-ul nu mai putea trece.

Nu era o senzație prea plăcută. Se apropia seara, eram într-o zonă izolată și trebuia să întoarcem motocicletele pe o potecă îngustă, în pantă și plină de nisip.

Norocul nostru a fost că ne-am întâlnit cu un turist român care venea pe jos din direcția opusă și ne-a confirmat că drumul nu mai continuă pentru motociclete.

Așa că am tras de ghidoane, am împins, am întors GS-ul cu greu și am refăcut tot traseul înapoi.

A fost unul dintre acele momente în care aventura este mai puțin distractivă atunci când o trăiești și mult mai amuzantă când o povestești.

Unde am mâncat în Cappadocia

După ce am reușit să ieșim dintre stânci, singurul lucru la care ne gândeam era mâncarea.

Așa am ajuns la restaurantul Barbarian din Ürgüp.

Locul are un aer de tavernă medievală, cu încăperi săpate în piatră și o atmosferă care te face să uiți complet de oboseala acumulată în timpul zilei.

Restaurantul este foarte popular și este recomandat să faci rezervare, mai ales în sezon.

Noi am avut noroc.

Am ajuns murdari de praf, obosiți și probabil destul de jalnici la prima vedere, iar personalul ne-a găsit rapid o masă într-o încăpere amenajată ca un beci medieval.

Pentru doi oameni, cu antreuri, fel principal și băuturi, nota a fost în jur de 450 lei.

Nu este ieftin, dar este unul dintre acele locuri unde experiența contează mai mult decât suma plătită.

Cazare în Cappadocia

Am ales să stăm la Katapa Stone House, în apropiere de Göreme.

Ideea era simplă: să vedem baloanele cu aer cald dimineața, chiar la micul dejun.

Din păcate, vremea nu a ținut cu noi și baloanele nu au zburat în acea perioadă.

Prețul pentru o cameră dublă cu mic dejun inclus a fost de aproximativ 55 de euro pe noapte, la sfârșit de octombrie.

În plin sezon, prețurile pot fi considerabil mai mari.

Cel mai frumos drum: traversarea podișului Delmece

Dacă ar trebui să aleg un singur drum din această tură, fără să mă gândesc prea mult, aș spune drumul din podisul Delmece .

Este genul acela de loc care nu apare foarte des în ghidurile turistice.

Drumul serpuieste initial pe malul marii Marmara, dupa care incepe sa urce spre centrul acestei zona peninsulare unde se afla platoul Delmece. Incet, incet asfaltul incepe sa se deterioreze pana cand chiar si dispare in unele zone.  Nu există trafic aproape deloc. Nu există agitație.

Doar motocicleta, aerul rece de munte și senzația aceea că ai descoperit un loc despre care foarte puțini oameni știu.

Pentru noi, Delmece a fost una dintre cele mai frumoase surprize ale Turciei și unul dintre motivele pentru care suntem convinși că ne vom întoarce , mai ales ca mi-a placut foarte mult drumul de coborare spre Narli, un satuc pescaresc tipic turcesc.

Merită Turcia?

Categoric da.

Turcia nu înseamnă doar Istanbul și Cappadocia.

Înseamnă oameni prietenoși, mâncare excelentă, benzinării impecabile, drumuri surprinzător de bune și o diversitate de peisaje pe care puține țări o pot oferi.

Iar dacă pleci cu motocicleta și cu puțin spirit de aventură, există șanse mari să te întorci acasă cu mult mai multe povești decât ai planificat. Cat ne-a costat aceasta tura aflati din clipul de mai jos.