Nu toate consumă la fel…ochii la benzină

Eram de Paşte la Brăila, cu maşina. Mă sună un prieten şi mă întreabă dacă nu aş vrea să-i aduc şi lui motocicleta de la Brăila la Bucureşti. Cum “întâmplător” aveam echipamentul la mine în portbagaj şi vremea era bună, răspunsul firesc a fost da. Am găsit un alt prieten să se întoarcă cu maşina mea la Bucureşti, eu am luat motorul şi dus am fost. Am zis să nu mor de plictiseală pe autostrada aşa că am luat-o pe la Pogoanele – Urziceni- Bucureşti. La început, cum motocicleta era destul de stătută, am mers mai cu grijă. La o trecere de cale ferată, după ce am traversat, am zis să văd ce poate bestia….a 1a….a2a…a3a….a4a… pînă în roşu şi m-am oprit la a 4-a. Simţeam că mă zboară din şa, că–mi rupe mâinile, abia mă ţineam de ea. M-a trezit brusc la viaţă. Încep să merg “regulamentar”, îmi plăcea la nebunie cuplul. Şi cum mergeam eu p-acolo şi mă admirăm în umbră (că altcineva nu era să mă admire, era pustiu) am văzut cum se zbate ceva în vânt în spatele meu. Era ghiozdanul meu care se desfăcuse. Pierdusem “doar” încărcătorul de la telefon şi cheile de la apartament 🙂 Dacă tot m-am oprit am zis să fac nişte poze…

 

 

 

Când să plec, îmi atrage atenţia indicatorul de benzină, îmi arăta că mai am două liniuţe. Zic lasă că… probabil a fost pe cric…mai merg puţin…zdrang încă o liniuţă se duce…rămân cu una. Din experienţă mea cu Z-ul 750, o liniuţă mă ţinea cam 30km…vine prima bornă …Urziceni 48km…Merry Christmas şi Doamne ajută ! După calculele mele “precise”, dacă mergeam linistit urmă să rămân fără benzină fix înainte de Urziceni. Şi uite aşa, şoseaua în linie dreapta, nici ţipenie de om şi eu zburam cu 20… 90km/h.

Greşesc, ajung în Urziceni, strângând din buci, fericire mare…mă ţine până ajung în faţă stadionul de la Unirea Urziceni. Spre norocul meu este un Rompetrol foarte aproape. Fiind un domn, las motocicleta la stadion, mă duc pe jos la benzinărie, iau o sticlă de Aqua Carpatica de 2L, vărs apa şi o umplu cu benzină. Mă întorc, pornesc motorul şi vin la benzinărie să fac plinul. Mă duc să plătesc, încerc să–mi păstrez decenţa…şi în ciuda „walk of shame-ului” de mai devreme cu sticla de apă, încerc să mă port că şi când nimic nu s-a întâmplat. Doamna de la casă îmi zice ceva, nu o aud, sunt prea atent să păstrez aparenţele ca să aud ceva. Aleargă după mine…mă şi sperii, îmi aduce mănuşile, le uitasem prima oară când am luat benzina în sticlă 🙂

Acum a aflat şi Dan, de ce am întârziat când i-am adus motocicleta 🙂
Numai bine şi beliţi ochii la indicatorul de benzină.

Lasă un răspuns

Please disable your adblocker or whitelist this site!