[Opinie] Cine are de câștigat și cine are de pierdut după un SMAEB 2019 „trist”

Atat pe net pe diverse grupuri, cat si oameni cu care m-am intalnit la SMAEB, au plecat de la salon cu impresia ca a fost un salon „trist” sau mai slab decat in alti ani. Si inclin sa le dau dreptate, desi in mod paradoxal, unii dintre importatorii locali au avut niste standuri foarte ample, expunand cam toata gama lor de motociclete. Ma refer la standurile de la Honda, Yamaha, BMW, Ducati si The Bike Hub care a expus un numar consistent de modele italienesti din grupul Piaggio.

Si atunci de ce impresia asta?
Pai in primul rand din cauza numarului de expozanti, care a fost mai redus si mai ales lipsa unor branduri indragite de motociclistii romani, cum sunt Kawasaki si Suzuki.
Am intalnit mai multi motociclisti, unii incepatori care erau in cautare de un SV650,un VulcanS sau un Z650 si au plecat dezamagiti.
De ce acest numar scazut de expozanti? Pentru ca este o cheltuiala destul de mare care nu isi arata imediat beneficiile. 3 zile de salon pentru un expozant serios, pot sa coste intre 5.000-10.000eur, poate chiar si mai mult. La 100 de motociclete vandute anual cu un profit mediu de 350eur, o ipoteza destul de optimista, participarea la salon taie inspre 20% din profitul anual. Pe langa costurile cu logistica, multi dintre cei care nu au venit, au motivat decizia pe seama pretului mare de inchiriere a spatiului expozitional.
Apoi mai este si data de desfasurare a salonului. In aprilie, dealerii si importatorii sunt la turatie maxima cu livrarile pentru noul sezon. Intreruperea activitatii normale din cauza pregatirilor participarii la salon, pentru ca nu este usor sa muti atatea motociclete, mai ales daca esti o firma din afara Bucurestiului, atrage intarzieri in livrari si alte costuri. Nu mai zic ca anul asta in acelasi weekend a avut loc si prima etapa de MotoRC si etapa a doua a campionatului de viteza. O mai buna planificare si sincronizare a evenimentelor moto ne-ar prind bine.

Apoi a fost trist din cauza numarului redus de standuri cu echipament, iar cei prezenti incearca sa-si acopere cheltuiala practicand niste preturi mai mari.Un lucru care nu mi-a placut, si se intampla in fiecare an, preturi mai mari la echipamente decat in mod normal sau produse foarte vechi, care nu se mai fabrica de 3-4 ani la preturi fara discount. Eu m-am tot uitat la blugi moto si am fost surprins sa gasesc o pereche Icon Hooligan, care nu se mai fabrica de 3 ani, la pretul de 470Ron, stiind ca atunci cand au fost lansati au costat maxim 100eur, iar in urma cu 2 ani ii gaseai si la unele magazine din Bucuresti pe la 300-350Ron.
La fel mi-a fost usor sa compar preturile la niste manusi de motocross, Fox DirtPaw pe care mi le cumparasem cu doua saptamani inainte. Eu am dat 86Ron, pret redus fiind model de anul trecut,reduse de la 130Ron…la SMAEB le-am gasit la un stand la pretul de 140Ron.
Mi se pare si mai jenant sa gasesti acelasi produs la doua standuri diferite, la unul pret „promotional” 789Ron, iar la altul 499Ron (redus de la 599Ron). E clar in situatia asta cine are de castigat:comerciantii seriosi, care vin la salon si au cel putin pretul corect. Am vazut de exemplu produse Dainese care aveau reducere 10-15% pe bune sau aveau acelasi pret ca pe site-ul oficial Dainese.
Si atunci normal ca lumea pleaca dezamagita. Sunt oameni care nu au timp sa mearga prin magazine sau poate nici nu exista prea multe optiuni unde locuiesc, si atunci asteapta in fiecare an SMAEB-ul, vin de la 200-300Km, poate si mai bine si gasesc echipamente putine,modele vechi, marci dubioase si la supra pret. Expozantii de echipamente ar trebui sa se gandeasca in primul rand la asta si apoi la cum sa-si acopere cheltuiala, pentru ca o astfel de prezenta iti aduce mai mult deservicii. Poate ca unii, cum ziceam, veniti de la sute de kilometri o sa cumpere chiar si asa, se gandesc sa nu fi facut drumul degeaba, dar cu siguranta nu vor mai cumpara a doua oara sau nu vor recomanda pe viitor acel magazin.

Un alt lucru care face salonul sa fie trist sunt afisele cu „nu atingeti/nu va urcati” si asta arata tot cat de mica este piata din Romania. Inteleg in cazul motocicletelor custom, deosebite sau unicat, dar cand vorbim de motociclete de serie nu ar trebui sa existe astfel de restrictii. Asta este avantajul principal pentru vizitatori, daca vor sa-si cumpere o motocicleta dintr-o anumita gama, sa poata cel putin sa vada cum se sta pe motocicleta aceea si asta sa fie un punct de plecare pentru o viitoare achizitie.
Din nou, datorita numarului redus de motociclete noi vandute, este foarte greu pentru dealerii locali sa poata sa aiba o flota dedicata pentru test-ride si pentru astfel de expozitii, uneori fiind expuse chiar motociclete ale clientilor, vandute sau ce urmeaza sa fie livrate si de aceea protectia excesiva. Pe de o parte este de inteles, existand riscuri, dar in acelasi timp trebuie sa fie constienti ca le aduce un mare deserviciu, de cele mai multe ori feedbackul pentru standul lor rezumandu-se la „ce sa vad la arogantii aia,nu te lasa nici sa te urci pe motociclete” sau „asa le vad si pe strada”.
Si lucrul asta se vede si in atmosfera de la stand. La Yamaha, BMW, Honda si Indian era forfota, in vreme ce la altele era mai ca la muzeu. Sigur motocicletele „incalecate” au facut cativa kilometri in fata si-n spate si se poate considera ca au trecut de controlul calitatii a doua oara dupa ce toata lumea a „verificat” manetele de frana si ambreiaj, dar d-asta vin oamenii la salon.

Totusi au fost si parti bune. Mi-a placut prezenta copiilor impreuna cu parintii, in numar mai mare decat in alti ani.Stiu ca pentru expozanti a fost un stres in plus 🙂 , insa cine stie, poate dintre acestia vor aparea viitorii motociclisti, mai buni, mai responsabili. Zic asta pentru ca acum exista multe alternative de a incepe aceasta pasiune intr-un mod organizat si sigur si aici ma refer de exemplu la scoala de motocross RAMS MX School a lui Adrian Raduta, care a fost prezenta la SMAEB in cadrul standului Yamaha.

Al doilea lucru care mi-a placut a fost sa vad ca exista un trend ascendent pentru fenomenul custom, desi la salon am remarcat doar doua standuri: Daytona Twins si Ace Custom, la ambele, modelele expuse erau impresionante. Din ce ne-au zis baietii de la Ace Custom, s-au dezvoltat foarte tare in ultimul an, in showroom-ul lor si atelier, aflate la doi pasi, tot in complexul Romexpo, avand peste 200 de motociclete.

Al treilea lucru care mi-a placut, nu tine cont de cat de mare a fost salonul, cate motociclete sau cate standuri si este faptul ca m-am intalnit cu niste prieteni pur intamplator, unii chiar din provincie veniti special, fara sa ne vorbim. Indiferent cat de trist ar fi SMAEB-ul, intalnirea unor prieteni vechi te inveseleste si asta este o caracteristica neschimbata a acestui salon.

Una peste alta SMAEB-ul este o radiografiei a situatia pietei moto din Romania si toti suntem „vinovati” sau responsabili pentru asta si putem sa facem mai mult.
Multi s-au vaitat de pretul biletului de 30Ron sau am auzit intrebari „si motociclistii platesc?”.
Da, si motociclistii platesc, ca asa e normal peste tot. E drept ca la EICMA pretul pentru o zi este aproximativ 100Ron, la noi e de trei ori mai mic, dar ce vezi nu cred ca este doar de 3 ori mai putin 🙂 , cel putin la nivel de suprafata expozitionala si asta este un aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere organizatorii.
Totusi daca ne uitam in jur, vedem ca SMAEB-ul a ramas cam singurul eveniment de acest gen in europa de est, saloanele de la Budapesta si Belgrad nu se mai tin, pe bulgari i-am vazut mereu venind in vizita la noi…asa ca trebuie apreciate eforturile celor prezenti de a mentine acest eveniment.