[Opinie]Cum „Long Way Up”, cu Ewan McGregor și Charley Boorman, mi-a schimbat părerea despre electrice
Mai întâi să vă explic pe scurt despre ce este vorba în acest serial documentar sau cel puțin pentru cei ce aud acum prima oară de Long Way Up. Ewan McGregor, actorul din Star Wars, Trainspoting, Moulin Rouge,etc. , și prietenul sau Charlie Boorman, pleacă într-o călătorie de 13,000 mile de la „capătul lumii”, din Ushuaia, până la Los Angeles, traversând 13 țări pe parcurs. Conceptul este similar cu Long Way Round și Long Way Down, două alte serii filmate de aceeași echipa, însă de data aceasta, cei doi folosesc motociclete electrice. Documentarul a fost filmat în 2019, însă premieră a avut loc pe Apple Tv în dată de 18 Septembrie 2020, de atunci până pe 6 Noiembrie urmând să fie publicate toate cele 10 episoade.
Mai devreme sau mai târziu, fie că vreți, fie că nu vreți, tot veți ajunge să va uitați la această serie, pentru că venind iarna peste noi, ne vom agăța cu degetele de tot ce ne poate oferi internetul ca să ne mai alinăm dorul de mers pe două roți.
Inițial nu am fost prea atras de concept, cumva faptul că foloseau motociclete electrice m-a făcut să stau departe, sunt genul de om care speră că hainele moto să mai miroasă ceva ani a benzină arsă. Apoi mai era și veșnica dezbatere dacă cei doi „chiar sunt motocicliști”, dacă chiar sunt ei atât de aventurieri sau este doar un exercițiu de imagine pentru Harley Davidson, grupurile de motocicliști aventurieri fiind pline de astfel de bârfe. Urmărind primele două serii și urmarindu-l pe Charley Boorman destul de mult in ultimii ani (între timp omul a participat și la Dakar), am ajuns la concluzia că și dacă au o echipă de producție cu ei, călătoria lor tot o aventură este, iar cei ce comentează de cele mai multe ori sunt doar geloși sau și-ar dori și ei o astfel de echipă suport.
Revenind la serial, m-a prins încă de la primul episod, însă din niște motive la care nu mă așteptăm. Spolier Alert! Primul episod prezintă echipa, conceptul și pregătirile făcute. După ce stabilesc că pentru a fi deosebită această călătorie, trebuie să o facă cu motociclete electrice, echipa începe să caute soluții, iar primele motociclete pe care cei doi protagoniști le testează sunt două motociclete adventure electrice Zero. Le-am mai văzut în poze, le-am văzut și pe viu la EICMA, însă niciodată nu m-am oprit să mă uit la ele. Țineți minte ce ziceam, încă îmi place să-mi miroasă hainele a benzină arsă. Dar…felul în care descriu cei doi prima lor experiență cu o astfel de motocicletă, au stârnit o mare curiozitate în minte. Felul în care se exprimă, lucururile care i-au impresionat, linistiea…fluiditatea…”sentimentul de zbor”, sunt lucruri la care te-ai aștepta orice motociclist să rezoneze și asta am pățit și eu.
Ulterior, după mai multe calcule, își dau seama că autonomia acelor motociclete nu este suficientă și „ca un făcut” ajung la Harley Davidson care în aceea perioada dezvoltau LiveWire. Toată povestea miroase a publicity-stunt, dar am înghițit-o ca atare, totuși LiveWire-ul fiind o motocicletă electrică care promite să facă trecerea de la combustie la electric mult mai ușor digerabilă.
După câteva teste cu LiveWire-ul, cei doi fac o listă de modificări, iar cei de la Harley Davidson se conformează realizând practic o cu totul altă motocicletă, cu altfel de suspensii și garda la sol mai înaltă. Aici este partea a două care m-a intrigat, produsul final, cele două motociclete Harley Davidson adventure electrice arată mult mai bine decât struțo-cămila Pan-America, pe care americanii tot încearcă să o împingă în segmentul adventure. Asta m-a făcut să mă întreb din nou ce o fi în mintea celor de la Harley? Adică la momentul acesta au deja un model adventure electric funcțional, testat, care arată cel puțin acceptabil, dar ei insistă să ne pregătim retinele a fi zgâriate în 2021 de Pan-America. Și nu sunt singurul care gândește așa, am mai vorbit cu fani și posesori de Harley care împărtășesc aceeași respingere pentru Pan-America.
„Together, this team designed, modified, and assembled a motorcycle in under 30 days. After initial testing, the team incorporated feedback to finalize ergonomic and storage systems on the bikes. In 60 days, the motorcycles were headed to the southern tip of Argentina.
Un alt lucru pe care nu îl știam și care m-a înspăimântat, făcându-mă să realizez că viitorul electric este mult mai aproape decât credem mulți dintre noi, este faptul că echipa de asistență și de filmare folosește mașini electrice pentru acest proiect. Din film am aflat de firma Rivian care produce niște pick-up-uri electrice foarte interesante. Și pentru că, trecând prin țări din America de Sud și Centrală, șansele de a găși prize de încărcare peste tot sunt foarte mici, cei de la Rivian au instalat mai multe stații de încărcare, fix pe traseul Long Way Up, înainte de începerea călătoriei. Din nou miroase a publicitate, dar trebuie să recunosc că măcar arată bine pick-up urile astea electrice,iar la viteza cu care se dezvoltă lucrurile este foarte probabil să apară spray-uri cu miros de benzină arsă pentru cei nostalgici ca mine…
Însă pe lângă toate aceste inovații, documentarul prezintă provocările și obstacolele care vin odată cu ele, și cu care ar trebui să se „lupte” un utilizator de motociclete electrice în prezent. Ceea ce m-a făcut să mai răsuflu un pic liniștit, pentru că încă nu suntem chiar acolo… Pentru ca aceste motociclete să devină într-adevăr utile, trebuie să se mai investească puțin la autonomie și timpii de încărcare. În schimb atunci când vom putea face 350-450Km cu o încărcare sub 5min, cu siguranță mai mulți vor fi tentați să renunțe la mirosul de benzină arsă. Însă până atunci, le văd mai degrabă utile în oraș sau, culmea, pentru că poate părea contraintuitiv, pentru racing. Exemplu cu MotoE este unul foarte bun și stabilește un punct de plecare solid pentru a avea un campionat de curse de viteză full electric. La circuit este suficient ca bateria să te țină o cursă și fiind totul desfășurat într-un mediu controlat, totul este mai simplu din punct de vedere al infrastructurii.
Revenind la Ewan și la Charley, ultimul motiv pentru care ar trebui să vezi acest documentar, este și cel mai evident, pentru frumusețea locurilor pe care le parcurg. Nu ai cum să rămâi impasibil la ce imagini și ce cadre vezi acolo și să nu speri să ajungi și tu măcar o dată pe acolo pe două roți. Indiferent de disputele născute în online, călătoria și frumusețile locurilor rămân aceleași și că ne place sau nu, implicarea unei persoane cunoscute, cum este Ewan McGregor, ajută la dezvoltarea comunității moto. Întotdeauna când este implicat un actor sau o persoană cunoscută, oamenii rezonează și vor să copieze măcar într-o măsură ce face aceea persoană. La fel cum Long Way Round sau Long Way Down au atras oameni spre motociclism și spre ture lungi pe două roți, sunt convins că și Long Way Up va aduce noi oameni în rândul motocicliștilor, pe unii îi va face curioși măcar să testeze o motocicletă electrică, în vreme ce pe alții îi va convinge să planifice și să pună în execuția, călătoria aia mult visată la „Tierra del Fuego”, la „Fino del Mundo”. 
