Plimbare de toamnă pe dealurile de lângă Vălenii de munte

Împrumutasem de la Motoboom un Triumph Tiger 800XCa și nu știam unde să merg cu el. Roata față de 21″ cerea cât mai mult macadam, așa că m-am tot uitat de drumuri forestiere prin zonă. Am hotărât să merg pe Tabla Buții în cele din urmă. Însă ca de obicei, socoteală de acasă nu se potrivește cu cea de pe drum și vremea schimbătoare de început de Octombrie m-a făcut să modific traseul de câteva ori. În cele din urmă au fost aproximativ 350Km parcurși în 10ore, traseul fiind cel de aici:

Până la Ploiești am mers pe DN1 , apoi am luat-o pe la Vărbilău, este o urcare cu serpentine care îmi place să o parcurg de fiecare dată când mă duc spre Cheia și am ieșit în Văleni. Aici am făcut un mic pitstop să mănânc o pizza la felie de la Pizza Mania. A devenit un fel de tradiție când merg pe Cheia să opresc aici. Fac băieții ăștia o pizza foarte bună.
După Văleni am luat-o pe malul răului Teleajan, este un drum oarecum paralel cu DN1A care merge până la Măneciu, însă carosabilul este mai prost, fiind format din plăci de beton și zone de macadam. La urmă urmei, asta căutăm pentru roată de 21” a Tiger-ului 800XCa, cât mai mut macadam. Am ajuns la baraj la Măneciu, unde era un mare semn de acces interzis și bonus, deasupra se strânseseră niște nori amenințători de ploaie.
Am vorbit cu niște localnici, mi-au zis că la început e urcarea mai grea, că mai bine mă întorc și o iau din Văleni spre Slon. M-am întors spre Văleni, însă la Malul Vânat am revenit pe malul Teleajanului și am luat-o spre Făget. Pe parcurs mi-a făcut cu ochiul un deal cu o cruce și am zis să verific un pic zona, mai ales că părea o urcare ușoară. Am urcat până în vârf, unde probabil în zile senine se vede foarte frumos, Zic probabil, pentru că din păcate când am fost eu a fost destul de înnorat.

Apoi am plecat spre Slon. Surprinzător drumul ce vine de la Văleni este foate bine asfaltat și are niște curbe largi plăcute. Am oprit într-unul dintre sate la un “Magazin Mixt” pentru o pauză de rehidratare. Este o chestier pe care o fac întotdeauna când plec singur. In loc să iau de la benzinărie o sticlă de apă, prefer să opresc pe parcurs într-un sat să mai intru în vorbă cu localnicii. Aici chiar am întâlnit un coleg motociclist, posesor de Ninja 636 cu care am stat un pic de vorba despre motoare.

Mi-am continuat plimbarea până la Slon unde GPS-ul mi-a luat-o razna și m-a băgat pe tot felul de ulițe. M-am tot învârtit pe aici până a venit ploaia și unul dintre localnici mi-a zis că nu ar fi indicat să mă mai aventurez pe Tablă Buții. Fiind și singur și cu cauciucuri de stradă, am renunțat și m-am îndreptat spre Slănic. Înainte să ajung în Slănic, m-am oprit la Piatra Verde pentru câteva poze. Drumul de la Teisani la Slănic este foarte prost, cu o bucată din dale de beton. Cât am stat la Piatră Verde, m-a ajuns din nou norul de ploaie, mi-am strâns calabalâcul și am plecat în grabă spre Brebu. Drumul din Slănic înspre Brebu ar putea să fie foarte frumos de parcurs, dacă nu ar fi o groază de denivelări. Nu vorbesc de genul de denivelări cauzare de traficul greu, ci denivelări mare , din cauza alunecărilor de teren. Dacă ajungeți pe aici noaptea, mergeți cu grijă, de multe ori pot și înșelătoare. Plus că la un momentdat din nou este o bucată de drum cu dale de beton. Fix la intrare în Brebu, am luat-o pe un drum secundar, foarte îngust, dar bine asfaltat (la început) , unde era un indicator cu Podul Cheii, după care mai era un indicator cu Valea Doftanei.
Din Valea Doftanei am urcat spre Plaiul Campinei, prin Sotrile. Drumul din Valea Doftanei până aici este cunoscut de localnici că Valea Fiarelor și este o înlănțuire de serptine strânse în urcare.

Drumul din Sotrile până la Voila(Câmpina) oferă o panorama foarte frumoasă asupra văii Doftanei. Îmi propusesem să-l parcurg fix la apus, însă din păcate vremea rea mi-a stricat planurile.
Aproape de Câmpina a început iar o ploaie măruntă, se și întunecase.
După ce am realimentat în Câmpina, lucrurile au fost destul de directe până la București, am mers pe DN1 și apoi am intrat pe autostrada A3 până la București, să văd cum se comportă Triumphul Tiger 800, la viteze mai mari.