Plimbare pe E60. Feldioara – Racos – Rupea – Saschiz – Sighisoara
Curtea interioara a cetatii
Pe la mijlocul lui Octombrie am zis să dau o tură pe E60, prin pădurea Bogații. Nu mai fusesem de mult pe aici și voiam să văd cum se mai prezintă drumul, mai ales că aveam așteptări mari legate de peisajele de toamna oferite de pădurile de foioase. Așa că într-o dimineață destul de friguroasă de miercuri am plecat de la București pe la ora 8:30 cu direcția Brașov – Sighișoara. Îmi făcusem planul de acasă și voiam să bifez pe parcurs lacul de smarald de la Racoș cât și cetatea Rupea și voiam să trag câteva cadre cu drumul pe E60 pentru site.
Prima oprire pe care am făcut-o a fost la o benzinărie pe centura orașului Brașov.Am realimentat și am luat-o din loc. Partea frumoasă a acestui drum este că prin majoritatea satelor prin care treci vei vedea biserici foarte vechi, unele dintre ele fiind fortificate. Prima surpriză, Rotbav, unde pe vremuri era o astfel de biserica. Biserica încă mai este, însă din păcate turnul ei s-a dărâmat acum câțiva ani.
Mergând mai departe am început să zăresc în depărtare cetatea Feldioara și am decis să fac un mic popas, ca să o vizitez. Cum mergeți pe E60 dinspre Brașov, la un moment dat trebuie să faceți la dreapta spre biserica fortificată și spre cetate. Despre localitate, nu prea am ce să spun, doar că ar putea să arate mai bine.Nu am mai oprit niciodată în Feldioara,dar mi s-a părut cam prăfuit totul… Biserica n-am putut să o vizitez, fortificațiile și-au făcut treaba :), poartă era închisă așa că am mers mai departe spre cetate. (cetatea se află în spatele bisericii la aprox.100m). Cum mă apropiam de cetate călare pe motocicletă, deja mă imaginăm asemenea unui cavaler teuton. Am ieșit rapid din starea de visare, când la intrarea în cetate am fost întâmpinat de o scară răsturnată și mesajul „Accesul interzis”. Spre norocul meu, nu eram singurul rătăcit dornic să afle mai multe despre cetate, mai era în parcare un domn din Arad și împreună cu el, am făcut un pas peste scară și am intrat în cetate. În interior ne-a întâmpinat un paznic care ne-a spus că nu este încă deschisă publicului, mai trebuiesc finalizate câteva lucrări de restaurare. Cetatea a fost supusă unui amplu proces de restaurare între 2013 și 2017 despre care puteți citi aici.
După Feldioara a urmat drumul prin Pădurea Bogații, pentru care venisem special. N-aș putea să zic că a fost exact ce mă așteptam, întrucât asfaltul m-a dezamăgit un pic, erau cam multe petice, însă culorile pădurii în degrade și curbele pe urcare au compensat din plin. O altă remarcă pe care trebuie să o fac legată de acest drum, este faptul că este foarte aglomerat. Dar mai multe detalii despre drum gășiți aici.
Înainte de a ajunge la Rupea Gară, am părăsit drumul european 60 și am luat-o la dreapta spre Racoș. Drumul pînă în sat, mi-a plăcut foarte mult, fiind un drum cu o bandă pe sens, un pic mai îngust, ce trece prin zone de pădure și dealuri, are un aspect foarte rustic, mai ales dacă îl faci toamna. În Racoș am avut două ținte de vizitat, coloanele de bazalt și lacul de smarald. Ambele sunt în aceeași zonă. Din păcate, când am ajuns eu la lac, soarele stătea ascuns în nori așa că apa nu avea o culoare ca în pozele de pe net, dar chiar și așa este o locația impresionantă, cu o acustică deosebită 🙂 De ajuns la ele, este un pic mai dificil și asta din pricina marcajelor care se bat cap în cap cu ce „spune” google maps. Puteți fie să mergeți pînă la ele cu motocicleta, deși drumul este mai prost(este un drum forestier) sau să lăsăți motocicleta în sat și să mergeți pe jos. Aici gășiți mai multe detalii despre drumul de la Racoș și cum să ajungeți la Lacul de Smarald și Coloanele de Bazalt.
Imediat după Racoș am ajuns la Rupea. După o tură mică prin centru, am ajuns și la cetate. Dacă sunteți ca mine, probabil ați trecut de multe ori pe drum și v-ați întrebat ce este în cetate. Ei bine, aflăți că nu este mare lucru, vorba unor turiști italieni, este mai impresionantă de afară decât din interior. Cetatea arată foarte bine, a fost restaurată recent, însă „of-ul” meu este legat de faptul că intri în niște camere goale, care nu au nicio poveste, nicio informație. În fiecare camera era ce-i drept un panou de informații cu sigla Regio, dar care nu funcționa. Acum nu știu, poate e doar așa în timpul săptămânii sau în afară sezonului. Totuși vă recomand să o vizitați și să urcăți pînă în vârful cetății pentru o vedere panoramică de 360 de grade.
| Рупя, RO |
 |
29°C cer senin |
|
Vant
3 m/s, SE
Umiditate
28%
Presiune
760.56 mmHg
|
||
Apoi au urmat aproximativ 50 de km pînă la Sighișoara,unde am făcut un popas pentru masa de prânz. Dacă sunteți amator de cetăți vechi,trebuie să știți că și la Saschiz mai este o cetate țărănească, pe care însă nu am vizitat-o acum. Și tot oarecum în drum, trebuie să faceți un mic ocol, se află satul Viscri, făcut celebru de către prințul Charles al Marii Britanii.
La întoarcere am zis să variez un pic traseul și să nu mă întorc pe același drum. Îmi doream să merg la apus pe un drum mai de țară, care să străbată dealurile, așa că după Hoghiz am luat-o la dreapta pe DN1S spre Sercaia. Drumul pe aici a fost exact ce căutăm, asfaltul bun, trebuie să aveți grijă la curbe că sunt foarte strânse. De fapt problema este că drumul are niște linii drepte foarte lungi,foarte tentante, care urcă și coboară pe dealuri, după care, de cele mai multe ori în sate, sunt niște curbe la 90 de grade care pot să te surpindă.
Eu,trebuind să mă întorc la București, am mai făcut un popas la Râșnov la benzinărie și apoi am tremurat încă 160km pînă acasă, întrucât m-a prins noaptea iar temperatura a coborât vertiginos.
Este un traseu destul de lung, pe care dacă îl faceți ca și mine din București, vă recomand să-l faceți vara pentru avea cât mai mult timp de mers pe lumină. Sunt aproximativ 620km, unii pe drumuri mai de țară și dacă mai și vizitați cele descrise mai sus, s-ar putea să fie dificil să-l parcurgeți în aceeași zi. Dacă porniți la drum din zona Brașovului atunci nu e nicio problema, fiind vorba de mai puțin de 300km, poate fi o plimbare relaxantă atât vara cât și toamna.
