Prima dată pe circuit (în mod organizat)…
… primul “skidmark” pe combinezon 🙂 Marea dezmorţeală cu MotoEvolution Racing School®.
Dădusem “going” la un event pe facebook mai demult şi iată că acum, mai puţin de 24 de ore ne despărţeau de ora de start. Vineri dimineaţă încep să întreb prietenii care au zis că merg şi ei. (eu nu eram foarte hotărât). Băieţii 100% siguri, pregătiţi cu scule, canistre de benzină, maşină de suport ( nu vă imaginaţi cine ştie ce maşină, era un prieten care venea cu maşina la circuit şi puteam să ne lăsăm chestii în ea). Ce să mai…”profesionalism-ul” lor m-a convins, am dat mail la MotoEvolution să mă înscriu şi am plecat la Dedeman să-mi iau PowerTape “d-ăla bunu’ “ (na…prima oară pe circuit, nu ştiam cât o să mă chinui să-l dau jos după). Mă întorc la serviciu, mai schimbăm două trei mesaje, concluzia e că o să fie prea frig la 8 dimineaţa, şi dacă nu mergem de la prima ora să ne dăm toată ziua nu „se merită”. Eu oricum n-aveam de gând să mă trezesc aşa devreme, scopul meu era chiar să mă dezmorţesc pînă acolo să fac două intrari şi să mă întorc.
Da’ parcă totuşi nu vroiam să merg singur până acolo, trebuia să las cuiva numărul de înmatriculare cât intrăm pe circuit 🙂 . După câteva mesaje am găsit un partener de suferinţă, pentru că drumul până acolo suferinţă avea să fie, Gabi de la noi cu Z800-le. Am stabilit să ne găsim a două zi la 10:30 la Mol-ul de pe Colentina, ieşirea spre Urziceni.
Dimineaţă, trezit, entuziasmat, echipat…ies repede din bloc să plec.Să-mi cadă co…le, nu alta, 5 grade plus un vânt rebel care-mi bătea jucăuş prin pantalonii cu găurele Dainese Air Frazer.
Ajung la benzinărie, o gaşcă de motociclişti aşteptau acolo cu aceeaşi destinaţie. Salut respectuos, îi iau la analizat şi… încep să mă enervez, Gabi nu e printre ei, întârzie ca de obicei. Pleacă băieţii spre Adâncată, sesizez pe codiţa unuia o domnişoară cu blugi tăiaţi…mă ia frigul din nou, instant. Dau să-l sun pe Gabi şi răspunde…răspunde…mă enervez şi mai tare, dup-aia îmi aduc aminte că are handsfree. Ajunge şi el la 11…plecăm. Drumul până acolo…exact ce nu ţi-ai dori pe un naked, deşi se mai încălzise între timp, vântul ne azvârlea de colo colo. Simt că am câştigat la loto când văd Petrom-ul de la Urziceni.Facem plinul(„să avem să ne dăm pe circuit”), dăm un strat de gheaţă jos de pe noi şi mergem la circuit.
Urmează un extemporal rapid, pe care îl pic cu brio 🙂 , cine reţine atâtea steaguri când gândul îi stă să între mai repede pe circuit. Mai iau o dată la citit panoul cu steaguri, trec testul (se pare că le-am învăţat), primesc undă verde, când să ies pe circuit se anunţă că s-a terminat grupa D. Îl felicit și-i umplu și frigiderul lui Gabi pentru întârzierea de la benzinărie şi ne găsim şi noi un loc de unde să-i vedem pe ceilalţi cum se dau.
Trece o vreme, şi se anunţă grupa noastră din nou. Ne încolonam, la boxe vedem nişte capre sport adventure pe lângă noi, S1000XR, MultiStrada,VStrom, KTM Adventure…imi zic în cască “să vezi ce o să mă încurc de ăştia pe circuit”. Plec liniştit, atac primele două viraje cum pot eu, toate bune şi frumoase, îmi place. Încep să aud în spatele meu sunetul altor motoare şi încep să mă panichez. De…băiat simplu, nu vreau să deranjez pe nimeni,ies de pe trasa lor, sunt mai atent la ce se întâmplă în spate decât în faţă, exact ce nu ar trebui să fac. Încep să fiu luat la ţină de o serie de supersportive, trec pe lângă mine ca Rossi pe lângă Karel Abraham.Nu-i problema, doar am venit să ne dezmorţim. Da, sigur…îl văd pe Gabi şi începe lupta pentru „supremaţia Z-urilor”… Îl fac pe Gabi, întorcând casca spre el când îl depăşesc că să-l filmez mai bine. O să doară filmarea asta 🙂 .Încep să prind curaj, nu mă mai depăşeşte nimeni, dar nici nu mă apropii de cineva, încep să am ritm şi încredere. Forţez linia dreapta de la start, ating un nou top speed personal, frânez cam în acelaşi loc ca înainte, dar surpriză am senzaţia că nu o să pot să iau curbă…furca faţă încărcată la maxim și toată încrederea în ABS 🙂 reuşesc să iau curba foarte foarte larg,cât să mă ajungă toată lumea din spate. În spate apar băieţii cu “caprele sportive”, mă fac unul câte unul, eu încă sunt ud la c… dar încep să-l urmăresc pe ultimul dintre ei, îmi place cum merge şi mă trage şi pe mine după el. Când să-mi revină moralul, văd steagul în pătrăţele, mă bucur în sinea mea că nu e steagul albastru.
Ajung la boxe cu zâmbetul pe buze, verific Pirelli Diablo SBK să văd cât am scos pe tur…ce-ai făcut mă nene, mă… 2min43sec best lap… Îmi aduc aminte că Vlad de la mine de la muncă scoate cam 2min pe tur ( da mă , dar el a făcut şi şcoală cu MotoevolutionRacing School…si are si CBRu’…nu mă oftic…lasă, da’ nu fac şi eu cursuri…) dau vină pe vreme, pe cauciucuri, pe GPS, pe ce am mâncat de dimineaţă şi plec acasă, hotărât să mă întorc pe circuit altă dată înapoi la şcoală.
