Primii 100 de km sunt grei …sau când socoteală de acasă nu se potriveşte Valea Lungă Valea Doftanei Transbucegi

Cum stăteam leşinat la terasă într-o sâmbătă caniculară în Bucureşti, am zis ce ar fi mâine să dau o tură pe la munte. Îi dau un mesaj lui Bogdan să văd ce mai face şi să-l întreb dacă are chef să ne mişcăm un picmâine de dimineaţă. Norocul meu, Bogdan tocmai ce îşi schimbase motoretă, aşa că despre chef nici nu mai avea rost să întreb. A rămas că vorbim mai pe seară.

Pe la 9pm primesc mesaj afirmativ de la Bogdan, acum mai rămânea să alegem traseu. Am zis hai să nu ne obosim prea tare, să facem ceva prin zonă, lejer. Aveam mai de mult un traseu de „verificat” primit de la unuldintre cititorii noştri, pe la Târgovişte–Valea Lungă – Câmpina, şi acum era un bun prilej să-l facem. Ne-am întâlnit duminică dimineaţa la 9:30 cu un traseu schiţat foarte sumar în cap, Târgovişte – Moreni – ValeaLungă – Câmpina – Valea Doftanei – Sinaia – Transbucegi… în ideea că dacă e ceva, intrăm pe site (că băiatul care a băgat traseul cu Moreni scrisese foarte detaliat şi zicea ceva de nişte blocuri gri… 🙂 ) .

Am ajuns pe la 10:30 la Târgovişte, am făcut plinul la motorete şi dă-i spre Moreni. Bineînţeles că am luat-o aiurea la giratoriul din Moreni, ne-am dus înspre Ploieşti…totuşi a fost bine că ne-am dat seama rapid.Dacă tot ne-am oprit să ne orientăm, am dat dat drumul la GPS în căşti. Fără să–mi dau seama, am selectat „all roads including unpaved roads” şi de aici ni s-a tras toată distracţia. Am ieşit din Moreni pe un drumcare arăta foarte bine, asfaltat recent, curbe stânga–dreapta printre case, toate bune şi frumoase până s-a terminat asfaltul. N-a fost o tragedie în primă faza, pentru că a fost doar o bucată de 50m. Am mai merspuţin pe asfalt şi ne-am dat seama că mergeam într-o direcţie greşită (bine că încă aveam semnal la telefon atunci). Că să ne întoarcem la drumul judeţean 710A a trebuit să o luăm iar pe macadam, ne-am mai întâlnitdin când în când cu oameni pe jos, cu bicileta, cu căruţă… toţi se uitau la noi ca la comedie…si ziceau ca mai e putin pana la asfalt. Într-un final am ajuns la un pod de beton şi am zis că doar pe acolo poatesă fie drumul, au mai urmat vreo 500m de pietriş şi am reuşit în cele din urmă să ieşim la şosea… Micul ocol ne-a costat vreo ora, plus că ne-a încins bine de tot… Ne-am uitat la kilometraj si la ceas, eram plecati de vreo 3 ore , dar facusem abia 100 de km 🙂

După ce am ieşit la şosea am mers blană până la Câmpina. Drumul a fost foarte interesant de la Valea Lungă la Provita, un pic cam îngust pentru gusturile noastre, însă cu multe schimbări de direcţie şi de nivel, bacurbe strânse în coborâre, ba bucăţi de urcare cu serpentine…merită încercat.De la Câmpina am mers pe valea Doftanei spre barajul Paltinul. Drumul a fost foarte, foarte aglomerat, şi foarte prost (asfaltul este plin de gropi şi denivelări). Abia de la Teşila la Comarnic ce am putut să mergem într-un ritm mai susţinut. La Comarnic, că în orice zi de weekend , circulaţia era dirijată de poliţie, însă nu era foarte aglomerat, mai ales în sensul în caremergeam noi, spre Sinaia.

Ajunşi la Sinaia, după ce am mâncat ceva să ne mai refacem forţele am mai poposit un pic să vedem câţiva participanţi la etapă de VTM la treaba, după care am urcat pe Transbucegi. Până să ajungem la Transbucegi am zis că rupem motocicletele în două. Drumul de la ieşire din Sinaia spre Târgovişte, este sub orice critică, mai rău decât macadamul, cel puţin o bucată de vreo 6km, până ajungi să faci dreapta spre Transbucegi. Însă am uitat rapid de partea asta când am început să urcăm pe Transbucegi. Superb că întotdeauna, o plăcere să-l faci cu orice motocicletă.

Pe la 5pm am coborât în Sinaia şi ne-am întors la Bucureşti. În final a fost o dumincă reuşită, cu aproximativ 370km făcuţi prin gropi, macadam si asfalt, o duminică cum ar trebui să fie toate atunci când eşti pe două roţi.