[TEST][Kawasaki ZX10R] Touring în România pe un superbike
Siriu
Cine nu s-a gândit cel puțin o dată sau nu a visat să-și cumpere o motocicletă sport de 1000cmc? Știm cu toții cum toată lumea întoarce capul după ele, arată rapide și atunci când stau pe loc, dar cât de practice sunt aceste motociclete în afara circuitului?
Și eu mă înumar printre cei ce s-au gândit să-și cumpere așa ceva în ideea că o să o folosesc la fel cum folosesc zetul 750, adică mers la serviciu prin oraș și ture prin țară, 350-600km pe zi. Și ca să nu mai am dubii, Alex mi-a împrumutat motocicletă lui o zi, un Kawasaki ZX10R model 2008 pentru o tură.
Am luat motocicleta de la el de la garaj seara pe la ora 6pm într-o zi de vineri, fix când e cel mai aglomerat prin oraș și am dat o tură să văd cum se simte. În oraș nu mi s-a părut mare diferența față de motocicletă mea, singurele lucruri care m-au deranjat a fost faptul că s-a încălzit foarte tare cât mă strecurăm printre mașini la semafoare și faptul că nu poți să miști ghidonul foarte mult stânga-dreapta, practic și unghiul de bracare e mult mai mic decât la o motocicletă naked. Dar astea au fost, cât de cât acceptabile.
A două zi m-am trezit la 9 dimineață cu un traseu bine conturat în minte: București – Ploiești – Vălenii de Munte – Baraj Siriu – Brașov – Sighișoara și înapoi. Aveam să parcurg în total aproximativ 600km.
Am plecat din București pe DN1 încercând să merg potolit, în regim de touring și pentru vreo 15km chiar am și reușit. Probabil din cauza poziției îți vine să-i dai, să vezi cât duce 🙂 Prima oprire am făcut-o la Vălenii de munte că să realimentez, însă primul popas propriu-zis, l-am făcut aproape de intrarea în orașul Nehoiu. Pînă acolo făcusem aproximativ 160km și chiar îmi plăcuse drumul și senzațiile pe care mi le dădea motocicleta. Făcusem și o mică buclă pe la Poiana Varbilau special pentru a mă juca un pic pe un drum mai virajat. Apoi a urmat o oprire obligatorie la Barajul Siriu pentru o sesiune de poze :), după care a urmat Brașov, am traversat pădurea Bogații și pînă la Sighișoara am mers dungă (excepție fiind o mică pauză de realimentare cu benzină la Petrom-ul din Rupea Gara) .
Când am ajuns la Sighișoara, încă eram bine după cei aproximativ 350km parcurși pînă aici. A urmat o pauză mai lungă în care am mâncat la un restaurant din centrul orașului, după care am luat-o din nou la drum pe E60 înapoi spre Brașov.
Când am ajuns la serpentinele pe coborâre din Pădurea Bogații deja au început să mă cam înțepe antebratele și încheieturile și să am niște cârcei la picioare, dar am zis că nu e nimic îngrijorător întru-cât oricum voiam să fac o oprire la Brașov să realimentez și să mă hotărăsc dacă să mă întorc pe Cheia sau pe DN1. După ce m-am dat jos de pe motocicletă și am realimentat, am zis că e păcat să nu mă întorc cu așa motocicletă pe Cheia, mai ales că mie îmi place foarte mult prima bucată de la Săcele la Baba Runca unde curbele sunt mai deschise.
Am ieșit din Săcele, toate bune, distracție maximă, uitasem de cârcei, de durere. Era o dup-amiază târzie de sâmbătă , cred că era cam 5pm ceasul, așa că drumul era liber, deci am putut să mă distrez. Toate bune și frumoase pînă am ajuns la serpentinele pe coborâre. Dacă în Pădurea Bogații simțeam doar niște mici dureri, acum erau de-a dreptul insuportabile. Cred că am parcurs serpentinele cu aprox. 20km/h , schimbând câte o mâna pe ghidon. Efectiv nu mai era nicio plăcere. În afară de câteva linii drepte, unde am accelerat agresiv mai mult că să treacă kilometrii mai repede, a fost jale. A urmat apoi coborârea la Măneciu, unde am prins și niște camioane, astfel încât mergeam foarte încet în spatele lor, încordat tot în antebraț pe frânare în coborâre…așa că la Vălenii de Munte m-am oprit că să-mi mai revin. Îmi venea să las motocicletă acolo și mă întorc cu trenul :))
Am ajuns la Ploieșți și m-am oprit la Rompetrolul de pe centură ca să mă mai dezmorțesc și să realimentez pentru utlima oară. Aici m-am hotărât să vin pe autostrada, că să mai scurtez „suferință”. Pe autostrada lucrurile s-au schimbat, m-am băgat sub parbriz, mi-am pus coatele pe genunchi și am mers țeavă pînă la Bucureșți. După ce am intrat în oraș, a reînceput chinul, noroc că nu a mai durat mult pînă am dus motocicletă la garaj.
În concluzie, după un pic mai mult de 650km prin România, pe drumurile care sunt cum sunt la noi (în toată plimbarea asta cred că peste 350km au fost cu denivelări, petice, gropi și zone în lucru), nu văd un superbike ca pe o soluție viabilă. Pe lângă partea de confort, un alt lucru pe care l-am observat, a fost și lipsa de utilizare a tuturor cailor , să zic așa :)) Probabil dacă nu aș fi ieșit pe autostrada, nu aș fi folosit trepte de viteză mai sus de a 4-a, oricum în mare parte am mers doar cu a două și a 3-a.
Arată senzațional, merg de rup, accelerația lor îți oferă senzații extraordinare, însă părerea mea personală este că aceste motociclete trebuiesc folosite în special pe circuit. E păcât să dai o groază de bani și să nu le foloseșți la potențial maxim acolo unde le este locul, mai ales că acum avem Motorpark România disponibil pentru trackdays și în curând probabil va fi disponibil și Tg. Mureș Ring. Cum la fel este păcat să pleci la plimbare prin țară și să nu poți admira priveliștile sau să te gândeșți cum să ajungi mai repede acasă.
Acum depinde de fiecare cât este dispus să sufere pentru motocicleta lui favorită.Știu și eu că atunci când ți se pune pata pe un model anume, degeaba îți dă lumea sfaturi pînă nu te convingi singur. Dacă trebuie să tragem și o concluzie, motocicleta perfectă este aceea care-ți place ție și pentru care ești dispus să suferi 🙂
