[TEST][Triumph][Tiger800][XCa]

Testând cu câteva săptămâni în urmă fratele mai mare, Tiger 1200, aveam așteptări foarte mari pentru Tiger-ul de 800. În același timp, ne așteptam ca acesta să fie mai agil față de fratele mai mare, dat fiind faptul că este mult mai ușor.
Faza pe hârtie
Noua gamă Triumph Tiger 800 vine în 2018 cu peste 200 de modificări. Printre ele , cele mai importante sunt noul motor ce dezvoltă 95cp, ride by wire cu 6 moduri (stradă, sport, ploaie, off-road, off-road pro și user) și cruise control , ecran TFT pentru versiunile de mijloc și de top, greutate cu 7Kg scăzută(208Kg la gol) față de generația anterioară, confort mult îmbunătățit printr-o nouă poziție, plus combinația unică în această categorie de manșoane și șa încălzite.
Pentru Tiger, Triumph comercializează 6 versiuni, dintre care 4(XR, XRx,XRt,XRx Low) sunt orientate pentru mersul pe șosea și încă două (XCx și XCa) orientate pentru off-road.

Faza pe stradă
Am luat Tiger-ul 800 în versiune de top XCa de la Motoboom într-o dup-amiază de vineri. Primul lucru pe care l-am observat imediat este greutate mult mai redusă comparativ cu cea a fratelui mai mare de 1200 și gabaritul mai redus. Vinerea fiind una dintre cele mai aglomerate zile în traficul din București, gabaritul redus mi-a permis să mă strecor mult mai ușor printre mășini. Micul Tiger este foarte agil în oraș, în modul Road motorul livrează lin puterea, nu zmuceste, poți să controlezi ușor accelerația printre mășini.
Cum mă așteptăm, ergonomia foarte bună, toate comenzile la îndemână, totul foarte intuitiv. La fel că la Tiger 1200, totul se poate schimbă din joystickul care se află în stânga ghidonului sub semnalizare. Împreună cu ecranul TFT full color, cred că este cea mai bună combinație în materie de ergonomie și utilitate. Luminile sunt full LED de la poziții, la faza scurtă/lungă și proiectoare. Asta te face să fii foarte vizibil în trafic și mai ales să atragă priviri seară prin centrul Bucrestiului. Deși acum temperaturile au fost mai scăzute decât atunci când am testat Tiger-ul 1200, și de dată această am resimtit căldura degajată de la motor în zona picioarelor.
A două zi, am plecat spre Vălenii de Munte, intenționând să urc pe Tabla Buții. Vremea nu a fost tocmai bună, toată ziua m-a ținut în șah și m-a făcut să reconfigurez traseul de mai multe ori. Pe scurt am fost pe malul Teleajanului până la Măneciu, m-am întors spre Văleni pe DN1 , că apoi să mă duc spre Făget – Slon. De la Slon m-am întors pe la Slănic, am ieșit de la Brebu pe Valea Doftanei, după care am urcat pe la Sotrile la Plaiul Campinei și în cele din urmă m-am întors pe autostrada A3 în București. În total aproximativ 350Km, în 7 ore în care m-a prins și ploaia și noapte, reușind astfel să cuprind cam tot ce ai putea întâlni pe parcusul unei ieșiri cu un Tiger 800XCa. Mai multe detalii despre traseu găsiți aici.
Fiecare segment de drum mi-a arătat plusurile și minusurile Tiger-ului.
Prima parte pe DN1 până la Ploiești, mi-a arătat cât de confortabil este pe asfalt la viteze de croazieră.
Deși protecția la vânt oferită de parbriz nu este la fel de bună ca în cazul Tiger-ului 1200, curenții de aer se simt un pic în zona umerilor, însă nu foarte deranjant.
Motorul este vioi, elastic, oferind o accelerație bună în modul Sport.

După ce am părăsit DN1, pe secțiunea de la Vărbilau a fost prima ocazie să văd cum se simte pe serpentine. Personal nu sunt un fan al roții de 21” pe stradă, și îmi trebuie ceva timp să mă obișnuiesc cu ea pe asfalt. Prima impresie a fost bună, Tiger-ul 800 mișcându-se foarte natural pe curbe strânse.

După asta a venit momentul să pun la treabă combinația suspensie cu cursă mărită, roată 21” și modul Off-Road pe drumul de macadam de pe malul Teleajanului. Aici am început să fiu impresionat. Drumul fiind un mix de plăci de beton, gropi, șanțuri și macadam au întrebuințat la maxim suspensia. Ce mi-a plăcut aici , a fost faptul că am putut să parcurg la o viteză constanța 70-80Km/h această zonă, suspensia preluând orice surpriză apărută în făța mea.

Urcarea până la Piscul Domnului de lângă Făget a fost foate ușoară, având în vedere că eu nu sunt un expert în mersul în afară asfaltului. Era să o comit însă la o coborâre mai abruptă în Slon, unde m-am dezechilibrat pe o traversa îngustă de beton și am ieșit de pe traiectorie într-un strat mare de pietriș. Aici am avut noroc că motocicleta este mai ușoară și deși roată față se dusese în “bălării” (de fapt în pietriș) am putut să o țin totuși pe picioare și să o redresez pe loc.

Poziția ridicat în scărițe mi s-a părut un pic diferită față de Tiger-ul de 1200. Pentru 1.85m ai mei mi-ar fi plăcut ghidonul să fie un pic mai sus. Așa, stăteam un pic aplecat pe față, iar antebrațul se atingea destul de des de oglinzile laterale. Tot legat de mersul în picioare, mi se pare foarte ingenios faptul că poți modifică unghiul displayul, astfel încât să fie mai ușor de văzut în funcție de cum mergi.

Modul Off-road te ajută foarte mult ca începător, puterea se livrează la roată foarte lin, iar Traction Controlul intervine fix când ai nevoie. Pentru cei experimentați există modul Off-road Pro unde se poate lucra la diverse finețuri.

Ce nu mi-a plăcut în zona de off-road, este faptul că de fiecare dată când am oprit și repornit motocicleta, am văzut că se trece automat în modul Road și trebuia să selectez din nou modul Off-road. Dacă te oprești că mine să faci o poză și dup-aia reiei traseul, poate să fie un pic sâcâitoare chestia asta cu reselectatul de fiecare dată.

Când am ajuns pe Valea Doftanei, deja începuse să se întunece și să picure ușor. Când am ajuns la Plaiul Câmpinei deja era ud pe jos, așa că am trecut pe modul Rain. Cât am mers așa, nu am văzut niciodată să se activeze Traction Controlul. Nici prin pădure unde alternau zonele de asfalt ud cu asfalt uscat.

La apropierea de Câmpina se întunecase bine de tot și mi s-a aprins și indicatorul de benzină. În momentul când se aprinde , pe bară de jos nu mai poți să vezi alte informații până când nu-I dai OK. În felul asta nu poți să zici că nu ai văzut că ai intrat pe rezervă. În momentul când s-a aprins benzină, îmi arată că mai am autonomie pentru încă 80Km , însă asta depinde de modul de mers de până atunci. La acel moment avea un consum de 4.9L/100Km , în regim mixt off-road/stradă. Fiind seară deja, am putut vedea cu proprii ochi, ce bine luminează sistemul full LED. Este o diferența majoră față de farurile convenționale, iar proiectoarele aduc un plus de siguranță atunci când parcurgi zone necunoscute cu denivelări sau gropi. Bomboana de pe tort la mersul pe noapte sunt comenzile de pe ghidon iluminate, astfel totul fiind ușor de găsit și pe întuneric. Singurul buton care nu este iluminat și a fost greu să-l găsesc pentru că nu-i știam poziția, a fost cel pentru incalziea în manșoane.
Când am intrat pe autostradă, vântul bătea foarte puternic, și deși erau 14 grade, temperature resimțită de mine era mult mai scăzută, eu fiind plecat în blugi moto. Așa că am dat drumul și la încălzirea în să, oarecum un moft, dar un moft util dacă ai de gând să mergi la temperaturi mai scăzute de 10 grade. Am revenit la poziția cea mai înaltă a parbrizului. Mi-a plăcut sistemul de modificare a poziției parbrizului, ce poate fi folosit cu o singură mâna în mers. Totuși, tocmai acest sistem ingenious și simplu, face ca parbrizul să joace un pic când ești printre bolovani și denivelări, făcând un zgomot care poate fi deranjant pentru unii.

La viteze mari, peste 120, curenții de aer se resimt mai puternic în cască și în zona umerilor. Cum spuneam la început, protecția la vânt este mai slabă decât în cazul Tiger-ului 1200.

Foarte util pe autostradă mi s-a părut cruise control-ul. Setat la 130Km/h , motocicleta îmi arăta un consum instant de 6L/100Km, însă trebuie menționat faptul că bătea foarte tare vântul din față. S-ar putea consumul real, în condiții normale să fie un pic mai mic. Per total , la finalul acestei ture, consmul mediu indicat a fost de 5.05L/100Km.