[TEST][YAMAHA MT-10] Cu hypernaked-ul pe drumuri de judet.
dav
Yamaha MT-10 este o motocicletă care nu te poate lăsa indiferent fie dacă o vezi parcată în oraș în față unei cafenele sau într-o benzinărie pe marginea drumului. Dacă ești fan seria Transformers cu siguranță îți va plăcea masca frontală. Designul său futurist și agresiv te face să realizezi că este o fiară dinainte să-i pornești motorul crossplane de 998cc provenit de pe Yamaha R1. În 2016 când era lansată, cei de la MCN spuneau despre această motocicletă că este rapidă, distractivă și practică, fiind vârful de gamă al celor de la Yamaha în seria MT-Masters of Torque. Fiind mare fan al motocicletelor naked cu înclinații spre street-fighter, clar îmi doream să văd cum se mișcă această bestie.
Înainte să vă spun cum mi s-a părut, să vă spun ce știam deja despre Yamaha MT-10. Acest hyper-naked urmează rețeta de succes din ultimii ani a producătorilor moto de a transforma un superbike într-o motocicletă de stradă, mai comodă, ce poate fi folosită zi de zi. În cazul de față avem un R1 a cărui motor a fost „potolit” de la 200cp la 160.4CP@11,500 rpm, prin această remapare rezultând și un cuplu puternic de la turații joase și medii. Această putere este livrată în 3 moduri Standard, „A” și „B” (cel mai agresiv), însă toate cele 3 moduri livrează toată puterea și tot cuplul, ne existând o limitare ca în cazul altor modele. Diferența ține mai mult de modul în care răspunde motorul la mișcarea accelerației. De asemenea există și 3 nivele pentru traction control, nivelul 3 fiind pentru ploaie. Cadrul este aproximativ același ca pe R1, de aceea și poziția scărițelor este foarte asemănătoare cu sportiva, doar în zona coditei fiind modificat. Deși a fost „dezbrăcată” de carene, greutatea este un pic mai mare decât a surorii R1, asta datorită unor componente mai grele cum ar fi vibrochenul motorului, rezervorul și toba din oțel, roțile din aluminiu în loc de magneziu, ajungând astfel la 210kg.
Cu toate astea în minte, dar mai ales încercând să-mi aduc aminte plimbarea cu un BMW S1000R (unul dintre rivalii direcți ai MT-ului 10) am plecat într-un traseu de aproximativ 150km în jurul Bucureștiului, care în mare parte a fost traseul de aici, singură diferența fiind faptul că am ieșit pe autostrada spre Snagov. Și pentru că am uitat din start care mod era cel mai agresiv,dar și pentru a mă familiariza cu accelerația, am lăsat pentru început motocicleta în modul standard.
Pînă să ajung la autostrada a trebuit să mă strecor prin traficul blocat de pe centură, lucru ce m-a ajutat să-mi dau seama cam cum s-ar simți motocicleta în traficul din București. Poziția ridicată a ghidonului o face foarte manevrabilă, iar în modul standard puterea este livrată destul de lin astfel încât m-am strecurat fără probleme printre mașinile oprite.
Pe autostrada am trecut prin celelate moduri, văzându-se clar diferența în timpii de reacție ai motorului.O dată cu accelerația brutală am observat că fața se ridică destul de ușor.Nu vorbesc de dat pe o roată, ci de faptul că întreagă față a motocicletei se simțea destul de ușoară în momentele de accelerare și deși are din fabrică un amortizor anti-voblaj mi s-a părut că juca un pic la viteze mai mari. Frânele deși inițial mi s-au părut un pic cam moi, abia după ce am făcut schimb de motociclete cu GSX-R-ul 1000 K8 cu care venise Iulian, am realizat că era mai mult vorba de percepție.Datorită ușurinței cu care strângi maneta de frana ai impresia ca frana este foarte moale, insa eficiența frânelor de pe MT-10 este net superioară unui superbike de generație 2008 cum era gixxer-ul pe care l-am avut cu noi.
După ce am ieșit de pe autostradă și am prins câteva viraje mi-a venit zâmbetul pe față. Combinația de cuplu cu manevrabilitatea foarte bună, fac ca MT-ului sa se miste foarte bine pe curbe, motocicleta face exact ce vrei tu să facă, se duce precis acolo unde vrei tu, plus sunetul motorului cross-plane care te face să te gândești la un V2, fac MT-ul 10 extrem de distractiv. Simplul fapt de a-mi imagina cum este să parcurgi un drum virajat cu asfalt bun, cum este Transalpina de exemplu,cu aceasta motocicletă, mă face să zâmbesc.
Legat de poziție, deși scărițele sunt mai în spate iar genunchiul stă destul de flexat, asemenea unei motociclete sport, poziția este una relaxată datorită ghidonului înălțat, nu vei resimți tensiune în brațe sau dureri de spate. Ce vei resimți cu siguranță în schimb, este vântul de pe autostrada. Pentru cei ce nu sunt prieteni cu această senzație, există posibilitatea montării unui parbriz, în plus mai există și varianta MT-10 Tourer care vine din fabrică cu acest parbriz pe lângă hand guard-uri, side case-uri și o șa mai prietenoasă cu drumurile lungi. Tot legat de utilizarea acestei motociclete în regim de touring, Iulian a sesizat o problemă legată de scărițele pasagerului, acestea fiind dispuse destul de aproape de scărițele pilotului. Însă trebuie să nu uităm că motocicleta a fost creată în jurul celui care o conduce, pentru a-i oferi acestuia în primul rând niște senzații deosebite, iar apoi poate designerii s-au gândit și la pasager(ă).
Părerea noastră este că dacă vrei să ai o motocicletă puternică, sportivă dar fără să trebuiască să faci foarte multe compromisuri în zona de confort, ceva ce poate fi condusă lejer prin oraș până la serviciu, dar care imediat se poate transformă într-o bestie cu care poți atacă cu precizie curbele de pe drumuri ca Ojdula-Tulnici, MT-10 este ce trebuie. Și că menționasem mai devreme BMW S1000R, aș spune că MT-10-le este acolo , în imediata apropiere, și zic asta cu mențiunea că BMW-ul S1000R cu care am mers în trecut, avea câteva lucruri în plus cum ar fi suspensii semi-active (DDC- Dynamic Damping Control) și quickshifter, lucruri care lipsesc la modelul pe care l-am avut azi in teste, dar care se găsesc pe varianta SP .
