[TEST][Yamaha][SuperTenere][Raid Edition]

În timp ce erau ocupați cu dezvoltarea lui Tenere 700 World Raid , cei de la Yamaha au zis să-i schimbe un pic fața și navei amiral XT1200ZE Super Tenere și să-i adauge cam tot ce ar fi nevoie pentru a face o călătorie oriunde în lume. Nouă ne-a atras atenția prima oară la EICMA 2017 când a fost prezentată prin aerul de rally raid.
Faza pe hârtie
Astfel, față de modelul standard, Raid Edition vine cu două genți laterale de aluminiu, fiecare având o capacitate de 37L, parbriz mai înalt, protecție la motor, proiectoare PIAA și handguard-uri. Și ca să fie clar că este vorba de o ediție specială, pe lateral avem panouri din fibră de carbon si un nou design cu inscripția Raid Edition.
În rest, motocicleta dispune de același motor, 1,199cc în doi cilindrii paraleli, ce dezvoltă 112CP @ 7,250rpm și are un cuplu de 117.0Nm @ 6,000 rpm, suspensii reglabile electronic(dar nu active), Traction Control,ABS și câteva lucruri care să-ți facă drumul cât mai ușor și confortabil ca D-MODE cu două moduri de livrare a puterii,manșoane încălzite și cruise control.

Faza pe stradă
M-am dus să iau motocicleta de la Motodynamics, importatorul Yamaha în România, fiind un pic preocupat de greutatea ei. Când citești despre motocicleta aceasta, mai devreme sau mai târziu apar în discuție cele 265Kg ale ei.Urma să fac o plimbare singur pe dealurile de lângă Mizil, prin niște zone destul de izolate, unde dacă aș fi scăpat motocicleta pe jos, nu prea avea cine să mă ajute. Prima impresie a fost că Yamaha țintește spre segmentul premium al clasei adventure touring, motocicleta fiind foarte bine construită. Spre deosebire de rivale, SuperTen-ul are un aspect spartan, cu un aer ce te trimite la rally raid. Nu ai un display TFT colorat frumos , în schimb ai un bord în stilul motocicletelor ce participa la Dakar, care îți oferă toate informațiile de care ai nevoie.

După ce am selectat modul rider pentru suspensii (ai câteva moduri standard de setări, iar apoi prin reglaje fine,în funcție de încărcătură, bagaje, teren, se poate trece prin 84 de setări posibile), am plecat pe DN1 spre Ploiești, să văd inițial cum se simte la drum lung pe asfalt. Motorul este destul de vioi și trage cu ușurință toate kilogramele de care se sperie lumea. Diferența între cele două moduri T(Town/Touring) și S(Sport) se simte în răspunsul accelerației. Evident nu mă așteptam ca modul sport să o transforme într-o R1, dar motocicleta este un pic mai țâfnoasă și zvâcnește mai brusc. Mi-a plăcut cum trage în primele 4 trepte, apoi a 5-a și a 6-a mi s-au părut mai potolite, mai mult de folosit pentru croazieră.
Poziția pe motocicletă este foarte confortabilă, mâinile stau relaxate, un pic flexate. Am avut ceva probleme să mă obișnuiesc cu butoanele de pe ghidon și din bord. La început am dat drumul de câteva ori la încălzirea în mansoane, în încercare de a gasi informatii despre consumul instantaneu 🙂 .
Noul parbriz mai mare cu care vine Raid Edition mi s-a părut că lasă totuși ceva vânt să ajungă la rider. Pus pe poziția cea mai înaltă, la cei 1,85m am resimțit ceva curenți în cască.
Ajuns la Mizil, am avut și niște mici incidente în trafic care m-au făcut să văd cât de repede se poate opri Super Ten-ul, mai ales cand esti luat prin surprindere de soferi neatenti. Sistemul combinat de frânare (dacă inițiezi frânarea cu fața, este acționată si frâna spate, dacă inițiezi frânarea cu spatele, atunci poți controla individual frânele) oprește extrem de rapid cele 265Kg+.
După Mizil, a urmat o sesiune ușoară de off-road, pe niște poteci de pământ, drumuri pietruite,forestiere, unele cu bolovani mari, altele cu pietriș. Absolut nicio problemă, aderența a fost foarte bună, chiar pe modul cel mai intrusiv al Traction Controlului acesta a intrat foarte rar. În mers, cele 265Kg sunt mai mult un avantaj, motocicletă fiind foarte stabilă pe orice suprafață. Am menționat „în mers”, pentru că o dată oprit le simți, mai ales dacă vrei să întorci motocicleta pe loc și tu ești într-o pantă cu bolovani și pietriș, o să te întrebuințeze un pic :)
După ce am petrecut aproape 3 ore pe dealuri de langa Năeni, mergând peste tot pe unde am vrut, m-am întors spre București de dată aceasta pe autostradă.
După unii consumul unei motociclete este un subiect tabu și nu ar trebui să te intereseze. Eu cred că asta este adevărat până la un punct. Când vine vorba de motociclete concepute pentru a traversa continente sau când faci mai mult de 20.000km pe an, consumul poate fi un factor în alegerea unei motociclete. Am profitat de existența cruise controlului și am făcut câteva teste. La viteza constantă de 130Km/h pe autostradă, computerul de bord indică un consum instant de 5.2L/100Km. Per total, la finalul testului, motocicletă indică un consum mediu de 6.1L/100Km, în condițiile în care am cam tras de ea peste tot pe unde am putut. Probabil la un mers de cursă lungă poți să scoți aproape 400Km din cei 23L ai rezervorului.
Revenind la mersul pe autostradă, greutatea ei o face să se simtă foarte stabilă. Și la viteze mari, neobișnuite pentru motocicletele adventure tourer, ai senzația că ești cu o locomotivă pe șine. Nu se ridică fața, nu ești deviat de la traiectorie de rafale de vânt…Am avut parte cam toată ziua de vânturi puternice laterale, motocicletă a fost de neclintit.
Am dus motocicleta înapoi după aproximativ 7 ore de mers în continuu un pic nedumerit. Zic asta, pentru că mi se pare un paradox ca ceva „atât de greu” să meargă atât de ușor. Poate nu ai totul la atingerea unui singur buton, dar motocicletă asta face față la orice drum fără prea multe brizbrizuri. Și facă asta atât de calmă și liniștită, orice i-ai arunca în față, nu se enervează.