[Tips&Tricks]Cât ne costă o cască zgomotoasă? Care este prețul auzului nostru?

Este greu de știut când auzul tău este deteriorat, cu excepția cazului în care faci un test auditiv. Așa a fost și în cazul meu, când în urma cu câțiva ani am aflat că urechea dreaptă are ceva probleme, auzul fiind un pic mai slab pe partea această decât pe stânga. Deși majoritatea oamenilor ce nu împărtășesc pasiunea pentru două roți sunt deranjați de zgomotele motoarelor noastre și eventual ale evacuărilor fake Akrapovic , nu aceasta este amenințarea principală pentru auzul nostru. Cel mai mare inamic este zgomotul vântului pe care îl auzim în cască.
De obicei când ne alegem o cască moto ne interesează să fie sigură și să arate bine. Însă când vine vorba de siguranță câți dintre noi iau în calcul și zgomotul din interiorul ei? Și dacă îl iau în calcul, cum fac asta ? Întreabă pe un forum dacă e gălăgioasă casca X sau Y ?
Eu am fost interesat de acest aspect când mi-am cumpărat prima cască Schuberth. Și asta pentru că atunci mi-a tot sărit în ochi faptul că era marketată ca una dintre cele mai silențioase căști din lume. Dacă citeai specificațiile vedeai o valoarea de ” aproximativ 85dB, în condiții de mers pe autostradă la 100Km/h pe o motocicletă naked”. Întrebând niște prieteni medici am aflat că 85 dB nu este o valoarea tocmai prietenoasă pentru urechile noastre, ci mai degrabă este începutul sfârșitului. Și dacă atunci această cască cu 85dB este considerată cea mai silențioasă, ce se întâmplă în interiorul celorlalte?

Potrivit studiilor medicale, dacă sunteți expuși în mod constant, repetitiv, la un sunet cu o intensitatea mai mare de 85dB, puteți suferi pierderea auzului indusă de zgomot.
Expunerea la zgomot este a doua cea mai frecventă cauză de pierdere a auzului(imbătrânirea fiind prima). Cu cât un sunet este mai puternic și cu cât o persoană este mai des expusă la acesta, cu atât este mai probabil să afecteze auzul. Zgomotele puternice pot răni celulele senzoriale delicate – celulele ciliate ale cohleei din urechea internă. Aceste celule ajută la transformarea vibrațiilor sonore în semnale electrice care călătoresc de-a lungul nervilor, de la ureche la creier. Odată deteriorate și apoi distruse, celulele ciliate nu se mai regenerează, iar auzul este afectat definitiv.Odată ce auzul a dispărut, a dispărut pentru totdeauna. sursa: audiologos.ro

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nici nu observă că zgomotul dăunează auzului. Vederea și auzul sunt simțuri importante pentru interacțiunea noastră socială și, în timp ce putem închide ochii pentru a le oferi o pauză, urechile noastre sunt într-o stare de disponibilitate permanentă. Pentru că percepem în mod continuu sunete, chiar și în timpul somnului, este important să gestionăm cât putem de bine expunerea la zgomotele din viața noastră cotidiană, pentru a ne proteja auzul.

Un studiu realizat de ADAC a prezentat că la 100Km/h pe o motocicletă, zgomotul vântului resimțit de motociclist este de aproximativ 95dB, iar dacă acest lucru se întâmplă constant pentru mai mult de 15minute auzul nostru poate fi deteriorat permanent. La 120Km/h nivelul atins este de 98dB, nivel ce este periculos după doar 7 minute de expunere. Cel mai îngrijorător lucru este faptul că la 140Km/h este „nevoie” de doar 3 minute pentru că auzul nostru să fie afectat.
Pe lângă riscul surditatii induse de zgomot, cei ce merg frecvent la viteze de croazieră peste 100km/h fără dopuri pot suferi de tinitus – o senzație de zumzet, de țiuit sau de zgomot în urechi.
Însă aceste valori pot varia și în funcție de motocicleta folosită, mai ales dacă aceasta are sau nu parbriz, așa cum o arată un studiu al Universității Southampton.

Surditatea indusă de zgomot se dezvoltă gradat nu apare printr-o singură expunere la o presiune sonoră de intensitate ridicată. Poate fi cauzată de expuneri multiple la orice sursă de volum excesiv. Cum decibelii se bazează pe o scară logaritmică, fiecare creștere cu 3 decibeli a zgomotului determina dublarea intensității, iar surditatea poate apare mai repede. Expunerea la 85dB pentru mai mult de 8 ore pe zi poate determina surditate permanentă. Dacă nivelul este de 88db, atunci este recomandată o expunere maximă de 4 ore pentru a evita deteriorarea auzului, iar pentru 91dB, o expunere de maxim două ore. Astfel surditatea indusă de zgomot apare prin combinarea intensității sunetului și a duratei de expunere. Surditatea indusă de zgomot se dezvoltă lent după mai mulți ani de expunere. Susceptibilitatea variază larg, dar 10 ani sau mai mult de expunere sunt în general necesari pentru a apare surditatea semnificativă.
Prima dificultate pe care o observă pacientul este reprezentată de problema în a înțelege vorbitul cînd este prezent un nivel ridicat de zgomot de fond. Pe măsură ce condiția progresează pacienții vor manifestă probleme în a auzi vocile de tonalitate înalta cum este cea a femeilor sau a copiilor chiar în conversațiile cu voce joasă. Conversația la telefon nu este afectată pentru că telefoanele nu folosesc frecvente peste 3000 Hz
Testarea audiometrica este singura evaluare diagnostică relevanță pentru surditatea indusă de zgomot. sursa:romedic.ro

Dacă ați ajuns cu cititul până aici și v-ați speriat, e bine să știți că există și o parte bună în toate acestea.

Partea bună este că surditatea indusă de zgomot poate fi prevenită 100%.
Sfaturile generale ale medicilor pentru protejarea urechilor și păstrarea auzului sunt relativ simple și nu costă mult:

-Evitați locurile zgomotoase ori de câte ori este posibil.
-Dacă trebuie să vă aflați într-un mediu zgomotos, îndepărtați-vă de sursă de sunet și încercați să minimizați timpul petrecut acolo.
-Folosiți dopuri de urechi, ca formă de protecție convenabilă, cu costuri reduse. Sau folosiți mufe de protecție pentru urechi sau căști care anulează zgomotul.
-Acasă și în mașină, mențineți volumul jos.
-Oamenii care știu că au fost expuși la zgomote puternice sau care sunt îngrijorați că nu aud la fel de bine, așa cum obișnuiau să facă un control auditiv.

Aplicând aceste sfaturi la activitatea noastră preferată, ne rămâne un singur lucru pe care putem să-l facem: să purtăm dopuri de urechi. Pentru că în interiorul unei căști, în funcție de tipul ei (open face/full face), de viteză cu care mergem și de tipul motocicletei (naked sau cu parbriz), valoarea zgomotului resimțită poate varia între 80 și 120 dB.
Dacă ați fost atenți la cursele de MotoGP, probabil ați sesizat că absolut toți piloții folosesc dopuri de urechi. Nu le folosesc doar pentru sunetul extrem de puternic al motoarelor (peste 110 dB), ci mai ales datorită zgomotului vântului la viteze foarte mari. Ca regulă generală, căștile racing trebuie să aibă un număr ridicat de aerisiri pentru a asigura o ventilație superioară în interiorul căștii pe durata cursei. Cu cât o cască are mai multe aerisiri, cu atât este mai gălăgioasă.
Însă și aceste dopuri sunt de mai multe feluri.
Primele care întră în discuție sunt cele mai simple și mai ieftine, așa zisele dopuri de spumă pe care le gășiți și la magazinele de bricolaj sau de materiale de construcții. Problema acestor dopuri este că opresc toate frecventele, plasând motociclistul intr-o „bulă”, acesta putând fi deconectat auditiv de la ce se întâmplă în jurul lui, ceea ce poate fi foarte periculos pe două roți in trafic. In schimb, pe circuit acest lucru nu conteaza foarte mult si de aceea marea majoritate a pilotilor de WSBK si MotoGP sunt vazuti pe grila de start cu astfel de dopuri simple.
Dopurile concepute special pentru motocicliștii de strada folosesc de obicei filtre speciale, care blochează sunetele dăunătoare, lăsând să treacă o parte dintre frecvente pentru a fi în continuare ancorat la ceea ce se întâmplă în jurul tău. Există mai mulți producători, însă majoritatea folosesc principiul descris în poză de mai jos.

Și pentru că suntem diferiți, cu forma urechilor diferită, un factor foarte important pentru izolarea fonică corectă este potrivirea dopului cu urechea dumneavoastră. Dacă ați încercat mai multe tipuri și vi se pare că niciunele nu se potrivesc cu urechile dumneavoastră mai există și varianta de a apela la un audiometrist care să vă facă niște dopuri fix pe forma urechii dumneavoastră sau să achiziționați niște dopuri de ceară care se mulează pe interiorul canalului dumneavoastră auditiv, păstrându-și apoi acea formă.

De obicei când vă alegeți o pereche de dopuri pentru mers cu motocicleta, este important să luați în calcul valoarea NRR-Noise Reduction Rating (cât de bine diminuează zgomotul – 33dB este valoarea maximă) și ce frecvente blochează. Există mai mulți producători de astfel de dopuri, cei mai cunoscuți fiind: Alpine, Pinlock, Auritech,EarPeace,Eargasm,Earos One,Loop Experience Earplugs.Ce trebuie sa mai stiti este ca o coborare a zgomotului perceput de noi sub 70dB poate deveni periculoasa, sub aceasta valoarea motociclistul nu va mai percepe niciun zgomot inconjurator.
Eu am început să folosesc de acest an Alpine MotoSafe Pro care vine în același pachet cu două perechi de dopuri, una pentru touring și alta pentru circuit. Însă până acum le-am folosit doar pe cele Race, pentru că oferă o blocare mai puternică a zgomotului, având ca dezavantaj că blochează destul de puternic și sunetele intercom-ului, la viteze mari fiind mai dificil să aud ce spune pasagerul.