Zalău- Tusa – Păstrăvăria Izvoarele Barcăului (DJ191D)

Acest traseu ne-a fost sugerat de Titus Molnar, insa deocamadata nu am ajuns prin zona sa vedem cu ochii nostri exact cum este. Din ce zice Titus, ruta Zalau-Tusa-Izvoarele Barcăului-Dealu Corbului ar trebui sa fie un drum linistit cu asfalt integral si posibilitate de campare.
Din pozele trimise de el, peisajul este foarte frumos.
De asemenea am mai gasit ceva informatii pe www.salajulpursisimplu.ro/

„Platoul. Crevasa Ponor
E ciudat cum drumul asfaltat ce duce nicăieri începe chiar de la platoul ce deschide cele două trasee spre izvoare. E un drum strîmt, pe care cu greu încap două autoturisme, unul lîngă altul. Iar în urcare, e chiar mărginit de parapeți de protecție. De sus, de deasupra Platoului, ai impresia că ești în Elveția: cîmpii nesfîrșite, parcele de pămînt lucrate, parcă desenate în decor, pîlcuri mari de păduri de foioase, de brazi, ori de cer, văi adînci, acoperite doar de coroanele copacilor. Și liniște. Multă liniște. De sus reușim să identificăm locul unde ar putea fi peștera, putînd privi probabil zeci și zeci de kilometri în zare. E undeva pe platou, un conglomerat de stînci, care se vede, de aici, doar ca niște puncte. Ne luăm un reper și coborîm într-acolo.
Terasa enormă ce se întinde pe creștetul stîncilor îți deschide o priveliște tulburătoare: prăpăstii peste tot, acoperite de păduri dese. Trebuie să coborîm la baza săritoarei, dacă vrem să vedem despre ce e vorba.
Jos, de unde șirul de stînci se prăvale asupra noastră de la o înălțime amețitoare, granitul tare, ici-colo acoperit de mușchi, e ca un zid de cetățuie ce se întinde zeci și zeci de metri. La o primă trecere, ratăm crevasa și ajungem sus, pe terasă, după o escaladă ușoară, ce avea să fie doar un antrenament pentru ceea ce va urma. De pe creștet, culcat spre buza prăpastiei, am reușit să identificăm și locul cu pricina, iar ca să ajungem la intrare, evident, a trebuit să coborîm, din nou, la baza zidului.”