Prima dată… dupa 8 ani

Mi-am luat motocicleta de la Ploieşti. Deşi aveam A-ul de 8 ani, aproape tot de atâţia ani nu mai mersesem pe două roţi. Aşa că mi-a adus-o Vlad şi mi-a lăsat-o la un prieten în curte. A doua zi, ştiind că nu e nimeni acasă, deci nu avea cine să mă vadă cum mă fac de ras, mă duc blindat cu întreg echipamentul să scot „fata” la o tură. Încetişor…pornesc, fac câţiva metri, dau drumul prea repede la ambreiaj, opresc motorul… fac o „omletă” de toata frumusetea pe rezervor. Dau câteva ture încet pe străduţe, uşor,uşor parcă prind încredere… mă apropii de un „cedează trecerea”… văd că vine o maşină…încetinesc…mă încurc în viteze…iar opresc motoru, iar omletă…Domnul cu maşina îmi face semn cu farurile să trec eu primul…eu, cu vocea piţigăiată, zic “nu merci, treceţi că la mine mai durează … “

Îmi fac curaj şi ies în trafic, vreau să mă duc spre Auchan Militari. Ies pe Iuliu Maniu…jale…merg ca autobuzul, nu depăşesc, nu mă bag printre maşini, nu schimb banda, nici nu cred că schimb viteza 🙂 Ajung în parcare la Auchan transpirat tot, mai rău decât Cotabiţă. Îmi improvizez un minipoligon acolo din nişte sticle de plastic şi alte gunoaie.. Încep să fac tot felul de teste…jaloane…frâne de urgenţă…întoarceri cât mai strânse,etc. Apar şi primii fani, paznicul de acolo…Ne intelegem.E si el motociclist, imi arata o poza pe telefon cu scuterul lui.

Mai bag o serie de jaloane şi mă simt încrezător să ies din nou în trafic. Cum plec de la semafor de la Auchan parcă ceva s-a schimbat. Parcă nu mai este “lăutareala” dinainte, totul e armonios, sunt mai relaxat, încep să aud şi eu sunetul motorului…îmi place muzica asta. Nu vreau să o opresc…aşa că fără să-mi dau seama traversez Bucureştiul ajung pe la Ciolpani şi tot aşa înainte…şi uite aşa mă întorc înapoi acasă pe la 2 dimineaţa. Noroc că atunci n-aveam cui să-i dau explicaţii 🙂

Partea bună e că se putea mult mai rău la cum văd în clipul de mai jos 🙂 La voi cum a fost prima dată ?