[Jurnal de călătorie] Despre o călătorie de 1.700km pe la noi prin țară cu cortul și puțin despre motovlogging cu „Pidu”
Există o luptă continuă între generațiile vechi de motocicliști și cele noi. De multe ori se pleacă de la faptul că totul este mai ușor în zilele noastre, că nu mai există motocicliști adevărați, iar probabil cea mai blamată categorie a noilor veniți este „breasla” motovloggărilor sau „cei care se filmează singuri prin oraș în timp ce vorbesc despre nimic”, cum ar zice mulți dintre „veterani”. Este adevărat că popularitatea acestui fenomen face ca netul să fie invadat de tot felul de clipuri lipsite de utilitate sau mai rău, unele care promovează un comportament greșit, agresiv pe drumurile publice. Totuși, dacă cerni un pic, vei găși și motovloggari interesați mai mult de experiența propriu-zisă și mai puțin de strângerea de vizualizări pe youtube, interesați de frumusețea turelor și a plimbărilor pe două roți. Așa l-am descoperit pe Intrepid sau Pidu’, care mi-a atras atenția printr-o plimbare solo prin țară de 1.700km cu cortul(mai jos este un trailer scurt al plimbării). Așa că m-am hotărât să-i pun câteva întrebări despre această tură si profit de ocazie să mai aflu unele lucruri despre motovlogging.
Salut! Sunt Cătălin sau intrepid (Pidu). Am 31 de ani și în prezent locuiesc/lucrez în Iași dar rădăcinile le am în Suceava și tulpinile în Fălticeni. Am început cu 0 cunoștințe/experiență școala moto în martie 2017 (pe o Honda Hornet PC34) și am luat permisul 3 luni mai târziu, pe 15 iunie. Prima motocicletă a fost o Honda CBR600 F4 galbenă ca soarele desenat la grădiniță pe colțul unei foi de bloc mic de desen. Am cumpărat-o pe 21 august, deci am suferit nițel că simțeam că-mi fuge sezonul. Inițial, mă orientasem către un Hornet ca cel de la școală. Căutând motociclete pe internet, văzusem un CBR în Suceava și am zis să nu-l ratez. E o motocicletă fantastic de echilibrată! Am scăpat-o de pe loc de vreo două ori și o dată la viteză mică (am filmările ca să nu uit cum e să fii începător). Sunt și micuț de înălțime – 1,67. În schimb, nu a durat mult și m-am obișnuit cu ea. Dansam când pe un picior, când pe altul la opriri dar începeam să o înțeleg tot mai bine. A fost o introducere tare frumoasă cu CBRul.
2. Îți mai aduci aminte care a fost primul drum mai lung pe care l-ai făcut cu motocicleta și care a fost senzația să pleci pentru prima oară într-o aventură moto ?
Îmi aduc aminte primul drum lung cu motocicleta ca ziua de ieri. Cu mare drag. Mi-a fost puțin frică pentru că am pornit singur, cum e și recomandat la început (drumuri în afara localității, trecerea prin toate treptele de viteză, trafic redus – n-a fost chiar redus). Chiar o aventură moto! Am pornit din Fălticeni cu direcția Câmpulung Moldovenesc – Pasul Ciumârna (sau Palma) – Sucevița – Fălticeni (aprox. 200km). Aveam ca experiență vreo 300 km de toți, făcuți prin jurul Fălticeniului. Știam drumul foarte bine deoarece îl făcusem deseori cu mașina. Am prins vreme bună după o ploaie scurtă și începusem să simt motocicleta tot mai bine; am tras câteva poze, am filmat și am purtat monologuri inspiraționale.
3. Cu motovloggingul cum ai inceput? Ai avut in minte un format de la început sau te-ai gândit sa urmărești o anumită linie cu clipurile tale?Ce crezi că-i atrage pe cei ce te urmăresc să se uite la clipurile tale?
Am început să urmăresc motovloggeri străini (UK) de prin 2012, cum ar fi: BaronVonGrumble, RoyalJordanian, Premises187, Roadcraft Nottingham, și alții. Vreo doi ani mai târziu am început să descopăr motovloggeri români. Ideea canalului de YouTube s-a bazat pe un jurnal video. Am început cu școala moto și am continuat cronologic cu toate experiențele mele (nu numai pe două roți). Nu mă așteptam la o creștere a numărului de abonați într-un timp scurt. Am postat după pofta inimii și nu am ținut vreun calendar al postărilor. Ceea ce-i atrage pe cei care mă urmăresc cred că e stilul meu direct de a-mi relata experiențele. Nu cos cu ață albă și nu încerc să arăt altceva decât ceea ce sunt.
4. Care ar fi după tine un motiv bun pentru cineva sa se apuce de motovlogging și care ar fi motivele greșite să facă asta ? Te intreb
pentru că sunt foarte mulți copii, tineri, care abia așteaptă să dea de A1 ca să facă motovlogging in primul rand, și abia apoi sa se plimbe efectiv cu motocicleta și am senzația că ceva îmi scapă aici. 🙂
În opinia mea, cel mai bun și curat motiv să te apuci de motovlogging e să-ți transpui experiențele pe video și să lași în urma ta o bucățică din experiență. Vei ocupa o fărâmă din audiență care va extrage ceva constructiv. Dacă o faci forțat, nu va ieși nimic. Totul trebuie să decurgă natural. Copiii, în special, sunt atrași de senzațional și de chestiile pe care le poți face cu cât de apropii mai mult de vârsta maturității, a independenței. Eu m-am plimbat foarte mult cu bicicleta, am participat la concusuri sportive și apoi am cutreierat țara cu mașina înainte să filmez motovlog, dar fiecare e diferit. Dacă ai A1 și vrei să te apuci de motovlog, îți declar, cu mâna pe inimă, să încerci și să-i dai frâu liber creativității fără să-ți sacrifici siguranța și să te schimbi doar pentru că ai camera pornită.
5. Acum știi că există păreri împărțite. Vor exista mereu motocicliștii puriști care sunt împotriva celor care se filmează, uneori pe bună dreptate (cred ca sunt mii de clipuri din oras care nu arată nici un gram din frumusețea mersului cu motocicleta), însa tu ești unul dintre motovloggări căruia îi place să se plimbe, să facă ture mai lungi, și mie mi-ai atras atenția plimbarea ta solo, cu cortul, de anul trecut. Care a fost planul, câte zile a durat plimbarea și câți kilometri ai făcut?
Da, mereu vor fi păreri împărțite pentru că e normal să existe digresiuni cu cât e mai mare schisma generațională. Iar asta nu e tot. Sunt motocicliști care se trag din generații de motocliști, sunt motocicliști care au început de mici, sunt motocicliști care au cunoscut gustul drumurilor lungi și a touring-ului de mii de kilometri, sunt motocicliști de dirt care au început de mici și enumerația poate continua. Am mers prin oraș, mi-am filmat naveta, am arătat neatenția celor de la volan și multe greșeli în trafic făcute de aceștia, precum și greșelile făcute de mine. Nu e ceva cu care m-aș lăuda dar ajută la citirea traficului și întărește ideea de “trebuie să mă consider invizibil și să acționez în consecință”.
În august 2019 am avut programat concediul. Mi-am luat inima în dinți și am zis că acum e momentul să pornesc singur la drum pe motocicletă fără să depind de nimeni, fără să mă rog de nimeni să mă acompanieze. Am reușit să fac 1.700km prin țară, cu cortul. Am făcut Lepșa, Transfăgărășan și Transalpina.
6. Cum a fost experiența per total, a fost ce te-ai asteptat? Mai fuseseși plecat cu cortul ?
Am pornit într-o sâmbătă și am ajuns acasă joi. Ideea a fost să fiu eu cu mine însumi, să gust, să miros, să simt și să-mi găsesc liniștea de unul singur. Nu a fost chiar așa dar a fost fain. Nu a fost primul camping cu cortul dar a fost prima dată când l-am făcut singur cu motocicleta. Am dat de oameni săritori, oameni curioși și empatici, oameni care au văzut un străin îmbrăcat în “cosmonaut” pe care l-au inclus în cercul lor. Am stat la taclale și mâncare la foc de tabără în Lepșa, am fost ajutat, îmbătat cu bere și păzit de urși pe Transfăgărășan la Arefu și am găsit doi băieți foarte de treabă în Obârșia Lotrului pe Transalpina. A fost minunat.
7. Care au fost cele mai bune, cele mai fun bucăți de drum pe unde ai fost in aceasta plimbare? (ma refer asfalt ok si drum virajat) Care au fost cele mai rele bucăți, pe care nu le-ai recomanda altora sau le-ai recomanda să le evite ?
Care au fost locurile ce ți-au placut cel mai mult din această plimbare, care merită vizitate?
Fără doar și poate, Lepșa e excepțională. Pur și simplu, te distrezi și poți înclina motocicleta fără să te stresezi că există denivelări și gropi. Apoi, există o bucată tare faină între Șugag și Obârșia Lotrului, cu viraje lungi, ușoare și asfalt foarte bun. Cele mai rele bucăți au fost între Bran și Câmpulung Muscel (DN73), Câmpulung Muscel – Curtea de Argeș (DN73C) precum și Transgărășan (DN7C). Recomand traseul mai lung de la Sibiu la Sebeș spre Transalpina. Eu am făcut stânga spre Săliște pe DJ106E pentru a scurta ruta. Nu a fost deloc bine.
Cel mai mult mi-au plăcut cele trei trasee prin munți: Lepșa, Transfăgărășan și Transalpina. Dacă ești motociclist, trebuie să le faci neapărat.
8. Cred că la un moment dat am văzut ca îți făceai un gratar. Ai mers cu carnea în bagaje sau ai cumpărat-o de undeva din apropiere, cum ai făcut? :))
Prima noapte am petrecut-o în Lepșa. Am gătit carnea pe care am luat-o înghețată în rucsac. Era vorba despre mușchi de vită. A rezistat 4 ore în rucsac pentru că era înghețată. Apoi, pe Transfăgărășan am făcut niște scrijele făcute la foc și le-am mâncat împreună cu o pungă de Bake Rolls până să-mi strice distracția o ursoaică cu doi pui. 🙂 
9. Ai făcut un calcul cat a costat plimbarea asta, în caz că cineva se gândește sa facă o tură asemănătoare ca să aibă o estimare ?
Plimbarea a costat cca. 1000 lei. Am vrut să reduc costurile cât mai mult. Singurul loc de camping pentru care am plătit 10 lei pe noapte (3 nopți) a fost la Arefu, vis-a-vis de cetatea Poenari. Vizita urșilor pe timpul nopții a fost gratis.
10. Pentru sezonul viitor ce ți-ai propus?
Pentru sezonul 2020 mi-am propus să ies mai mult în natură. Sunt munțoman de fel și vreau să-mi combin iubirea pentru munte cu iubirea pentru motociclism. Încă voi opta pentru meleagurile noastre dar îmi doresc să ies tot mai mult din zona de confort.
Frumoasa experienta! Bravo!😁