[Util][Căști moto] Diferențe între standardele DOT, ECE22.05 și SNELL + noul standard FIM

Fie că este vorba despre DOT sau ECE22.05 , aceste standarde au fost concepute pentru a asigura cumpărătorul unei căști că aceasta îi oferă un nivel minim de protecție. Există un set minim de parametrii pe care producătorii de căști trebuie să demonstreze că-i respectă la producția unei căști, parametri ce sunt verificați printru-o serie de teste.

Modul în care sunt acordate aceste certificări.

Standardul american DOT nu verifică căștile înainte să ajungă pe piață, însă este obligatoriu ca orice cască vândută în USA să îl respecte.
Fiecare producător care lipește stickerul cu „DOT certified” pe căștile sale, trebuie să efectueze propriile teste și să se asigure că toate căștile comercializate de el respectă cerințele. Național Highway Safety Administration (NHTSA) este autoritatea care se asigura că standardul DOT este respectat, luând aleatoriu mostre din piață și trimițându-le la propriile laboratoare de test. În cazul în care o cască testată care pretinde că respectă standardul DOT, nu trece testele, atunci producătorul este amendat cu până la 5,000$ pentru fiecare cască de acel tip comercializată pe piață.

Standardul european ECE22.05 este utilizat în peste 40 de țări, unele chiar în afară europei. Spre deosebire de DOT, pentru ca un producător să poată lipi stickerul cu ECE22.05 certified pe o cască, înainte să o scoată la vânzare, trebuie să trimită pentru testare un lot de până la 50 de căști/viziere, acoperind toate mărimile produse către un laborator de testare agreat ECE22.05. Abia după ce sunt trecute toate testele, producătorul poate să lipească stickerul cu ECE22.05 certified și să comercielizeze căștile în UE.

Standardul SNELL este un standard opțional, dezvoltat de o organizație non-profit Fundația Memorială Snell. Fiind opțional, producătorii pot aplica pentru obținerea acestei certificări dacă doresc. Totuși, sunt anumite competiții auto si moto unde certificarea SNELL este necesară pentru a putea participa. După ce testele specifice sunt trecute, casca respectivă primește certificarea, urmând ulterior ca producătorul să mențină aceeași calitate. Acest lucru se va verifica prin testări aleatorii. În cazul în care în timpul acestor verificări ulterioare o cască testată nu mai respectă parametrii, atunci i se va retrage certificarea.

Metodele de testare
Prima diferență o reprezintă forma capetelor metalice care sunt folosite pentru testarea și pentru măsurarea impactului. Standardul DOT folosește o formă mai lată și mai plată, în vreme ce ECE22.05 folosește o formă ce se apropie mai mult de capul nostru.
Apoi în standardul american DOT se folosesc 3 dimensiuni și greutăți pentru capetele de test. Mărimea S de 3,5Kg, mărimea L de 5Kg și XL de 6,1Kg. Pentru standardul european ECE.025 există 5 dimensiuni, de la mărimea 50 la 62 (circumferința coroanei) cu greutatea variind de la 3,1Kg la 6,1Kg.
Folosirea unei game mai variate de dimensiuni, îi poate ajută pe producători pentru a adapta mai bine grosimea stratului de EPS în funcție de fiecare dimensiune.

Diferența majoră între DOT și ECE.22.05 o constituie modul în care se realizează testele de cădere. Fiecare standard descrie în detaliu cum se realizează aceste teste și mașinile care sunt folosite la ele.

DOT utilizează un sistem cu ghidaj cu șină, astfel încât casca cade exact în aceeași poziție de la o înălțime de 1.83m, fiind realizate două teste de cădere liberă cu fiecare cască, pentru a se verifica capacitatea de a disipa energia unui impact secundar în același loc.
ECE22.05 utilizează un sistem fără ghidaj, casca este lăsată să cadă liberă de la 2m o singură dată.
SNELL utilizează tot un sistem cu ghidaj, cu doua cabluri, însă testul de cădere liberă are loc de la o înălțime mai mare decât în cazul DOT, 3.06m primul test, și 2.25m al doilea.

Abordarea diferita intre standarde, dă bătăi de cap producătorilor. Practic o cască pentru DOT trebuie să fie mai rezistentă și să-și păstreze capacitatea de a disipa energia și la al doilea impact, în timp ce pentru ECE22.05, un producător poate să aleagă o altă abordare care să absoarbă mult mai bine primul impact.

Pentru ECE22.05 limita acceptată este de 275G, în vreme ce pentru DOT este de 400G, cu limitările în timp de nu mai mult de 250G pentru 2ms, respectiv 150ms peste 4ms.
Pentru SNELL valoarea maximă admisă este de 275G în orice interval de timp,dar diferă în funcție de mărimea căștii.

O altă diferența între SNELL și ECE22.05 este faptul că în cazul standardului european, zona de impact este specificată exact. În cazul SNELL se poate verifica orice zonă aflată deasupra liniei de test. Există suspiciuni că producătorii știind exact punctele de test, pot întări doar acele zone. O altă îndoială sau controversă la adresa ECE22.05 este faptul că un dublu impact în acceași zonă este considerat „aproape” imposibil. Totuși, luând în calcul multitudinea de scenarii care pot apărea pe stradă, nu este chiar atât de imposibil să aibă loc un impact în același punct de două ori în cadrul aceluiași incident.Voi ce părere aveți?

O altă diferență o constituie forma suprafețelor obiectelor pe care sunt lăsate să cadă căștile.
DOT utilizează o nicovală cu o suprafață plată și una semisferică, iar ECE.025 una plata și una ascuțită (similară cu muchia unei borduri), în timp ce SNELL utilizează 3 forme pentru suprafața de contact, însă la primele două suprafețe sunt realizate două căderi libere.

Apoi mai este testul de străpungere care este realizat doar în cadrul standardelor DOT și SNELL, nu și în cadrul ECE22.05.
Ambele utilizează un corp metalic ascuțit de 3Kg, care este lăsat să cadă liber spre casca de la 3m. Corpul ascuțit poate pătrunde în cască, dar nu trebuie să atingă capul metalic de test din interior.

Pentru verificare sistemului de prindere, DOT utilizează doar un test static. Se agață de cureaua de prindere a căștii un corp cu greutatea de 22.7kg pentru 30 de secunde, apoi se aplică o greutate de 113,4Kg timp de 120 de secunde, după care se verifică dacă cureaua s-a întins cu mai mult de 2.5cm față de primul test.
În cazul ECE22.05 și SNELL, se folosește un test dinamic. La SNELL se leagă prima oară o greutate de 23Kg timp de un minut, după care se leagă o greutate 38Kg care este lăsată să cadă liber de la 12cm. Extensia maximă în timpul testului nu trebuie să depaseasc 3cm.
La ECE22.05 testarea este similară, prima greutate fiind de 15Kg, după care se aplică 10Kg de la 75cm. Extensia nu trebuie să depășească 3,5cm.

Standardul ECE22.05 față de DOT pune accentul și pe forțele de frecare. O cască care prezintă un grad ridicat de frecare, poate cauza mai ușor răsucirea capului motociclistului, ceea ce poate duce la creșterea accelerației de rotație, ce poate provoca leziuni traumatice ale creierului.
Testul de abraziune este proiectat pentru a ajută producătorii să minimizeze forțele de rotație transmise către capul și gâtul motociclistului.
Și în cadrul testelor pentru certificarea SNELL este luat în calcul acest lucru, însă nu este menționat un test exact.
De asemenea este testată și rigiditatea căștii, măsurânduse cât de mult se deformează carcasa la încărcături de până la 630N (aprox. 64 kilograme forță)
Un alt aspect unde standardul DOT rămâne în urmă este testarea vizierei. Dacă toate cele trei standarde cad de acord asupra faptului că viziera trebuie să asigure un câmp vizual de 105 grade de la mijloc, atât ECE22.05 cât și SNELL testează viziera și ca parte integrantă a căștii, adică trebuie să reziste la abraziune cât și la străpungere în cazul unui accident.
Pe lângă aceste teste de siguranță și structura, ECE22.05 se deosebește luând în considerare și elemente reflectorizante care ajută motociclistii să fie văzuți pe stradă.

2019 vine cu o nouă inițiativă care ar putea îmbunătăți gradul de siguranță. Spun asta pentru că începând cu acest an, Federația Internațională de Motociclism a dezvoltat propriul standard de testare a căștilor moto. Astfel toate căștile folosite în competițiile patronate de FIM trebuie să primească omologarea FIM. Această inițiativa a luat naștere în 2016 sub formă FIM Helmet Certification Programme (FHCP) având ca scop definirea unui standard superior celor deja existente, prelunad cele mai bune practici din ECE22.05, Snell și JIS T8133.
Pentru a asigura și o clasificare a gradului de siguranță oferit de anumite căști ce necesită un grad de protecție superior a fost dezvoltat și FIM Racing Homologation Program for helmets (FRHPhe) care cuprinde cele mai avansate metode de testare.
Cele mai importante îmbunătățiri sunt aduse la modul în care standardele de omologare a cascilor FRHPhe vor reduce intensitatea admisibilă de impact (g) forță la decelerare ce este transferată purtătorului și de asemenea pentru a solicită valori reduse ale HIC (head injury criterion) în cadrul testelor de impact linear și oblic.Cu cât aceste valori sunt mai mici, cu atât energia de impact pe care cască le-a absorbit a fost mai mare, prevenind-o să fie transmisă creierului purtătorului și cu atât mai puține sunt leziunile cerebrale.
Fiecare cască omologată FIM va avea un cod QR care odată scanat va afișa toate informațiile necesare despre validitatea omologării. Pentru noul sezon de MotoGP toate căștile folosite trebuiesc să primească această certificare. La dată de 25 Ianuarie următoarele căști erau deja omologate sau acceptau confirmarea testelor deja efectuate:
Shark Race R Pro GP sizes XS-XL FRHPhe-01 2018
Bell Pro Star ECE sizes S, M, L FRHPhe-01 2018
AGV Pista GP R sizes S to MS FRHPhe-01 2018
ARAI – RX-7 Racing (without aero-device) – sizes XS, S, M, L
HJC – RPHA 01R – sizes XXS, XS, M
KABUTO – RT-33 – sizes M, L, XL
SCORPION – EXO-R1 FIM Racing #1 – size S
SHOEI – X-Fourteen – sizes XS, S, M
Lista completă a căștilor omologate o găsiți aici : http://www.frhp.org/homologated-products