[TEST][Yamaha]Niken – De la „de ce?” la „de ce nu?” în 600Km. Cum se simt cele două „tăișuri” din Iwata pe drumurile de la noi.

Yamaha Niken este probabil cea mai spectaculoasă motocicletă cu care am mers în ultimul timp și când zic asta mă refer la reacțiile pe care le generează pe stradă. Oriunde ai fi , toată lumea se uită la tine.Am luat contact cu ea prima oară în 2018 la Niken Tour, când am făcut câțiva zeci de km pe drumurile virajate de lângă Poiana Brașov. Atunci am plecat acasă întrebându-mă de ce a făcut Yamaha această motocicletă? Anul acesta am încercat să înțeleg mai bine existența acestei motociclete , scoțând-o la o tură de vreo 600Km.

Faza pe hârtie: Dacă nu știți nimic despre Yamaha Niken, acum este momentul să vă puneți la curent. Numele vine din japoneză de la Ni Ken și înseamnă două săbii, făcând referire directă la cele două roți de pe față. Prin folosirea celor două roți, aderența a crescut cu 80%. De ce doar 80% și nu 100% dacă sunt două roți? Pentru că roțile pe față sunt de 15”, nu de 17” (cum au majoritatea motocicletelor de stradă) suprafață de contact a unei astfel de roți fiind mai mică. Aderența sporită îți dă mai multă încredere în curbe, mai ales în situații în care întâlnești pietriș sau carosabil umed. Britanicii de la Benetts Social au facut un test care arata într-un mod cât sa poate de elocvent ce înseamna 80% aderența în plus pentru Niken,vedeti mai jos testul.

Cei de la Yamaha au vrut ca Nikenul să se simtă ca o motocicletă și au reușit acest lucru folosind un sistem paralelogram combinat cu un sistem de bielete Akerman care fac posibilă înclinarea motocicletei până la 45 de grade și previn derapajul roții exterioare în viraje. Motorul de pe Niken este celebrul deja CP3 de 847cc în 3 cilindri, prezent pe MT-09 și Tracer 900, însă cu câteva modificări cum ar fi un arbore cotit mai greu și un sistem de injecție diferit, ce-l fac să se simtă altfel deși dezvoltă tot 115cp@10.000rpm și 87.5Nm@8.500rpm. Toți caii ăștia trebuie să împingă cel puțin 263Kg cât are motocicleta la plin cu rezervorul de 18L full. Pe spate aveam o roată normal de 17″ cu un cauciuc de 190mm,a cărei aderența este ajutată și de sistemul de Traction control cu două nivele. (de asemenea Traction Controlul poate fi deconectat). Revenind la cele 45 de grade, cam de pe la 50 încolo se ridică una dintre cele două roți și nu prea mai ai ce-i face, decât să chemi un prieten. Foarte important de știut, Niken nu stă singur pe 3 roți,asemenea scuterelor cu 3 roți, cade dacă nu-i pui cricul și de asemenea nu poate fi condus cu categoria B, este nevoie neapărat de A. Această motocicletă nu a fost făcută pentru motociclistii cu dizabilități sau pentru cei cărora le este frică să meargă pe două roți, ci a fost creată pentru plăcerea de a te da pe viraje cu încredere sporită.

Faza pe stradă: Fiind inclusă de Yamaha în categoria Sport Touring, am luat Niken-ul, de la Motodynamics – importatorul Yamaha in Romania, la o tură mai lungă pe un mix de drumuri asfaltate de toate felurile. Primul test, DN1 până la Brașov. Mi-au trebuit câțiva kilometri că să mă obișnuiesc cu ea mai ales cu dimensiunile ei. E clar că într-un trafic aglomerat, cum este vinerea pe șoseaua de centură, posibilitățile de a merge printre benzi sunt destul de reduse cu ea. Al doilea lucru cu care a trebui să mă obișnuiesc a fost poziția oglinzilor, care sunt mult mai în față comparativ cu o motocicletă normală. Nu știu de ce au ales soluția asta, îmi aduc aminte că m-am întrebat și prima oară când mers cu Nikenul, mai ales că există loc de prindere a oglinzilor pe ghidon ca la motocicletele normale. Mă rog, o fi o explicație logică, însă până te obișnuieșți cu distanță până ele, le cam cauți cu privirea, în plus, când te oprești pe loc este cam risicant să-ti mai pui casca pe oglindă 🙂 .
La drum lung, lipsit de viraje, cum este DN1 până aproape de Câmpina, motocicleta este extrem de stabilă. Din punctul asta de vedere mi-a adus aminte de Super Tenere 1200. Doar o tornadă cred că poate să o dezechilibreze, merge efectiv ca pe sine, lucru destul de logic dacă ne gândim la greutatea extra de pe față. Protecția la vânt este destul de bună, mai ales în partea de jos a corpului, pentru partea de sus mi-aș fi dorit un parbriz mai înalt. Datorită faptului că parbrizul începe de undeva foarte de departe de rider, la viteze mai mari aduce un pic a naked ca senzație. Motorul CP3 se simte un pic mai cumințit, deși păstrează caracterul agresiv, dar parcă răspunde mai potolit la accelerări bruște, față de cum răspunde pe Tracerul 900 care are cu aprox. 50kg mai puțin, sau pe MT-09 (cu 70Kg mai ușoară decât Niken). Însă în continuare accelerările din treapta a două și a 3-a îți pun un zâmbet în cască instant și motocicleta este capabilă să ajungă rapid și fără efort la viteze ce tind să înceapă cu 2…bineînțeles pe autostrăzile fără limita din Germania.  Mi-a atras în schimb atenția consumul ei instant afișat pe bord,care în reprizele de accelerare mai violente, cât și la viteze constante, arătau niște cifre total neprietenoase care săreau de 10-13%. Totuși pe prima bucată de drum,chiar mergând mai agresiv,a indicat un consum mediu de 6.9L/100Km.
Prima oprire am făcut-o la Predeal că să realimentez, deși mai aveam o liniuță, nu știam cât înseamnă asta. Ceea ce mă face să mă întreb din nou, cât de greu este pentru producătorii moto în 2019 să indice direct în km autonomia…măcar la categoria sport touring 🙂 .
Prima oprire a însemnat și prima ședința foto, parcă venisem cu ursul în oraș, toată lumea s-a strâns pe lângă ea cât m-am dus să plătesc benzina. Ăsta este un factor pe care viitorul posesor de Niken trebuie să-l ia în calcul, nu ai cum să treci neobservat cu așa ceva.
A urmat puțină distracție pe virajele și serpentinele spre Brașov, apoi o bucată plictisitoare și cu asfalt cam prost până la Târgu Secuiesc. Pe bucata asta de drum mai greu, am văzut cum amortizează suspensiile, și m-am lovit de o problema mai veche. „Ce faci când vezi o groapă mai mare, o eviți sau o „o incaleci” cu cele două roți de pe față?” Răspunsul corect este o eviți, pentru că distanță dintre cele două roți nu este foarte mare, groapa trebuie să fie foarte mică ca să poți să o încaleci, și chiar dacă reușești asta înseamnă că o iei din plin cu roata de pe spate.
După ce am dat peste cap traficul în Târgu Secuiesc, pentru că au fost oameni pe jos sau în mașini care efectiv se opreau uitându-se nedumeriți la motocicletă, a urmat bucata de drum pe care o așteptăm încă de dimineață, Târgu Secuiesc – Focșani, sau Lepșa cum mai este cunoscută, unul dintre cele mai bune drumuri de dat cu motocicleta de la noi din țară.
Aici a început Niken-ul să se simtă acasă. Mai ales că l-am trecut în modul 1, în care are răspunsul cel mai prompt la accelerație. Senzația pe care o ai pe curbe este senzațională, parcă glisezi de pe o parte pe altă. Mi-a plăcut atât de mult, încât și pe bucățile scurte de drum drept tot în zig zag pe toată lățimea benzii mergeam . A și plouat un pic pe drum, dar nicio problemă, aderența extra chiar îți sporește încrederea, deși din când în când, la revenirea pe accelerare se mai aprinde indicatorul de Traction Control, fiind dat pe nivelul cel mai intrusiv. Frânele sunt bune, însă îți dau senzația că sunt un pic moi, la decelerare simțindu-se greutatea motocicletei. Cei ce ați mers cu motociclete de pe peste 250kg, probabil că ați simțit uneori că deși frânele sunt eficiente, ai o senzație că răspund mai greu, nu au precizia aia de la superbike-uri. Cuplul motorului împreună cu quick-shifter-ul fac să fie foarte distractive accelerările dintre viraje și apoi dans de pe o parte pe altă. Este cu adevărat o experiență ce nu poate fi descrisă fidel 100% în cuvinte și trebuie încercată.
Ne-am oprit la cascada Putna și am primit cea mai tare întrebare : ” Da’ ce-i cu asta, e făcută pe comandă?”. Adevărul este că nu-ți vine să creezi că este o motocicletă de serie.
Am plecat mai departe iar după Tulnici a început o bucată de drum cu carosabilul „reasfaltat” în bătaie de joc. Prin toamnă a fost dată o criblură care ba s-a prins, ba nu s-a prins, așa că în curbe ai surpriza ca asfaltul să fie ba bun, ba vechi, ba pietriș. Aici s-a văzut din nou avantajul celor două roți pe față. E suficient că una dintre ele să meargă pe bucata mai aderentă.
Dupa ce am coborat la campie pe faimosul drum de o banda jumate E85, am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca „jumatatea” de banda a fost creata pentru Niken, cel putin de la ghidon asa am avut impresia, ca o ocupa perfect 🙂

După Buzău am tot încercat să evit ploaia și să o mai lălăi un pic până acasă, așa că am deviat pe la Ploiești și dup-aia pe A3 spre București, să pun la treabă un pic cruise controlul pentru niște măsurători „științifice” de consum. Pe autostradă la viteza constantă de 130Km/h consumul instant variază între 6.0-6.9%. Greutatea extra de pe față și forța de frecare sporită, fac ca fiecare denivelare, schimbare de direcție să influențeze consumul. Protecția la vânt este decentă, cel puțin la viteza legală curenții de aer sunt acceptabili însă la viteze mai mari protecția la vânt nu este strălucită. În continuare mi-ar plăcea un parbriz un pic mai înalt, parbriz ce este disponibil din fabrică pentru varianta GT.